Recenzie: „Evadarea din mlaştină” de Karen Dionne
14 aprilie 2020

Recenzie: „Evadarea din mlaştină” de Karen Dionne

Evadarea din mlaştină  a fost cartea care, surprinzător, am avut-o în gând mult timp după ce am terminat-o. Îmi era cunoscut subiectul şi ştiam cât de mult poate afecta acesta, mai ales dacă experienţele anterioare au avut un impact puternic. Karen Dionne nu m-a dezamăgit cu această carte şi mi-a oferit un suspans psihic de calitate pe tot parcursul lecturii. Nu e uşor să fii sechestrat dar nu e uşor nici să nu ai idee ca te afli în această poziţie, că eşti Fata Regelui mlaştinii

.

 

 

Cartea urmăreste povestea Helenei şi are acţiunea plasată atât în prezent, când viaţa ei pare să fie una liniştită, dar şi în trecut, atunci când sălbăticia în care trăia era lumea ei. Faptul că a fost născută şi crescută în acel loc, a făcut ca viaţa să îi fie cât se poate de normală dacă ne raportăm doar la universul ei. Dezvoltarea acesteia a ţinut doar de acţiunile realizate de tată, vinovatul situaţiei. Evoluţia Helenei a avut multe nuanţe şi au existat momente în care aproape mă fura peisajul şi zâmbeam pentru liniştea de care avea parte. Bineînţeles, imaginile îmi erau pe loc spulberate de realitatea cruntă şi, încă o dată, îi doream tot ce e mai rău monstrului.

 

O iubire necondiţionată

Te-ai aştepta, poate, ca fetiţa Helena şi femeia care a devenit să emane sentimente negative prin toţi porii dar nu, sentimentul predominant este cel de iubire. Am simţit conflictul interior intens pentru sentimentele amestecate, am simţit că şi-ar fi dorit ca multe dintre ele să dispară însă întotdeauna găsea ceva care să o ţină ancorată de acele bucăţele din tată care i-au făcut viaţa frumoasă. Întotdeauna există o parte bună în orice rău şi pot să înţeleg cumva acţiunile omului care, cu toate ca a fost distrus, se poate ridica şi cere mâna celui care a condus-o spre prăpastie. Totuşi, nu întotdeauna este valabilă vorba scopul scuză mijloacele iar acceptarea adevărului, cu toate că este dificil, este absolut necesar.

 

Trecuseră doi ani. Mă schimbasem, poate că și el se schimbase. Mă temeam că ar fi refuzat să mă vadă. Că era supărat, că din vina mea l-au prins. 

 

Evadarea din mlastina – un thriller psihologic

Există multe aspecte ce ţin de psihic abordate de autoare şi mi s-au părut uşor de găsit şi de înţeles. Am reuşit să intru în mintea victimei şi să ghicesc gândurile vânătorului. Fiecare dintre personaje vâna ceva, conştient sau nu. Erau diferiţi, aveau dorinţe diferite dar ceea ce i-a unit mereu a fost lupta pentru supravieţuire cu ei înşişi, cu fantomele trecutului şi cu teama viitorului. Mi-aş fi dorit mai mult să aflu povestea mamei Helenei, cum a reuşit să ajungă dintr-o adolescentă fericită în floarea vârstei într-o femeie supusă şi umilă celui care i-a distrus viaţa.

Este o lectură care te pune la încercare şi te atrage cu fiecare pagină în acea luptă pentru evadare. Stau şi ma întreb care acţiune este mai grea, evadarea din locul propriu-zis sau din cel creat în mintea personajului? Vă las să descoperiţi cartea şi să apreciaţi singuri acest aspect.

Vă urez lecturi plăcute iar dacă doriţi să o achiziţionaţi o găsiţi aici sau aici.

  • Titlu: Evadarea din mlastină
  • Autor: Karen Dionne
  • An apariție: 2017
  • Editura: RAO
  • Număr de pagini: 264

Adauga comentariul