Recenzie: „Îngeri rătăciţi” de Marius Albert Neguţ

Despre cartea Îngeri rătăciţi a lui Marius Albert Neguţ s-au spus multe. Din start acesta este un lucru bun, faptul că este citită şi comentată de atât de multe persoane. Eu sunt unul dintre acei cititori care încearcă să spună câteva cuvinte despre ea şi care o recomandă cu încredere. Uite că am început cu finalul, dacă ar fi să urmăresc structura clasică a articolelor mele. Nu m-am putut abţine, iar cei care au citit cartea cu siguranţă că mă înţeleg.

Îngeri rătăciţi este o carte cu esenţă, care ştie clar ce vrea să transmită şi care ştie cum anume să o facă. Eu o voi încadra în categoria lecturilor istorice, dar de data aceasta subiectul nu este războiul mondial, ci războiul fizic şi psihic din timpul regimului comunist. Pentru cei ca mine, care nu au trăit în acea perioadă, informaţiile primite sunt foarte valoroase. Modul în care autorul a plasat personajele în acel timp este bine gândit şi calculat. Ni se pune în faţă o întâmplare schelet pe care se va construi o poveste ramnificată, fiecare rută a acesteia având un început şi sfârşit, cu intersecţii între ele şi deznodăminte mai mult sau mai puţin plăcute.

O lume care se află sub noi

Cu ajutorul personajului Radu Ursu care salvează o tânără de la înec, vom intra în canale şi vom face cunoştinţă cu durerea din spatele privirilor pierdute. Ale cui? Ale tuturor persoanelor care au avut de pierdut, care au luptat pentru cei dragi şi au eşuat. Acei ochi nu aparţin doar aurolacilor care joacă un mare rol în această carte, ci şi persoanelor care au un acoperiş deasupra capului, dar care au pierdut sensul vieţii de mult timp. Întâlnim mizerie şi durere în orice clasă socială, căci toţi au fost prezenţi la evenimentele în urma cărora ar fi trebuit să se schimbe mult mai multe.

Cititorule, crezi că te poţi desprinde aşa uşor de trecut?

Crezi că dacă nu l-ai trăit, nu ai nicio vină?

Chiar dacă tu nu recunoşti, el a creat omul care eşti acum! El îţi domină viitorul, pentru că tu, naiv fiind, îi permiţi să rămână in umbră, necunoscut.

Mi-a plăcut mult cum au fost construite personajele şi cum a reuşit autorul să mă facă să simpatizez cu multe dintre ele. Este o carte frumoasă în ansamblu, dar care scoate la lumină ceea ce poate fi mai rău din sufletul umenesc. Prezintă o realitate cu bune şi cu rele, dar o realitate. Bineînţeles că am descoperit şi miracolul din oameni, puterea cu care iubesc şi dorinţa nemărginită de a-şi proteja comorile – familiile. Însă atunci când binele luptă cu răul, parcă îţi sare mai mult în ochi cel de-al doilea. Te pune mult mai mult pe gânduri, te face să îl cauţi în jurul tău sau chiar în tine.

Erau tineri, frumoşi şi aveau toată viaţa în faţă. Sau cel puţin, aşa credeau…

Îngerii rătăciţi care nu trebuie uitaţi

Îngeri rătăciţi ne îndeamnă la documentare şi ne roagă să nu îi uităm pe cei care au luptat pentru ca noi să fim aici. Prin povestea de viaţă a personajelor prezente în carte, Marius Albert Neguţ aduce un omagiu sufletelor care au rămas captive pe străduţele pe care s-au dus lupte crâncene. Ne ajută să ne reamintim sau să cunoaştem, ne pune în faţă adevărul şi ne oferă şansa de a alege ce să facem cu el. Îl credem sau nu, îl dăm şi altora sau nu, facem ceva cu el sau nu. Alegerea este mereu la noi şi în noi.

Puteţi găsi cartea Îngeri rătăciţi aici sau aici.

Interviul cu Marius Albert Neguţ îl găsiţi aici.

• Titlu: Îngeri rătăciţi
• Autor: Marius Albert Neguţ
• An apariție: 2016
• Editura: CREATOR
• Număr de pagini: 502