Interviu cu Camelia Cavadia
1 iulie 2020

Interviu cu Camelia Cavadia

Despre viața de zi cu zi…

 

● Dacă ai alege un cuvânt care să îţi descrie viaţa, care ar fi acela?

Cred că mi-ar trebui câte un cuvânt pentru fiecare perioadă a vieții, pentru că niciuna nu a semănat cu celaltă. Dar dacă totuși ar trebui să trasez cu un singur fir roșu existența mea de până acum, acela ar fi poate: emoție sub toate formele ei.

 

● Ce îţi doreai să devii atunci când erai mică?

Ca orice copil, m-am visat având, pe rând, mai multe meserii: de la vânzătoare, la învățătoare, mai apoi culegător de folclor și apoi ziaristă. Dar din momentul în care am descoperit că scrisul (la început ca intimitate, mai apoi ca modalitate de a pune undeva trăirile pe care nu știam cum să le gestionez), mi-am dorit aproape inconștient să devin scriitoare.

 

● Ce anume te inspiră cel mai mult?

Viața, oamenii, tot ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru, mai ales acele lucruri care ne schimbă, ne fac să devenim mereu și mereu alții, toate acele întâmplări/momente/întâlniri care ajung să ne definească, să ne transforme în cele mai urâte sau frumoase moduri cu putință.

 

În postura de cititor…

 

● Ce carte citeşti în momentul de față?

Pământ american de Janine Cumminns.

 

Care este autorul tău preferat? Dar cartea preferată?

Am mulți autori preferați, fiecare pentru ceva ce nu are celălalt, iar printre aceștia îi pot enumera pe Javier Marias, Paul Auster, Jose Saramago, Ismail Kadare, Jonathan Franzen, Ian McEwan, Mircea Eliade, Dona Tartt, Elif Shafak, Haruki Murakami, Philiph Roth, Dino Buzzati, Romain Gary, John Steinbeck, Evgheni Vodolazkin, Guzel Iahina, Elena Ferante, Alberto Vasquez-Figueroa, David Grossman și mulți, mulți alții. Mai degrabă am autori preferați decât cărți preferate și asta pentru că îndată ce descopăr un autor care-mi place, cumpăr instintic tot ce a scris și-mi place să observ cum a evoluat de la prima carte la cea mai recentă (ca stil, ca scriitură, ca tematică), care sunt temele predilecte etc.

 

Te exteriorizezi atunci când citeşti?

Da. Iar atunci când descopăr o carte sau un autor care-mi place le vorbesc prietenilor despre ele, le fac cadou, îmi doresc să ajungă să fie citite de cât mai mulți oameni. Cam am tendința asta de a le împuia capul apropiaților cu „descoperirile” mele. Din fericire, și soțul meu și prietenele mele citesc foarte mult și atunci putem dezbate în voie toate cărțile pe care le citim, ne facem recomandări și ne ținem la curent cu lecturile fiecăreia. Am și câțiva prieteni care-mi cer în mod constant să le recomand cărți (de vacanță, noutăți, de făcut cadou etc), așadar … vorbesc destul de mult despre cărți.

 

În postura de scriitor…

 

Descrie locul în care scrii cel mai des.

Cel mai des scriu în micuța mea cameră, înconjurată de cărți, împresurată de liniște, cu o cană mare de cafea cu lapte alături. Scriu cu laptopul în brațe, așezată într-un fotoliu lung și lăbărțat, cu picioarele întinse pe un taburet. Îmi place să știu că am colțul meu de scris, oaza mea de liniște. În câteva luni îmi voi redecora camera și sper ca schimbarea să nu-mi strice acest echilibru, ba dimpotrivă, să mi-l îmbunătățească. Lipsa unor locuri în care să-mi așez cărțile frumos, mă obligă să fac aceste schimbări în cameră, așa că voi îmbina necesitatea și utilitatea cu un estetic cât mai potrivit nevoilor mele.

Dar cel mai bine scriu la țară, pe o mică terasă înălțată la nivelul frunzelor copacilor, împresurată de ciripitul păsărilor, cântecul cucului, al mierlelor, bocănitul ciocănitoarei, și seara, de concertul brotăceilor. Iubesc să scriu în mijlocul naturii, să mă simt conectată la ceva ce nu pot numi în cuvinte, dar care îmi pătrunde direct în suflet, mi-l încarcă și mă liniștește. E încă frumos la țară, chiar dacă nimic nu mai e ca pe vremea copilăriei mele, când îmi petreceam toate vacanțele de țară la bunici. E încă ceva ce sper să nu dispară niciodată.

 

Îţi propui o perioadă din zi în care să scrii sau inspirația apare în cele mai neașteptate momente?

În cazul meu, nu-mi prea pot permite să aștept inspirația. Eu scriu când am timp și nu am creierul prea obosit de la serviciu. Scriu în concedii, în vacanțe, singurele perioade în care îmi pot permite să mă dedic sută la sută scrisului. De obicei, scriu sâmbătă și duminica, după ce termin cele câteva treburi ale casei pe care mă străduiesc să le închei cât mai repede. Și chiar dacă nu reușesc să scriu în timpul săptămânii, personajele cărții mă însoțesc pe tot parcursul ei, astfel încât în week-end știu exact ce vreau să scriu. Poate și de aceea reușesc să mă conectez destul de repede la poveste, chiar dacă procesul de scriere e unul oarecum impus și sacadat.

 

Care a fost elementul declanşator care a dus la scrierea primei cărţi?

Senzația de trecere a timpului, perspectiva unei vieți privite tot mai des de la celălalt capăt al ei, sentimentul ireversibilului. Înțelegi târziu (sau cel puțin așa a fost în cazul meu) că eșecul de a nu reuși te poate marca mai puțin decât eșecul de nu fi încercat deloc, așa că la un moment dat am încetat să-mi pun întrebarea „cum ar fi dacă?” și am acționat. În momentul acesta nu regret nimic legat de parcursul meu scriitoricesc, ci doar mă bucur că am încercat. Aș fi renunțat (fără să știu măcar) la o parte (una dintre cele mai frumoase, poate cea mai frumoasă) a vieții mele. Scrisul mă împlinește și mă face să mă simt – abia acum – un om complet.

 

Ce preferi?

 

Ceai sau cafea?

Cafea

 

Ciocolată sau vanilie?

Ciocolată

 

Munte sau mare?

Munte

Unde te pot găsi cititorii și de unde îți pot cumpăra cărțile?

 

Cărțile mele se găsesc toate pe site-ul editurii Trei.

Dar și în librării, pe site-urile editurilor, pe alte platforme online cum ar fi: elefant.ro, libris.ro, librarie.net, carturești.ro etc. Sunt cam peste tot. 

 

Adauga comentariul