Recenzie: „Accidentul” de Mihail Sebastian
17 ianuarie 2020

Recenzie: „Accidentul” de Mihail Sebastian

Accidentul de Mihail Sebastian a fost lectura care mi-a reamintit cât de mult îmi plac autorii români clasici. Cărțile acestora, romantice în cazul de față, au ceva anume pe care nu l-am mai regăsit nici în scrierile autorilor străini și nici în ale celor români contemporani. Un ochi critic ar putea afirma că sunt aceste povești formate din clișee însă modul în care sunt scrise le oferă o notă originală și din ceva banal se transformă în adevărate bijuterii literare.

Adevărul din spatele aparențelor

Accidentul se petrece pe liniile de tramvai, acolo unde Nora își pierde cunoștința și este adunată de pe jos de Paul. Paul – bărbatul care mi-a fost antipatic la început fiindcă, prin rigiditatea lui, nu reușeam deloc să îi pătrund gândurile, asemenea Norei. Este rece, indiferent și zgârcit la vorbe și gesturi ceea ce îl face și mai interesant în ochii celorlalți. Am așteptat cu emoție explicații și motive până când le-am primit iar în acel moment l-am simpatizat sincer.

Am descoperit un bărbat cu emoții, cu o inimă sinceră oferită acolo unde nu trebuia și îndreptată ulterior către adăpost. Durerea lui interioară se zbate între a ieși la lumină și a rămâne în negura care a cuprins-o cu atâta putere. De cele mai multe ori pare că este cufundat într-un somn adânc și numai în anumite ocazii are curajul să deschidă ochii însă acest lucru durează atât de puțin încât nu știe dacă a fost adevarată sau nu vederea luminii. Va încerca de multe ori și de tot atât de multe ori va eșua…însă necunoscute sunt căile destinului.

Două iubiri și o decepție

Există două personaje feminine care se află într-un contrast vizibil, aruncat în fața cititorului cu răutate parcă iar acest lucru te obligă să alegi, să dai dreptate și să condamni. Nu vreau să dezvălui prea mult însă despre Nora mi-ar plăcea să precizez faptul că este personajul specific acestor romane de dragoste, dramatice. Ea este o femeie dramatică, de cele mai multe ori visătoare și care încearcă să fie ancorată în realitate de dragul altora.

„Aș vrea să plâng”

Pe lângă povestea frumoasă și bine construită, descrierile sunt realizate cu atâta grijă încât intri în peisaj automat și simți că esti cu personajele dar nu îndrăznești să le deranjezi ordinea. A existat la un moment dat un punct culminant în care am fost absolut fermecată de moment, atunci am știut că citesc ceea ce trebuie, o carte scrisă cu mână sigură pentru a ajunge la un rezultat care să plaseze cartea în lista autorilor de care sunt mândră.

Vă recomand cartea și vă aștept părerile!

Cartea poate fi achiziționată de aici sau de aici.

 

 

Adauga comentariul