Recenzie: „Circe” de Madeline Miller
27 octombrie 2021

Recenzie: „Circe” de Madeline Miller

Circe este o carte, o zeitate și o modalitate de a descrie natura feminină. Madeline Miller a scris un roman fantasy care în sfârșit este pe gustul meu. Dacă nu mă împac de obicei cu vampirii și alte făpturi ale întunericului, cu zeii am o relație foarte bună. De mică am fost fascinată de Iliada și Odiseea lui Homer, atunci când l-am descoperit într-un film pe Ulises (în varianta latină) care se luptă în Troia, vorbește cu zeii și intră în contact cu monștrii vremurilor respective. Astfel am aflat de Circe, o vrăjitoare singuratică de pe insula Aiaia. Are puteri, un rang destul de înalt, dar cum a ajuns acolo? Cartea de față este numai bună pentru a afla răspunsul la toate aceste întrebări și nu numai.

„Circe” de Madeline Miller

Fiică de Titan

Circe s-a născut în familia Titanilor, fiind fiica lui Helios, zeul soarelui. Te-ai aștepta poate să descoperi o femeie puternică, cu influență și apreciată din moment ce se află într-un palat atât de important. Cu toate acestea, ni se arată o persoană marginalizată atât de mamă, cât și de toate celelalte rude. Copiii zeilor erau în număr mare, mi-am dat seama că era un fel de luptă între ei dacă doreau să iasă în evidență. Aveau nevoie de acele voci puternice de zeu, de talente diverse și de dorința constantă de a trece peste toți pentru a ajunge deasupra. Nu este cazul lui Circe, fiindcă îi lipsesc toate aceste calități și nici nu pare că și le-ar dori. Este mică, necoaptă și nu are maturitatea necesară pentru a face față judecății atunci când vine momentul să demonstreze că își merită locul.

Prima parte a cărții ne prezintă drumul acesteia spre insula de care v-am menționat. Avem descrieri necesare pentru a intra în subiect, dar și pentru a putea construi o evoluție a personajului. Cu fiecare capitol parcurs descoperim o nouă trăsătură, o nouă luptă pe care trebuie să o ducă, toate acestea pentru a ajunge la un final demn de o zeiță deosebită.

 

Pe vremuri credeam că zeii sunt opusul morții, însă acum îmi dau seama că sunt mai morți decât orice altceva, căci sunt neschimbători și totul li se scurge până la urmă printre degete.

 

Se pune foarte mult accentul pe ranguri și pe deosebirile dintre zei și oameni. Aceștia din urmă par niște insecte pe lângă ei, cu toate acestea luptă constant pentru a le intra în grații sau pentru a ajunge să fie observați. Circe îi admiră pe bărbați, dar îi și urăște în același timp pe cei care nu își cunosc locul. Aici intervine momentul în care își dezlănțuie puterile și, ca un simbol, îi transformă în porci. Circe este o femeie puternică și trece prin multe, chiar dacă mare parte a vieții și-o petrece pe insula care i-a devenit casă în urma exilului. Va avea parte de o mulțime de încercări. Se va lua la trântă cu zei, monștri și oameni. Toate acestea pentru a-și atinge țelul – acela de a ocroti darul ei cel mai de preț. O să vă las pe voi să descoperiți care este acela, căci și pentru mine a fost o surpriză.

O lectură deosebită

Cartea nu are un ritm foarte alert, consider că trebuie să știi de la început ce vei citi. Dacă ești conștient că intri în lumea legendelor, atunci ești pe teren sigur și nu vei avea senzația de plictiseală. Pentru mine Circe a fost o lectură deosebită care încă mi-a rămas în minte. Este scrisă frumos, pe înțelesul tuturor și dezvolta o poveste limpede despre puterea și evoluția unei femei sau chiar a femeilor în general. Circe are o viață lungă, așa că este foarte posibil ca în anumite momente să te regăsești sau să observi calități la care ai vrea să ajungi. Vă recomand cu drag cartea și vă aștept cu interes părerile!

Circe se găsește aici, aici sau aici.

  • Titlu: Circe
  • Autor: Madeline Miller
  • Editura: Paladin
  • Număr de pagini: 424

Impartaseste:

Adauga comentariul