Recenzie: „Idiotul” de F.M. Dostoievski

Recenzie: „Idiotul” de F.M. Dostoievski

Atunci când alegi o carte scrisă de Fiodor Mihailovici Dostoievski știi exact la ce să te aștepți, mai ales dacă ai experiență cu operele autorului. Idiotul face parte din acele lecturi obligatorii de citit într-o viață. Este o carte scrisă de unul dintre marii scriitori ai literaturii universale şi abordează problemele din înalta societate rusească.

Este plăcut și dureros să urmărești evoluția personajului principal ales. Prințul Lev Nikolaevici Mîşkin este un personaj special, ceea ce îl face diferit de toate celelalte. Pe tot parcursul lecturii am văzut cum era desconsiderat de ceilalţi, privit ca pe un copil din cauza naivităţii sale. Prinţul era sincer până în măduva oaselor, nu ştia ce este minciuna şi nu înţelegea cum funcţionează lumea asta mare. Cumva el deţinea propriile reguli şi nu avea capacitatea sau dorinţa de a le urma pe ale celorlalţi.

Idiotul de Fiodor Mihailovici Dostoievski

Un prinţ printre idioţi

Cartea începe cu călătoria lui Mîşkin din Elveţia către Rusia, iar toată acţiunea are loc în cercul peste care personajul a avut ghinionul să dea. Spun ghinion fiindcă eu nu am văzut nimic bun în acea adunătură de oameni falşi. Personajele sunt multe la număr, dar cu toate acestea au în comun mult mai multe lucruri decât ar fi recunoscut ele. Sunt superficiale, caută încontinuu originalitatea ajungând de fapt să capete penibilul. Încearcă să aibă conexiuni între ele până în punctul în care le este convenabil, căci dacă o persoană nu se mai ridică la standardele acestora, este eliminată instant din cercul lor.

În naivitatea lui, Mîşkin cade în multe capcane. Toată lumea trage de el, toţi vor ceva de la acest om care pare să le ofere mai mult o distracţie sufletelor lor plictisite de viaţă. Oare de ce a fost acceptat de aceşti indivizi? Unii îl vor pentru avere, alţii pentru originalitatea în căutarea căreia erau permanent şi alţii pentru că au nevoie de cineva care să preia vinovăţia prostiei lor. Oricare ar fi motivul, prinţul reuşeşte să intre în gândurile tuturor, să îi provoace să îl judece şi să descopere ceea ce ascunde adânc în minte.

 

Mi se pare că nu vă miră nimic, prinţe, adaugă el privind cu suspiciune chipul calm al interlocutorului. Se spune că a nu te mira nimic este o dovadă de mare înţelepciune. După părerea mea, ar putea la fel de bine să fie o dovadă de mare prostie…

 

Idiotul –  o recomandare

Recunosc că Dostoievski este unul dintre acei autori pentru care trebuie să îţi iei timp. Cărţile sale nu prea se pot citi într-o seară sau într-un ritm alert, aşa văd eu lucrurile. Autorul este un maestru în descrierea gândurilor şi trăirilor care macină personajele. Ajunge uneori până în punctul în care dacă nu ai fost atent, pierzi întreaga idee. 

Mi-a plăcut mult personajul principal, am simţit o mulţime de lucruri pentru el, iar la final m-a lăsat fără aer. În unele momente poate fi obositor, dar vă rog să aveţi răbdare cu el şi să îl acceptaţi aşa cum este. Există o mare posibilitate să învăţaţi ceva de la el. Vă recomand această carte şi vă aştept cu mare drag impresiile. Cartea Idiotul o puteţi găsi aici sau aici.

  • Titlu: Idiotul
  • Autor: Fiodor Mihailovici Dostoievski
  • An apariție: 2011
  • Editura: Polirom
  • Număr de pagini: 696

Impartaseste:

Adauga comentariul