Prieten imaginar este un roman horror, o categorie pe care eu nu prea o abordez. Am văzut însă câteva persoane care l-au lăudat pe Stephen Chbosky și i-am acordat o șansă. Nefiind fană a acestor cărți, părerea mea este cât se poate de subiectivă fiindcă nu prea am alte titluri la care să mă raportez. Experiența a fost una reușită, am avut parte de o mulțime de stări și povestea mi-a captat atenția de la început până la final. Chiar dacă nu citesc astfel de cărți, la filme tot mă uit, așa că pe tot parcursul lecturii m-am gândit la Stranger Things, pentru cei care cunosc serialul. Mi-a lăsat această impresie fiindcă protagoniștii acțiunii sunt copii, în rest povestea este diferită.

O poveste cu fantome mai mult sau mai puțin reale

Cum să nu simți misterul din moment ce acțiunea are loc într-un orășel izolat, care are în el o pădure și în care cu cincizeci de ani în urmă a avut loc dispariția unui copil? Cadrul este perfect, mai rămân personajele. Christopher este un băiețel nu tocmai obișnuit fiindcă viața pe care a avut-o nu i-a dat ocazia să simtă acel confort al copilăriei. Nu are tată, dar are o mamă care ar face orice pentru el. Kate Reese alege o noapte tulburătoare pentru a fugi împreună cu fiul ei departe de abuzul iubitului. Destinația bănuiți care este. Locul în care ajunge va fi salvarea sau prăbușirea lor, în funcție de cum vedeți lucrurile. Dacă nu ar fi oprit mașina în acel loc, totul ar fi stat altfel. Doar că a oprit, așa că a fost odată ca niciodată un baiat care locuia lângă pădurea Mill Grove…

Șase zile dispare Chris în adâncurile pădurii, șase zile care fac o schimbare iremediabilă în viețile tuturor. Nu am aflat decât spre final motivul, ceea ce însemnă că acela este punctul de plecare în toată acea nebunie. Și nu exagerez când spun nebunie, căci la un moment dat toate lucrurile o iau razna și curiozitatea despre modul în care se va încheia este la fel de intensă ca desfășurarea acțiunii. Am avut un moment în care nu am reușit să mă opresc din citit, atunci am decis că nu îmi pare rău de alegerea acestei lecturi.

Lupta dintre bine și rău

Nu mi s-a părut foarte înfricoșătoare, în sensul că am putut dormi liniștită și cu lumina stinsă, însă mi se pare o alegere bună pentru cei care sunt la început de drum cu acest tip de roman, așa ca mine. Fără să dau prea multe indicii, avem de-a face cu elemente supranaturale și cu idei din Biblie reinterpretate. De aceea nu recomand cartea celor care nu doresc să citească ceva ce ține de ultimul amănunt menționat anterior. Îl avem pe omul cel amabil, doamna șuierătoare, oameni căsuțe poștale și foarte mulți cerbi. Vă imaginați deci ce poate ieși de aici.

Se întoarse către ușă. Își lipi de ea urechea. La început, doar tăcere. Apoi auzi o voce, pe atât de limpede, pe cât de murdari de noroi erau prietenii lui.

christopher. psst. încoace.

Christopher simți că îi bubuie inima în piept. Se apropie de fereastră. Întinse gâtul ca să vadă mai bine, însă nu era nimic de văzut.

cioC.cioC.cioC.

Poveste avem, suspans avem, acțiune cât cuprinde. Ce nu mi-a plăcut însă la carte a fost partea de final. Cred că ar fi putut să încheie romanul mult mai repede. Uneori aveam impresia că și autorul este în carte și că ratează mereu ieșirea potrivită. Alt element neplăcut ar fi repetarea unor descrieri de mult prea multe ori. Probabil voia să accentueze unele lucruri, însă mie mi s-a părut deranjant. Nu m-a impresionat toată partea negativă a deznodământului, adică motivele și explicațiile antagoniștilor, însă au existat și idei demne de ținut minte. Ca o concluzie, cartea a fost interesantă și mă bucur că mi-am făcut curajul să o citesc. O recomand celor care doresc să încerce acest gen și nu vă speriați de dimensiunile cărții fiindcă se citește foarte ușor. Până atunci vă urez lecturi plăcute și vă aștept părerile!

Prieten imaginar se găsește aici, aici sau aici.

• Titlu: Prieten imaginar
• Autor: Stephen Chbosky
• Editura: Trei
• Număr de pagini: 800