Mofturi și dulcegării a ajuns odată cu primăvara pe lista mea de lectură. Pe Ioana Trif o știu, o știți și voi fiindcă aceasta este a treia carte scrisă de ea. Am avut plăcerea să citesc și Omul a uitat că trebuie să moară și Copilăria fermecată. Din momentul în care am văzut coperta am știut că de data aceasta voi descoperi un alt stil. Am intuit bine conținutul și am găsit un echilibru între primele două cărți. Avem parte de povești ascunse și de sentimente care alunecă ușor de la un personaj la altul. Iubire, dezgust, alegeri, în principal – mofturi și dulcegării.

Iubire în mai multe forme

O să încep prin a vă spune despre Cella, fiindcă de ea îmi este cel mai frică. Pentru mine a fost personajul cel mai dezvoltat și în același timp cel mai de neînțeles. Nu ar trebui să mă mire, doar este femeie. Cella este personajul central care are neșansa sau norocul (nu m-am putut hotărâ) de a ajunge într-un triunghi amoros din care scăparea este mult mai complicată decât pare. Are un bărbat pe care îl iubește, locul în care știe că este în siguranță din orice punct de vedere. Are însă și bărbatul de care este îndrăgostită și care îi oferă libertatea după care tânjește atât de mult în unele momente de nebunie. Pe care ar trebui să îl aleagă, sau ar trebui măcar să facă așa ceva?

Iubirea era un sentiment cât se poate de ciudat și de interesant în același timp. Oare când doi oameni erau meniți să fie împreună? Era scris în stele, sau tot ei erau cei care trebuia să-și scrie destinul? Puteau face alegeri care să îi despartă? Poate că era suficient să fie scris. Poate.

Dacă vă este teamă că ați putea primi spoilere în acest articol, stați liniștiți fiindcă nu se va întâmpla. Cartea are personaje tare alunecoase, nu ați putea ghici firul acțiunii sau finalul. O iubire între doi artiști are atât de multe nuanțe, probleme și întorsături de situație, încât la un moment dat renunți la a mai încerca să îi judeci, așa că îi lași în lumea lor. Astfel am ales eu să fac, să nu mă leg de alegerile făcute de personaje. Mi-au plăcut motivele care îi aducea împreună sau îi depărta, în funcție de situație. Mi-a plăcut și pasiunea lor, cu toate că nu am fost de acord cu schimbările atât de bruște între parteneri. Înțeleg spiritul lor de artist, dar uneori am simțit o indiferență mult prea mare, urmată de o dragoste care ar fi vrut să fie reală. Lucrul acesta a făcut automat ca personajul feminin să scadă în ochii mei.

O lectură dulce

Mofturi și dulcegării este o lectură frumoasă alături de o ceașcă de cafea, într-o zi însorită de primăvară. Vă descriu decorul în care am citit-o eu. M-a relaxat, căci este o carte ușoară și drăguță. M-au bulversat puțin trecerile între perioadele de timp sau anumite dialoguri dintre personaje. Eu sunt și o fire mai puțin dulce când vine vorba de cuvinte drăgăstoase, poate și de aici motivul pentru care nu am rezonat cu discuțiile dintre soți. Cu toate acestea, mi-au plăcut fragmentele în care fiecare își măsura viața și avea ceva de spus față de comportamentul personal sau al celorlalți în raport cu al lui. Consider că Ioana Trif are mult curaj și acest lucru este de apreciat. Îi mulțumesc pe această cale pentru lectură și îi urez mult succes în viitoarele proiecte.

Mofturi și dulcegării poate fi găsită aici sau aici.

• Titlu: Mofturi și dulcegării
• Autor: Ioana Trif
• An apariție: 2021
• Editura: CREATOR
• Număr de pagini: 244