Dublă identitate este un thriller bun, amețitor și înfricoșător. Mă așteptam la o lectură alertă însă S.K. Tremayne mi-a oferit mult mai mult decât atât. Subiectul mi-a captat atenția încă din momentul în care am descoperit cartea căci eu, personal, sunt în căutare de povești aparte, care au acea tensiune ridicată la cote maxime. Două gemene, o moarte și un far pe o insulă pustie…cum să nu simți misterul?

Gemenele gheții

Kirstie și Lydia sunt gemene identice ceea ce înseamnă că nu au niciun element care să le diferențieze. Cu toate că mama primește sfatul ca acestea să fie tatuate la naștere, refuză fiindcă vede perfecțiunea și simte că nu vrea „să o strice” pe niciuna din cele două fiice. O legătură cum rar se întâlnește la persoanele obișnuite se va forma între cele două iar acest lucru le va conduce către o lume în care nimeni altcineva nu mai are acces.

Însă toate aceste lucruri le-am descoperit pe parcurs căci încă din primele pagini ale cărții facem cunoștință cu familia devastată de pierderea uneia dintre fiice. Un început trist, dar cu speranța unei vieți mai bune familia Moorcraft decide să se mute pe insula moștenită în Scoția.

Din momentul în care au ajuns pe insulă am simțit pericolul, tensiunea în care sunt învăluite personajele, dar și cea oferită de locul singuratic dintre ape. Peisajele au fost descrise cu lux de amănunte iar acest lucru m-a ajutat să intru ușor în poveste. Totul se potrivea perfect cu stările de spirit ale familiei, cu comportamentul fiicei care începe să fie din ce în ce mai diferit. Cu cât înaintam și mă apropiam de final, cu atât se schimba decorul iar insula răspundea în același mod în care familia conviețuia.

– Mamă, de ce-mi tot spui Kirstie?

  Nu am răspuns. Tăcerea este apăsătoare. Apoi spun:

– Scuze, iubito? Ce ai spus? o întreb eu într-un final.

– De ce mă numești Kirstie, mamă? Kirstie este moartă. Kirstie este cea care a murit. Sunt Lydia.

 

Am încercat să găsesc identitatea fetei rămase în viață, dar nu am reușit decât foarte târziu. Lydia este Kirstie sau invers? Care este adevărul? Greu de spus căci nu ai toate piesele din acest puzzle. De fiecare dată când simți că te apropii, observi că ai mai pierdut o piesă pe undeva sau că nu a fost inclusă deloc în cutie. Cu toate acestea, în disperarea de a afla un răspuns te lovești de alte probleme și observații. Descoperi motive și bariere ridicate pentru binele celorlalți, judeci pripit pentru ca mai apoi să te răzgândești și să te izbești de compasiune.

O groapă săpată prea larg

Pe lângă povestea de bază, ai de a face cu o familie care este departe de a fi perfectă, minciunile adunate dintr-un anumit moment al vieții o ajung din urmă și o duc ușor dar sigur către distrugere. De fiecare dată o minciună va atrage dupa ea alta, și alta până când adevărul va fi imposibil de scos de sub mormanul de cuvinte care ajung să nu mai fie diferențiate între ele. Nu am vizualizat o înmormântare ci mai multe, căci toți au ajuns teoretic la marginea gropii.

Dublă identitate a fost într-adevăr cartea pe care simțeam că am nevoie să o citesc. Cât despre final, unul mai bun nu găseam. A fost ceea ce trebuie. Vă invit să citiți cartea și vă urez lecturi plăcute!

Dacă doriți să o achiziționați o puteți găsi aici sau aici.

• Titlu: Dublă identitate
• Autor: S.K. Tremayne
• An apariție: 2018
• Editura: RAO
• Număr de pagini: 352