Cartea Cazul Magheru este una dintre alegerile fericite pe care le-am făcut în acest an. Îmi plac poveştile lui Mihail Drumeş, au ceva aparte care reuşesc să te transpună în perioada în care a trăit. Ediţia din care am citit este una nouă, face parte din seria de autor, însă am avut constant senzaţia că ţin în mână o carte veche, cu mirosul acela specific. Şi subiectul este unul de pe timpuri, nu aş reuşi să îmi imaginez întâmplările din carte în perioada în care trăim. Există idei şi situaţii care pot să îşi facă loc totuşi, însă comportamentul personajelor cu siguranţă ţine de istorie.

În fiecare carte pe care am citit-o de la autor am descoperit personaje cu caracteristici duse la extrem. O femeie nu este doar îndrăgostită, ci este nebună după dragoste, o altă tânără nu este doar neştiutoare în ale vieţii, ci este de o naivitate absolută şi absurdă. Înţelegeţi unde bat. Atunci când eram adolescentă visam alături de aceste tinere şi simţeam o fărâmă din ceea ce trăiau ele. Să îl citesc pe Drumeş acum este doar o plăcere, o analiză şi o relaxare. De data aceasta nu mai pot merge mână în mână cu personajele, acum mă irită într-un mod ciudat acea naivitate de care dau dovadă şi nu înţeleg cum ar putea trece cineva prin viaţă astfel.

O viaţă plină de frământări

Cazul Magheru este o lectură puţin diferită faţă de Scrisoare de dragoste sau Invitaţie la vals. Am fost plăcut surprinsă de modul în care au evoluat întâmplările. Îl avem în prim-plan pe Ilarie Magheru, un bărbat care suferă. Îi descoperim viaţa încă de la o vârstă fragedă şi suntem părtaşi la transformările acestuia provocate de moarte, dragoste şi neîmplinire. Este un personaj care a reuşit să cunoască multe elemente esenţiale astfel încât să îşi facă o idee despre ceea ce înseamnă viaţa. Pentru el însă nu a fost niciodată suficient să urmeze un curs standard, mereu şi-a dorit mai mult. Acest lucru i-a fost împotrivă totuşi, căci frământările interioare l-au făcut să aleagă o cale mult prea abătută de la ceea ce îşi dorea iniţial.

Da, îşi zise, viaţa e croită pentru fericiri mari şi mici. Cele mari sunt rare, se întâmplă când nu te aştepţi sau nu se întâmplă deloc. Trebuie să te mulţumeşti cu cele mici, de fiecare zi, care, dacă le aduni, fac mai mult decât una mare. Şi pe urmă o fericire prea mare omoară omul, e nenorocire curată…

Cartea nu este una siropoasă, ideea de bază este legată de sufletul uman. Se ridică întrebări referitoare la puterea subconştientului şi la sacrificiile pe care suntem dispuşi să le facem pentru a ne atinge ţelul. Mi-a plăcut ideea aleasă de autor şi dezvoltarea acesteia. Consider că Mihail Drumeş este un clasic de la care merită să citim măcar o carte. Nu veţi descoperi răspunsurile despre existenţa vieţii în scrierile sale, dar vă va plimba printr-o lume mai frumoasă, mai paşnică şi mult mai sensibilă decât cea în care trăim.

Cartea Cazul Magheru poate fi găsită aici, aici sau aici.

• Titlu: Cazul Magheru
• Autor: Mihail Drumeş
• An apariție: 2017
• Editura: Art
• Număr de pagini: 448