Învingătorii a ajuns cartea anului 2022 pentru mine, mai era vreo surpriză? Fredrik Backman nu știe să dezamăgească, ci doar să scoată din tine toate sentimentele de care ești capabil. Este autorul care te face să râzi și să plângi în același timp, îți provoacă o combinație de frustrare și bucurie în aceeași măsură. Te fierbe la foc mic, te pregătește pentru ce va urma, îți oferă toate indiciile necesare pentru a nu te lovi prea tare, dar la final tot te spargi în bucățele pe care mai apoi te chinui să le asamblezi.
Mi-a fost teamă inițial că am pierdut pe drum amănunte importante din primele volume și că nu voi putea reface conexiunea cu personajele. A trecut ceva timp de când le-am terminat, dar atunci când am citit primele pagini totul a venit natural, ca și cum abia pusesem pe raft volumul precendent. Cartea este scrisă în așa fel încât nu te lasă să uiți, așa ca pe lângă noile dezastre care au loc în cele două orășele, vine și avalanșa celor întâmplate cu doi ani în urmă. Căci atât a trecut de la evenimentul rămas în gândurile oamenilor ca fiind scandalul. Unii au încercat să fugă de amintiri, alții au încercat să reconstruiască acolo unde nu mai putea fi nimic reparat, dar totul a rămas la acest stadiu, de încercare. Fiindcă așa ceva nu se uită, nu se repară.
Când suntem în primară și băieții ne lovesc și ne trag de păr în pauze, ne ducem la un adult, îi cerem ajutorul și adulții ne zic:”Băieții fac așa doar fiindcă le place de voi!” Așa îi învățați că au dreptul să facă ce vor cu noi. Pe urmă cresc și ne violează și noi nu suntem decât niște târfulițe nebune care nu știu s-o ia ca pe un COMPLIMENT, nu? Ne bat și ne omoară doar fiindcă ne iubesc. Chiar nu ne intră în cap odată?!
Acum câțiva ani în orașul Bjonstad a avut loc un viol. Toți și-ar fi dorit să nu se fi întâmplat. Mulți dintre ei doar pentru a nu fi nevoiți să țină partea cuiva, să nu li se adauge o problemă inutilă în programul zilnic. Fiindcă puțini au fost aceia care au empatizat cu Maya în primele momente după dezastru. Din cauza comportamentului lor o altă fată a fugit cât a putut de tare în direcția opusă. A apucat să vadă doar lipsa speranței. Nu știa, dar acțiunea ei va fi duce la descărcarea unui pistol de două ori. Sau poate de trei.
Atâta ură emană aceste pagini, încât te miri de unde reușește să iasă și iertarea. Sunt multe personaje negative în acestă carte, dar garantez că până la final nu vei putea condamna persoana care îți va fura speranța. Peste tot e vorba doar de perspectivă. Backman îți oferă toate detaliile pentru a fi capabil să judeci mai puțin decât ai avea intenția. Nu și în cazul violatorilor însă. Aceștia nu au parte de niciun gram de sensibilitate. Sunt vinovați și asta nu poate fi trecut cu vederea. Dar pentru ceilalți, cei care s-au golit de orice bucurie, altfel stă treaba.
Învingătorii te face să lași capul în jos. Te apasă pe umeri până în punctul în care te face să te gândești la propria viață. Te face spectatorul unei furtuni care oglindește lumea în care trăiești. Este o carte care emană atâta forță, încât rămâi năucit mult timp după ce ai închis-o. Mi-aș dori să vă împing pe toți în această furtună de evenimete și sentimente. Mi-aș dori ca toată lumea să citească această serie și să fure o bucățică din lumea incredibilă pe care Backman reușește să o ridice de la zero.
Învingătorii este disponibilă pe Cartepedia, Libris.
Comentariu (1)
Fuzzy
03 apr. 2023 - 9:49Invingatorii este un roman care aduce in prim plan modul in care ne iubim copiii si modul in care ii judecam ca sa devina ceea ce ne dorim sa fie. E o explorare a empatiei si a molimei pe care oamenii o poarta in ei si care se intalnesc mai des decat am vrea. Merita citit!