Omul de castane a venit în forță și mi-a schimbat topul celor mai bune cărți citite în acest an. Soren Sveistrup a scris un roman mult lăudat, iar eu nu fac altceva decât să susțin părerile celor care au rezonat cu această carte. Omul de castane face parte din acea categorie de thrillere violente, macabre și, din ceea ce am citit eu, am mai întâlnit această tensiune la Ragdoll de Daniel Cole. Nu există doar o crimă care apare la începutul cărții, ci avem de-a face cu un lanț de evenimente înfricoșătoare. Nu îți lasă prea multe momente de relaxare, căci este foarte alertă pe fiecare plan în care ne sunt prezentate întâmplările.

Personajele sunt multe și la început poate fi cam greu de înțeles situația, dar pe parcurs lucrurile devin clare și poți ține pasul ușor cu toate evenimentele. Mi s-a părut o carte complexă, căci aproape fiecare personaj are ceva de spus. Modul în care s-au intersectat unele cu altele a fost bine gândit și, cel puțin eu, nu am găsit găuri în expunerea și corelarea acestora.

Omul de castane îți dă fiori

Omulețule de castane, haide, vino înăuntru. Omulețule de castane, haide vino înăuntru.

Thulin și Hess sunt detectivii principali care vor ancheta seria de crime, cel din urmă fiind acceptat cu reticență în sediul poliției din Copenhaga. Hess este un personaj interesant, mi-a plăcut de el încă din primele pagini. Este retras, dar se vede că își cunoaște meseria, lucru pe care nu au putut să îl treacă cu vederea nici noii lui colegi. A fost detașat pentru o perioadă de timp în acest oraș și tot ce își dorește este să primească undă verde pentru a pleca din acel loc care îi trezește amintiri amare. Încearcă să fie scurt și la obiect cu tot ce se întâmplă, însă lucrurile sunt de așa natură încât spiritul de detectiv nu îl lasă să rămână indiferent. Este personajul care a ajuns să se implice cel mai mult și astfel a avut ocazia să fie un element cheie.

Unul dintre cele mai bune thrillere citite de mine

…întinde mâna sub grindă și descâlcește șnurul, care începe să se legene liber înainte și înapoi. Cele două castane maro-închis sunt așezate una peste cealaltă. Cea din partea de sus este mică, cea de jos este mai mare. În castana de deasupra, cele două găuri sunt scobite în loc de ochi. Cea de dedesubt are chibrituri înfipte în loc de mâini și picioare. Este o figurină simplă, alcătuită din două bile și patru bețișoare, nimic ieșit din comun; însă, pentru o fracțiune de secundă, lui Thulin îi stă inima în loc, fără să poată explica de ce.

Omul de castane este obiectul aparent inofensiv, dar care pe parcurs ajunge coșmarul tuturor. Poate că ar fi fost ocolit dacă pe suprafața acestuia nu s-ar fi găsit amprentele unei fetițe răpite și ucise cu un an în urmă. Acest detaliu va oferi anchetei o cu totul altă lumină, însă va declanșa și certuri între cei care știau cât de bine au rezolvat acel caz și cei sceptici.

M-a ținut cu sufletul la gură, mi-a dat fiori și m-a impresionat. Este o carte violentă, cu o poveste bine pusă la punct. Autorul a știut cum să mențină tensiunea constant iar finalul a fost pe măsură. A fost acea carte care m-a ținut trează ore bune în noapte pentru a o termina. Dacă sunteți fani thriller sunt sigură că nu veți fi dezamăgiți de această carte. O recomand cu drag și vă aștept cu interes părerile!

Omul de castane se găsește aici, aici sau aici.

• Titlu: Omul de castane
• Autor: Soren Sveistrup
• Editura: Trei
• An apariție: 2020
• Număr de pagini: 624