Despre viața de zi cu zi…

 

● Dacă ai putea invita la cină trei oameni (în viaţă sau nu), care ar fi aceia?

Dacă tot fac cinste, atunci permite-mi să mă mulțumesc cu doi invitați. Mi-ar plăcea să așez la masă doi oameni complet diferiți, dar legați unul de celălalt… Simon Wiesenthal și Hitler să spunem… Sunt curios cum și-ar justifica cel din urmă crimele. Sau aș invita-o pe venerabila Elisabeta Rizea să-i povestească regretatului Nea Nicu la ce torturi a supus-o regimul.

 

● Ce îţi doreai să devii atunci când erai mic?

Copil crescut pe străzile din Ferentari, ce altceva decât șmecher mi-aș fi putut dori să ajung?

 

● Ce anume te inspiră cel mai mult?

Sincer? Tristețea, durerea chiar, nostalgia, emoțiile de tot felul… Am mai spus-o și susțin în continuare: fericirea nu naște altceva decât complacere, mulțumire de sine, stagnare, dacă vrei… Literatura bună (arta) își trage seva din tristeți de tot felul.

 

În postura de cititor…

 

● Ce carte citești în momentul de față?

Ildefonso Falcones – Moștenitorii pământului, continuarea romanului Catedrala mării.

 

● După ce criterii îţi alegi cărţile pe care le citeşti?

Trebuie neapărat să mă atragă primul capitol. În caz contrar, renunț…

 

● Care este autorul tău preferat? Dar cartea preferată?

Îmi place mult literatura de aventuri. Iubesc foarte mulți autori (clasici sau actuali) și nu am un clasament anume. Dar dacă vrei tu, aleg Constantin Chiriță cu ai săi Cireșari, deși Radu Tudoran, de supărare, mi-a întors acum spatele și a plecat din portul minții mele cu Toate pânzele sus, luându-l cu el și pe Dumas tatăl…

 

În postura de scriitor…

 

● Ai ştiut dintotdeauna că vei scrie sau că îţi doreşti asta?

Nu, nu am știut… Am scris primul roman – Îngeri rătăciți – în 2016. Nu știu cum și de ce, deși în ultimii ani am răspuns în fel și chip acestor întrebări.

 

● Îţi propui o perioadă din zi în care să scrii sau inspirația apare în cele mai neașteptate momente?

Scriu întotdeauna dimineața, la cafea, moment care la mine depășește orele prânzului.

 

● Cât de mult analizezi o frază înainte de a o considera finalizată?

De nenumărate ori… Dar chiar și așa, când mă întâlnesc cu fragmente din romanele mele, uneori sunt nemulțumit.

 

● De unde îţi vine inspiraţia pentru operele tale?

Întotdeauna pornesc de la o poveste. Aceasta crește, se ramnifică; mai mereu personajele preiau controlul, hotărându-și soarta… Totuși, originea poveștii și a caracterelor este realitatea înconjurătoare. Viața care bate filmul, dacă vrei…

 

● Care a fost elementul declanşator care a dus la scrierea primei cărţi?

Depresia. Scrisul a reprezentat o supapă prin care mintea, copleșită, a refulat. Rezultatul se numește Îngeri rătăciți, roman distins, în 2017, cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”.

 

Ce preferi?

 

● Ceai sau cafea?

Cafea, dar beau și ceai.

 

● Film la cinema sau acasă?

Acasă, dar frecventez și cinematografele.

 

● Pix sau stilou?

Laptop, dacă vine vorba de scris. În viața de zi cu zi, pix, dar de calitate.

 

Unde te pot găsi cititorii și de unde îți pot cumpăra cărțile?

 

Cititorii mă pot găsi pe Facebook, spațiu unde nu a existat cititor al romanelor mele care să mă contacteze și căruia să nu îi răspund. Îmi respect și iubesc cititorii; pentru ei scriu și fără ei degeaba aș face-o…

Romanele mele pot fi găsite atât online (recomand Libris), cât și în librăriile clasice (mai ales Cerberus). De asemenea, cei care doresc un exemplar cu autograf pot apela la mine.