Recenzie: „Toată lumina pe care nu o putem vedea” de Anthony Doerr
2 februarie 2020

Recenzie: „Toată lumina pe care nu o putem vedea” de Anthony Doerr

Toată lumina pe care nu o putem vedea este cartea care a câștigat o mulțime de premii și admirația mea. Mi-a făcut o deosebită plăcere această primă întâlnire cu autorul Anthony Doerr. Cu această ocazie am descoperit că are un stil absolut fermecător. La început parcurgeam rândurile cu o oarecare greutate, însă am realizat ca acest lucru este provocat de încărcătura emoțională a fiecărui rând. Toate cuvintele îmi păreau că formează mesaje ascunse, iar rolul meu era acela de a le descifra și de a le înțelege, pentru ca mai târziu, după ce lucrurile au prins formă, să mă bucur de o lectură cu un ritm plăcut.

Du-ne acasă, ma chérie…

Cele două personaje din perspectiva cărora ne sunt prezentate repercursiunile războiului neînțeles de niciunul dintre ei, au destine separate până într-un anumit punct. Cu toate că naționalitatea și condițiile în care au fost crescuți și educați sunt total opuse, am simțit că sufletele și modul lor de a privi lucrurile se suprapun într-un mod natural.

Marie-Laure este o tânără franțuzoaică iubitoare de natură, de enigme, de cărți și este oarbă. Negura s-a așezat pe ochii ei așa cum s-a așezat pe ochii și mințile tuturor celor care au luat contact sub diferite forme cu războiul. Cu toate acestea, se simte norocoasă pentru prezența tatălui fără de care nu ar fi reușit să învețe să se descurce.

Nu putem intra prea mult în mintea tatălui însă, atât cât ne permite autorul, constatăm că poartă o iubire sinceră și absolută pentru copila față de care simte că are cea mai mare datorie. Este priceput în a realiza metode speciale pentru a o pregăti pe Marie-Laure pentru ceea ce este mai rău, pentru lucrul inevitabil pe care îl simte că se apropie.

La capătul celălalt al firului îl avem pe Werner. Acesta are rădăcini pur ariene, un orfan ce își descoperă pasiunea pentru știință, în mod special pentru mecanismele de funcționare ale radiourilor. Naivitatea îl împinge până în punctul în care visează să se autodepășească și să devină un om cu o carieră bazată pe iubire față de munca prestată.

Însă destinul are alte căi de a îndruma pașii acestuia. Werner ajunge să fie pregătit pentru o viață oferită pe tavă Furherului. Părăsește orfelinatul din Zollverein și ajunge în mașinăria de crescut și educat soldați ideali atingerii scopului final al Germaniei. Pe tot parcursul șederii, Werner pare ca nu vede adevărul. Are o încredere oarbă în pasiunea și dorința acestuia de a afla răspuns la cât mai multe curiozități legate de tot și toate.

 

Problema ta, Werner, e că tu încă mai crezi că viața îți aparține.

 

A închis ochii și a sperat până în momentul în care a fost izbit cu toată forța de realitatea crudă a perioadei în care a avut neșansa să se nască. A ajuns acolo unde nu avea de primit nicio satisfacție și astfel și-a blocat emoțiile.

Un personaj este orb la propriu iar altul sufletește, niciunul nu poate vedea lumina, niciunul nu își găsește casa și nu pricep dacă au măcar o casă la care să revină cândva. Sunt nevoiți să se adapteze, să meargă pe întuneric și să spere la o lumină ce pare de mult apusă.

O undă radio care și-a atins ținta

Ambele personaje simt că sunt blestemate și că poartă asupra lor un lucru care i-a condus special în acel punct. Mai mult decât atât, au nevoie să creadă în acel lucru fiindcă este mult mai ușor să treacă prin toate aceste vârtejuri atâta timp cât pot da vina pe ceva. E mult mai uşor de trăit atâta timp cât au o cauză care să se facă vinovată de nedreptatea respectivă.

Destinele acestora se întâlnesc atât de firesc, încât ai impresia că totul s-a petrecut ca prin vis. Însă întâmplarea a avut cu adevărat loc căci altfel finalul nu ar fi avut o așa naturalețe. Tot atât de naturală mi s-a părut și scrierea și modul în care am parcurs scrierea. Este o carte bună, cu mesaje de reținut și personaje dragi pe care ajungi le compătimești. Vă recomand cu drag cartea și vă urez lecturi plăcute.

Voi ce părere aveți despre ea, a-ți citit-o?

Cartea poate fi achiziționată de aici sau de aici.

 

 

  • Titlu: Toată lumina pe care nu o putem vedea
  • Autor: Anthony Doerr
  • An apariție: 2016
  • Editura: Humanitas
  • Număr de pagini: 459

 

Impartaseste:

Comentarii (2)

  1. Dobrișan Maria Ancuța - bookbizz

    03 feb. 2020 - 11:51

    Felicitări pentru o super recenzie. Vreau și eu cartea.

    • Cartoteca

      03 feb. 2020 - 12:05

      Mulțumesc! Chiar este o carte de pus in wishlist.

Adauga comentariul