Recenzie: „O lungă petală de mare” de Isabel Allende
10 aprilie 2020

Recenzie: „O lungă petală de mare” de Isabel Allende

 

O lungă petală de mare  mi-a adus ceva nou în suflet, mi-a arătat o altă ramură a războiului şi m-a umplut de mulţumire pentru felul în care a fost scrisă. Isabel Allende a pornit de la un eveniment real şi bine documentat înainte de a construi povestea pe temelia acestuia. Pe lângă acest lucru am mai simţit un plus, faptul că autoarea a ştiut ce înseamnă exilul din proprie experienţă iar acest amănunt a ajutat-o în construirea personajelor şi a sentimentelor acestora.

La vârsta de 34 de ani, poetul Pablo Neruda reuşeşte să pună la dispoziţia spaniolilor refugiaţi o navă cu o capacitate de peste 2000 de locuri. Nava Winnipeg v-a pleca în luna august a anului 1930 din portul francez şi va ajunge în Chile, locul salvator pentru spaniolii puşi pe fugă de războiul interminabil din ţara natală.

Un licăr de speranţă

Povestea este a unei familii compusă din parinţi şi doi baieţi, dintre care unul va ajunge pe front iar celălalt va ajunge medic. Unul va găsi dragostea în pianista Roser Bruguera, iar celalalt va căuta o viaţă să facă numai bine. Situaţia din Spania este tensionată încă din primele pagini, imaginile Războiului Civil se desfăşoară într-un ritm alarmant iar personajele simt ca nu reuşesc să găsească capătul acestui fir al nedreptăţilor. În acest moment realizează că singura speranţă este aceea de a părăsi teritoriul.

Am simţit personajele foarte reci, nu m-am ataşat de niciunul şi consider că acesta a fost cel mai potrivit mod de a le pune în valoare. Am văzut situaţia obiectiv, în niciun moment nu am simţit că ar trebui să compătimesc vreun personaj fiindcă vedeam puterea pe care o au acestea şi faptul că îmi transmiteau cumva că sunt mai puternice decat îmi închipui. Am descoperit mult curaj şi luptă pentru supravieţuire dar, cel mai important, dorinţa arzătoare de a avea o un loc pe care să îl considere acasă.

 

Patria este acolo unde ne sunt morţii.

 

Nu ştiu dacă locuitorii spanioli sunt în general atât de dornici de a face din orice loc un cămin sau doar faptul ca erau exilati i-a determinat să se lupte cu atâta înverşunare pentru acomodare. Familia Dalmau a fost întotdeauna unită, am văzut-o ca pe un exemplu de putere şi demnitate prin comportamentul lor de-a lungul anilor. Au trecut prin multe evenimente, poate prea multe pentru o viaţă de om dar cu toate acestea nu s-au dat bătuţi în niciun moment.

O lungă petală de mare – o carte care merită citită

Cartea este atât de bine documentată încât uneori îmi lăsa impresia că totul este adevarat de la un cap la celalalt. Trecerea dintr-un eveniment în altul a fost făcută într-un mod lejer şi natural. Am trecut prin viaţa personajelor pe un număr mare de ani şi am întâmpinat de fiecare dată provocări lansate pentru acestea. Poţi trece de la o apăsare sufletească la interes pentru detalii istorice şi apoi să revii la poveste într-un mod lejer, ceea ce te face să te bucuri de carte cu totul. Frumos construită, frumos povestită. Vă recomand cartea şi vă urez lecturi plăcute!

Dacă doriţi să o achiziţionaţi o puteţi găsi aici sau aici.

  • Titlu: O lungă petală de mare
  • Autor: Isabel Allende
  • An apariție: 2020
  • Editura: Humanitas Fiction
  • Număr de pagini: 328

Adauga comentariul