O viață măruntă a fost provocarea anului pentru mine. Inițial am crezut că aceasta se va rezuma doar la numărul de pagini, cu toate că sunt obișnuită cu altfel de cărți, dar s-a dovedit că și conținutul a făcut parte din aceeași provocare. Hanya Yanagihara este persoana din spatele acestei povești, ea a reușit să creeze o viață de om în care să scoată în evidență durerile și greutățile prin care toți trecem la un moment dat. A pornit de la viața unor absolvenți și a ajuns să ne expună într-o manieră foarte detaliată suferințele psihice și fizice ale Jude. Aici este momentul în care recunosc că nu am reușit să rezonez cu cartea la nivelul la care mă așteptam și la care mi-aș fi dorit. Inițial am crezut că am plecat cu așteptări mult prea mari legate de carte și că acesta ar fi motivul pentru care nu m-a impresionat atât de mult pe cât mă așteptam. Cu fiecare pagină citită însă, mi-am dat seama că nu așteptările sunt problema, ci ceea ce citesc.

O viață măruntă – un drum lung

Încep prin a vă spune că ideea de bază mi-a placut. Au fost multe momente în care am notat citate care păreau scrise pentru mine fiindcă m-am identificat cu gândurile și problemele personajelor din prima parte a cărții. Au fost expuse momente și situații de o realitate izbitoare, pe care le-am apreciat și lăudat. Ulterior am ajuns însă în punctul în care oboseam citind. Pe lângă acele pasaje frumoase și de ținut minte, existau mult prea multe pagini și capitole care nu spuneau nimic. Descrieri ale unor acțiuni banale, adăugate fără motiv după părerea mea. Atunci când am ales să citesc cartea am fost intrigată de numărul mare de pagini, dar și dezamăgită când am realizat ca multe dintre ele puteau fi eliminate. Conținutul este relevant în întregime doar dacă dorești să citești despre viețile personajelor în amănunt. Aici mă refer chiar și la momentele în care spală vase sau își întind așternuturile pe pat. Nu vreau să fiu rea când spun asta, doar că aduc în evidență acest lucru pentru a explica de ce atunci când a apărut un ritm oarecum mai alert și întâmplări interesante (spre finalul cărții) deja eram obosită. Acțiunea statică și întinsă mult prea mult mi-a amortizat toate sentimentele intense pe care ar fi trebuit să le trăiesc la final.

Povestea pe care Hanya a vrut să o spună este frumoasă, are o idee dureroasă și niște imagini greu de digerat. Jude este acea persoană pentru care viața a pornit cu stângul. A avut probleme de când se știa, unele speciale și aparte, și, cu toate că spre maturitate începe să găsească persoanele de care nu a avut niciodată parte și după care a tânjt, el este din ce în ce mai rău. Depresia și durerile vechi nu pot fi scoase așa ușor din mintea lui, iar acest lucru duce la o viață lungă și plină de greutăți. Acest lucru este combinat cu prietenia și puterea de acceptare a celor din jurul personajului. Sentimentele și acțiunile acestora sunt o veritabilă lecție de prietenie.

Prietenia înseamnă să fii martor la șirul monoton de probleme al celuilalt, la accesele lui lungi de plictiseală și la ocazionalele triumfuri. Înseamnă să te simți onorat de privilegiul de a putea fi prezent în cele mai sumbre momente ale altuia, știind că și tu poți fi sumbru în prezența lui.

O lectură cu două variante de apreciere

Nu vreau să vă descurajez din a citi acest roman, ci încerc să expun ce am simțit eu. Știu că multe persoane au apreciat extrem de mult cartea, așa că sunt șanse mari ca eu să fac parte din acel mic grup care nu a rezonat cu cartea. Dacă ar fi să dau vina pe cineva, această persoană ar fi autoarea. Dacă ar fi comprimat puțin lucrurile și s-ar fi axat mai mult pe viața aceea care conta, ar fi reușit să îmi ofere emoțiile necesare. Nu știu dacă se poate considera spoiler ce vă voi spune acum, dar prefer să o fac pentru acele persoane care nu au o relație prea bună cu poveștile și detaliile legate de persoanele cu aceeași orientare sexuală. Pe mine personal nu m-a deranjat, fiindcă am înțeles motivul pentru care a fost aleasă această abordare. Dar cunosc oameni care nu ar citi despre asta, indiferent de motiv. Nu detaliez, doar am vrut să aduc pentru ele în discuție și acest aspect.

Personal nici nu vă pot recomanda să o citiți, dar nici să nu o încercați. Pur și simplu este o carte cu dichis. Presupun că ori te poate lăsa rece, ori te va duce în punctul în care ai nevoie de pauze pentru a plânge liniștit. Din părerile cititorilor, eu așa am înțeles. Voi ce părere aveți despre carte? Din ce categorie faceți parte?

O viață măruntă se găsește aici, aici sau aici.

• Titlu: O viață măruntă
• Autor: Hanya Yanagihara
• An apariție: 2019
• Editura: Litera
• Număr de pagini: 1024