Pianistul a fost una dintre cele mai bune cărţi citite de mine pe tema Holocaustului. Władysław Szpilman a căutat înăuntrul lui şi a găsit puterea să aşeze pe foaie o poveste de om asuprit, povestea lui. Cu toate că piaţa de carte este suprasaturată de acest subiect, consider că merită citite acele cărţi care sunt scrise de cei care au trecut cu adevărat prin lucrurile respective. Pentru unii cititori este mult mai important să parcurgă astfel de pagini, decât o ficţiune istorică în care autorul este doar documentat sau doar realizează un tablou al timpurilor de război.

Władysław Szpilman s-a născut cu darul muzicii în sânge. Imediat după terminarea şcolii a studiat pianul la Varşovia, urmând mai apoi cursurile de la Academia de Muzică din Berlin. Ştia ceea ce face şi, mai mult, iubea acest lucru. Pe data de 23 septembrie 1939, Władysław susţinea un recital la Radio Polonia. Ziua nu s-a desfăşurat în condiţii normale şi, în aceeaşi zi, Polonia a fost invadată.

Luptător şi victimă

Pianistul este cartea cu un subiectul care îşi urmează foarte clar direcţia de pornire. Nu are detalii în plus doar ca să iasă numărul de pagini, nu deviază de la subiect. Îi urmărim povestea personajului din momentul în care veştile proaste au început să circule pe străzile Varşoviei. Aflăm despre speranţe şi îndoieli, despre modul în care ajunge să fie îndepărtat forţat de fiecare membru al familiei. Oare de câte ori i-a trecut prin minte să pună capăt suferinţei? De câte ori a trebuit să îndure foamea până să îşi dorească să nu o mai simtă nimic?

Numărul acestor ocazii ne este prezentat, dar sunt sigură că multe altele au fost omise. Mi-a plăcut foarte mult speranţa pe care a căpătat-o în momentul întâlnirii cu un german care, printr-o minune, avea încă suflet. Însemnările acestuia din perioada războiului sunt adăugate la finalul cărţii. Tot spre final, avem şi câteva adăugări ale lui Władysław. Îl descoperim cu o inimă curată, fără ură şi cumva împăcat, dar nelămurit de comportamentul germanilor.

Pianistul – o lectură care merită parcursă

Am mai remarcat un lucru: autorul nu cunoaşte sentimentul răzbunării. Mi-a spus odată la Varşovia, când, obosit de călătoriile pentru concertele susţinute prin lume, stătea lângă pianul lui, deja dezacordat, o fraza pe jumătate ironică, pe jumătate teribil de serioasă: „În tinereţe am studiat doi ani muzica la Berlin. Nu pot înţelege ce s-a întâmplat cu nemţii aceia…Au fost întotdeauna atâââât de muzicali!”

Dacă reuşiţi să lecturaţi cartea sau aţi făcut-o deja, vă recomand şi filmul Pianistul realizat după cartea acestuia. Este un film care merită văzut, realizat impecabil. Eu sper să le faceţi pe amândouă. Vă urez lecturi plăcute şi vă aştept părerile!

Dacă doriţi să achiziţionaţi cartea o găsiţi aici sau aici.

• Titlu: Pianistul
• Autor: Władysław Szpilman
• An apariție: 2019
• Editura: Pandora 
• Număr de pagini: 384