Transatlantic a fost o carte care mi-a adus multe surprize plăcute și pe care am apreciat-o încă din primele pagini. De data aceasta creditul nu îi revine poveștii în sine, ci modului în care Colum McCann a ales să spună povestea. Cartea a fost împărțită în două moduri de abordare. În prima jumătate autorul alege să aibă o descriere pe repede-înainte, fiindcă nu se încurcă în detalii. Acesta a fost momentul care m-a impresionat și m-am bucurat că am ales cartea. Totul era cumva scurt și la obiect, iar acest ritm m-a făcut să observ și să apreciez talentul autorului. În a două jumătate a cărții lucrurile se schimbă și esențialul este înlocuit cu un amalgam de amănunte mai mult sau mai puțin importante cu privire la viețile personajelor.

Newfoundland, 1919

Când s-au întâlnit pentru întâia oară în uzina Vickers din Brooklands, la începutul anului 1919, Alcock și Brown și-au aruncat câte o privire și au priceput îndată că le-ar prinde bine un nou început. 1919 este anul în care doi aviatori descoperă un țel comun, acela de a elimina urmele de război din avion. Modul în care aleg să facă asta va fi prin încercarea primului zbor transatlantic fără escală. Cu toate că exista și un premiu pentru cei care ar fi reușit acest lucru, am văzut în cei doi bărbați ceva mai mult de atât. Am văzut dorința de pace, de liniște, acea speranță care se regăsea în inimile tuturor celor afectați de un război care nu le aparținea.

Transatlantic este o carte care te poate înșela în privința personajelor. Citești nume, dai peste secvențe în care mai apare câte o față nouă și treci mai departe. Nu le acorzi prea multă atenție, însă aici este un mic dichis. Am descoperit povești întregi pe parcurs fix despre acele nume pe care am ales să le uit. Acordați atenție detaliilor, numelor, situațiilor fiindcă despre asta este cartea, așa este construită. Toate poveștile și viețile se vor intersecta într-un mod perfect într-un fel sau altul,  la ani distanță uneori.

Dublin, 1845

Povestea cărții nu merge doar înainte, ci și înapoi. E ca un leagăn, fix așa. Astfel că îl descoperi și pe Frederick Douglass tot pe meleagurile Irlandei. Mi s-a părut un personaj interesant, singur și legat psihic de trecutul lui. Este o persoană de culoare care a scăpat din lanțurile grele ale sclaviei și a plecat în cautarea unei eliberări mai greu de atins decât precendenta. Mi-a plăcut modul în care a fost construit și mulțimea de sentimente care îl conducea mai departe. A avut atât de multe gânduri personale încât am reușit sa empatizez cu el. Acesta nu a fost însă un caz izolat, căci în timp ce numărul de pagini crește, autorul parcă devine din ce în ce mai sensibil și dezvăluie tot mai multe griji ale oamenilor mari sau ale celor de rând.

New York, 1998

George Mitchell, ultimul bărbat prezentat în amănunt înainte ca femeile să preia povestea care va lega totul, este în aceeași ipostază cu precedentul. Nu la același nivel, dar dacă ne referim la sufletul și dorința de libertate, atunci se instalează egalitatea. Timpurile sunt mai noi, mai apropiate de noi și aici putem distinge acel vârtej de evenimente în care uneori și noi putem intra. Rutina și goana după bani, imposibilitatea de a spune nu din când în când, conștientizarea trecerii timpului fără a avea ocazia de a face ceea ce ne dorim de fapt. Un personaj interesant prins într-o furtună de evenimente și obligații. Pentru țară. Dar pentru el când?

Două părți invizibile, două impresii

Acestea au fost punctele cheie, momentele importante care au dus la dezvoltarea și schimbarea multor vieți. Printre ele se vor strecura povești mai simple, dar mai complexe din punct de vedere informativ. Vom urmări viața și moartea, viața și moartea, o repetiție care pare dusă la infinit. Am înțeles și apreciat ideea autorului, dar pentru mine trecerea aceasta a fost deranjantă fiindcă mă obișnuisem cu un anumit ritm și stil. Finalul a fost lung și lent, opusul începutului. Trebuie să recunosc că m-a obosit la un moment dat informația care părea pusă doar ca să fie, doar ca să mai tragă puțin de timp. Cu toate acestea, am apreciat mult mai mult restul lucrurilor și pot afirma că per total este o carte căreia merită să îi dați o șansă. Vă aștept cu interes părerile despre carte, dar până atunci vă urez lecturi plăcute!

Transatlantic poate fi achiziționată de aici sau aici.

• Titlu: Transatlantic
• Autor: Colum McCann
• Editura: Litera
• Număr de pagini:368