Fata cu fragi a fost cartea pe care îmi doream de foarte mult timp să o citesc. Titlul, subiectul și coperta mă atrăgeau de fiecare dată și aveam impresia că voi găsi în acele pagini una dintre cele mai bune cărți citite. Lisa Stromme nu mi-a adus asta, însă m-a lăsat cu o poveste frumoasă și cu un subiect care am considerat că merită cercetat în amănunt. Atunci când am închis cartea am intrat imediat pe internet pentru a afla mai multe informații despre Edvard Munch, pictorul care a realizat celebrul tablou Țipătul.

The Scream este opera lui Munch realizată în patru versiuni diferite. Nu are o formă sau un sex anume, dar dacă pătrunzi dincolo de imagine se poate observa durerea și pierderea esenței umane în această lume. Eu așa îl văd. Din căutări am descoperit picturi care au o notă de nostalgie, din care îți poți face o idee pentru ceea ce simțea autorul la momentul realizării acestora. Lisa Stromme adună câteva dintre aceste tablouri, află amănunte și creează o poveste despre originea lor.

Fata cu fragi este un roman în care ficțiunea se împletește cu detalii mai mult sau mai puțin adevărate. Realizează o imagine de ansamblu satisfăcătoare, care ne permite să visăm și să ne bucurăm de o poveste de dragoste tulburătoare, dar și de viața oamenilor de rând sau a pictorilor care alegeau ca zonă de inspirație Asgårdstrand, o mică localitate din Norvegia.

O luptă interioară între iubire și creație

Povestea în care suntem introduși este pusă pe umerii lui Johanne, o fată simplă care încearcă să treacă de barierele comunității. Johanne sau Fata cu fragi este personajul care va dezvălui o combinație de amănunte care dau frumusețea cărții. Provine din grupul oamenilor care muncesc pentru cei cu o poziție superioară. Este genul de fată care visează, care știe că există posibilitatea de a nu trece niciodată granițele localității, însă știe cu siguranță că poate spera.

…acum, la șaisprezece ani, era greu să rămân tot Fata cu fragi. Numele îmi luase locul – mai bine zis, se așezase între mine și lume. Din clipa în care tabloul fusese terminat și expus la Hotelul Grand ca să poată fi admirat de toți cei care veneau în Kristiania, numele ăsta se lipise de mine ca o pojghiță de lac.

I-am văzut viața ca pe un triunghi. Se împarte între condiția ei actuală, atracția pentru pictori cu tot ce presupune această pasiune și legătura dintre Munch și muza acestuia. Cartea menține un echilibru între aceste elemente chiar dacă uneori pare că tinde să fie acaparată de cel din urmă. Este prezentă în viața tuturor și face tot ce îi stă în putință ca să îi mulțumească pe ceilalți. Lupta ei pare a fi aceea de a se vedea pe ea, de a se mulțumi pe sine.

O carte simplă, dar deosebită

Mi-a plăcut să citesc pagini care spun ceva, fără amănunte de umplutură. Descopăr în multe cărți momente în care ne sunt expuse lucruri doar pentru a crește numărul de pagini. Aici nu am văzut așa ceva, ci am avut parte de o lectură care a curs de la sine. Avem dialog, acțiune și multe idei care în final se vor rezuma la una singură. O poveste curată care stârnește interesul pentru ceea ce citești și ceea ce nu este scris.

Fata cu fragi nu este una dintre cele mai bune cărți citite de mine, dar este una dintre cele mai plăcute. Mi-a câștigat admirația prin stil, subiect și ideile din spatele picturilor. Dacă vă hotărâți să citiți cartea, vă recomand să acordați atenție detaliilor referitoare la momentele în care Munch pictează, iar apoi să căutați acele imagini. Le-am văzut cu alți ochi apoi și mi-au întipărit și mai bine cartea în minte.

Recomand Fata cu fragi pentru seri liniștite, pentru momente în care vă doriți o lectură ușoară și plăcută. Vă aștept cu interes părerile și vă doresc lecturi frumoase în continuare!

• Titlu: Fata cu fragi
• Autor: Lisa Stromme
• Editura: Humanitas Fiction
• An apariție: 2017
• Număr de pagini:320