Dragostea nu moare este romanul care așteaptă să fie citit încă din liceu. În acea perioadă am început să îi îndrăgesc scrierile lui Mircea Eliade și citeam cam tot ce prindeam de la el. Așa am ajuns să citesc și Maitreyi. Mi-a plăcut cartea, așa că voiam să descopăr și varianta autorului feminin. După atâția ani am reușit să ajung la ea și nu pot spune nici că m-a dat pe spate, dar nici că mi-a displăcut. Lectura are plusuri și minusuri, iar dacă ai cât de cât idee despre cartea lui Eliade, atunci o să fie destul de captivantă.

Povestea de viață a Amritei

Mereu am avut impresia că nu o să am gânduri bune despre personajul feminin. Aveam o repulsie cumva față de ea și îmi era teamă că ceea ce voi citi în cartea ei mă va face să o condamn pentru ceva anume. În Dragostea nu moare am descoperit însă o femeie cu un suflet foarte sensibil și cu un devotament imens. Nu am fost de acord cu toate ideile sale despre viață, dar în mare parte m-au lăsat plăcut surprinsă. Fiind o voce din lumea indiană, e oarecum normal ca lucrurile expuse să mi se pară diferite și ciudate. Unele paragrafe mi s-au părut exagerate și realizate pe minciuni, dar apoi mi-am reamintit că nu știu atât de multe despre acea lume și acolo poate că oamenii chiar au astfel de comportamente. Un alt motiv pentru aceste impresii ar fi că acțiunea are loc în principal în anul 1930, deci cu siguranță erau alte vremuri.

Maitreyi intră în lumea literară și ne povestește despre viața ei sub numele de Amrita, nume feminin care sugerează nemurirea. O fată care abia începea să cunoască problemele vieții în profunzimea lor. Spre deosebire de alte persoane din acea vreme, Amrita are șansa de a crește într-o familie cultă, care iubește cunoașterea și își dorește atingerea unor funcții înalte pentru fiica lor. Toată copilăria i-a fost marcată de așteptările pe care le aveau cei din jur de la ea. Cu toate acestea, iubirea față de poezia pentru care avea o pasiune imensă era sinceră. Tocmai această libertate în gândire a tatălui a făcut ca personajul să îl întâlnească pe Mircea Eliade. Acea libertate însă avea și ea limitele ei.

 

Dragostea nu este un obiect pe care să-l iei de la cineva pentru a-l dărui altcuiva. Mulți nu-și dau seama de acest adevăr; câte un individ înțelege, dar societatea nu.

Unde este adevărul?

Mi-a făcut plăcere sa descopar o femeie care a căutat toată viața un singur nume. A iubit, a fost rănită și a sperat zi de zi. Nu a jignit, ci a pus întrebări. Mi s-a părut că a scris foarte frumos despre Eliade. Știu că mulți caută adevărul și se întreabă care variantă este corectă. Am citit în carte ceva și sunt total de acord. Ambele personaje au fost niște firi sensibile, visătoare și poetice. Fiecare și-a dorit ceva de la celălalt și fiecare a trăit în subconștient câte o variantă. Povestea lor de dragoste este una frumoasă în ambele forme. Cred că niciuna nu este pe deplin adevărată, ci fiecare conține frânturi din realitate împletite cu ficțiunea apărută din dorință. Nici ei nu cred că mai cunoașteau adevărul, fie din cauza dorinței, fie din cauza timpului care a trecut peste niște amintiri recreate de zeci de ori în minte.

Dragostea nu moare pare o carte puțin plictisitoare în unele momente. Ideile se mai încurcă uneori și nu au relevanță cu povestea, dar în principal a fost în regulă. Mi-a plăcut experiența de a afla lucruri noi despre cultura indiană și m-a mulțumit și finalul. Vă recomand să citiți cartea în cazul în care ați fost sau sunteți fani Maitreyi. Lecturi plăcute tuturor, vă aștept cu interes părerile despre carte!

Cartea poate fi găsită aici sau aici.

• Titlu: Dragostea nu moare
• Autor: Maitreyi Devi
• An apariție: 2003
• Editura: Amaltea
• Număr de pagini: 250