Pământ american  este un roman scris într-o formă simplă, pe înţelesul tuturor. Cu siguranţă că fiecare cititor va primi mesajul care se doreşte a fi transmis. Este o lectură care înglobează mai multe subiecte, căci aflăm despre iubirea nemărginită a unei mame, despre lupta interioară dintre ură şi iertare şi, nu în ultimul rând, despre viaţa migranţilor. Mi-a plăcut povestea scrisă de Jeanine Cummins  dar, în aceeaşi măsură, m-a şi îngrozit căci am trecut prin momente în care aveam inima cât un purice.

Povestea migranţilor mexicani este veche, bine ştiută şi totuşi departe de noi. Personal aud foarte rar de problemele pe care aceştia le întâmpină, majoritatea informaţiilor fiind din presa internaţională. Faptul că am avut şansa să citesc o carte care m-a trimis în interiorul acestora, m-a zguduit puţin. Cu această ocazie mi-am acordat timp de gândire asupra situaţiei. Nu sunt pro dar nici contra lor, a încercărilor continue de a trece graniţa şi mi-ar plăcea să cred că rezolvarea va veni tocmai din interior. Ştiu însă că oricât ne-am dori acest lucru, este foarte greu să se ajunga în acel punct.

O mamă şi un fiu – ancora acţiunii

Cred că această carte poate fi percepută în două sau chiar mai multe moduri. Eu am ales să o vad ca pe un omagiu adus tuturor personelor care au căzut în mâna clanurilor însetate de putere. Elementul care leagă fiecare poveste în parte este reprezentat de o mamă care încearcă să îi salveze viaţa singurului ei fiu. Cartea are un debut macabru; Luca are opt ani şi stă ascuns în baie, în timp ce Lydia încearcă să îi facă invizibili în faţa pericolului. Ţinând cont că toată familia acesteia a fost eliminată, ştie că nu are alternativă şi este nevoită să plece cât mai departe. Cartea, de la un capăt la altul, prezintă provocările prin care au fost nevoiţi să treacă cei doi pentru a supravieţui.

După cum spuneam, acest drum al familiei rămase pe drumuri va fi elementul de care se vor agăţa tot felul de oameni şi de întâmplări. O călătorie pe drumul către nord va fi o adevărată aventură, plină de necunoscut şi de bariere în aparenţă de netrecut. Ce m-a sensibilizat cel mai mult a fost existenţa în peisaj a copiilor. Un adult este de cele mai multe ori pregătit pentru greutăţi dar un copil…cu siguranţă nu ar trebui nici măcar să audă despre astfel de împrejurări. Acest lucru a condus către unul din elementele pe care nu le-am acceptat în carte. Nu ştiu dacă un copil de acea vârstă poate fi atât de matur, aşa că mi s-a părut puţin fortat comportamentul lui. Poate că teroarea prin care a trecut l-a făcut să devină un „om mare” dar mi-ar fi plăcut totuşi să aibă un rol mai potrivit.

Totul lucrează contra voastră, ca să vă pună beţe în roate. Unii dintre voi vor cădea de pe trenuri. Mulţi vor fi răniţi sau schilodiţi. Mulţi vor muri. Mulţi, foarte mulţi dintre voi vor fi răpiţi, torturaţi, traficaţi sau luaţi prizonieri pentru răscumpărare.   

 

Aceste lucruri le erau spuse celor care se încumetau să pornească la drum, aşa erau „încurajaţi” şi, cu toate acestea, porneau mai departe. Vă pot dezvălui că au trecut prin mult mai multe lucruri faţă de ceea ce le-a fost prezis. Au îndurat  multe lucruri pentru a-şi scăpa viaţa, pentru a mai trăi puţin alături de cei dragi. Cu siguranţa că nu este normal ceea ce se întâmplă şi este greu de priceput neputinţa oamenilor. De ce autorităţile nu fac nimic, de ce au lăsat să se ajungă la un nivel de criminalitate atât de mare? Poate pentru că omenirea a ajuns mult sub nivelul de plutire, deoarece simt că ne îndreptăm periculos de repede către autodistrugere.

Iubirea de mamă este infinită

Despre Lidya, personajul principal, am sentimente contradictorii. Nu sunt mamă şi acesta poate fi unul dintre motivele pentru care nu am înţeles-o în totalitate. Cu toate acestea, uneori am simţit că a exagerat şi a riscat fără motiv. Este o femeie mai mult decât puternică, dacă ne amintim că în aceeaşi zi şi-a pierdut toată familia. A luptat şi a încercat să blocheze durerea atunci când simţea că o înconjoară deznădejdea. Este un personaj care nu şi-a permis să vadă altceva cu excepţia copilului, iar acest lucru m-a făcut să apreciez în mare parte toată personalitatea ei.

Pământ american este un strigăt, o luptă şi o dorinţă.  Este o carte ce se vrea a fi citită şi descoperită, căci subiectul este unul de actualitate. Acesta m-a dus cu gândul la Apicultorul din Alep şi, cu toate că zonele sunt diferite, durerea omenească este aceeaşi. Fiecare fuge de ceva şi de cineva, sperând că va ajunge în locul care le va oferi imunitatea. Nu cred că există un asemenea loc însă speranţa moarte ultima pentru fiecare în parte.

Vă recomand cartea şi vă urez lecturi plăcute! Dacă doriţi să o achiziţionaţi o puteţi găsi aici sau aici.

• Titlu: Pământ american
• Autor: Jeanine Cummins
• An apariție: 2020
• Editura: Litera
• Număr de pagini: 525