Recenzie: „Ultimul oaspete” de Megan Miranda
18 mai 2020

Recenzie: „Ultimul oaspete” de Megan Miranda

Ultimul oaspete este un thriller pe care l-am citit foarte repede. Vă mărturisesc că mi-a luat ceva timp să decid dacă mi-a plăcut sau dacă doar l-am considerat „ok”. Pe de o parte, cartea are un ritm satisfăcător, întâmplările curg una după alta şi eşti introdus în acţiune destul de uşor. Pe de altă parte, autoarea pare că te ademeneşte şi promite ceva spectaculos, lucru pe care eu nu l-am descoperit. M-a ţinut în suspans dar în mijlocul acţiunii a apărut o mare bubă, din punctul meu de vedere. Cred că înţelegeţi această nehotărâre a mea, sigur aţi păţit şi voi. Însă momentan vreau să vă povestesc despre acţiune.

Ultimul oaspete de Megan Miranda

O noapte de coşmar

Avery este o localnică din Littleport a cărei viaţă pare a fi plină de ghinion. Are parte de multe pierderi şi momente în care simte că nimic nu o poate readuce la suprafaţă. Totuşi, apariţia lui Sadie reuşeşte să aprindă o scânteie în viaţa acesteia. Comportamentul lui Avery este unul tipic multor fete din clasa socială de mijloc. În mintea acesteia apar tot felul de întrebări iar rotiţele încep să îi funcţioneze. Dorinţa de a fi în pielea celeilalte este mare, aşa că mijloacele nu mai contează. Cu toate acestea, are loc o apropiere rapidă şi totul se transformă într-o prietenie solidă. Dar oare este şi bazată pe adevăr?

La zece ani distanţă de întâlnirea celor două fete, Sadie moare. Aşa începe cartea, aşa aflăm de la protagonistă. Într-o singură noapte viaţa acesteia este dată peste cap şi încep intrebările şi suspiciunile. Mi-a plăcut să fiu învăluită de misterul cu care mă alimenta autoarea constant. Îmi creşteau pretenţiile cu fiecare pagină şi pot spune că spre final aşteptam explozia. Chiar am avut parte de o explozie, dar una diferită faţă de cea pe care o aşteptam.

Eu sunt o iubitare de mare iar peisajul cărţii mi-a picat numai bine. Littleport pare un oraş fantomă, cu capcane la fiecare pas. Descrierea sumară a personajelor îţi lasă impresia că fiecare are ceva de ascuns, că nimeni nu spune adevărul întreg niciodată. M-au derutat multe personaje şi greu m-am învăţat minte să nu mai am încredere în ele. Sunt mândră totuşi că am depistat criminalul încă din primele pagini. Pur şi simplu am avut o bănuială pe care nu ştiam cum să mi-o explic. Povestea stă în picioare odată ce aflii toate amănuntele, însă mi s-a părut că de multe ori te orienta către alte piste. Uneori simţeam că autoarea încerca mult prea mult să creeze suspans şi anumite amănunte nu îşi aveau locul, căci nu au avut nicio legătură cu restul acţiunii. Îmi place să fiu condusă pe căi greşite însă nu îmi place atunci când nu sunt susţinute aceste lucruri.

 

Am trăit destule pierderi ca să accept că durerea îşi poate pierde acuitatea cu timpul, dar memoria nu face decât să se clarifice. Momentele se reiau.

 

O crimă cu mici lipsuri

Avery are stofă de detectiv, mi-a demonstrat asta până la final căci a ştiut când şi unde să se uite. A fost un personaj puernic şi sensibil în acelaşi timp. A fost genul de persoană răpusă de prea multe pierderi care, cu timpul, a ajuns să îşi piardă identitatea. Acesta cred că a fost şi motivul pentru care îşi dorea să fie altcineva. Am apreciat-o cel mai mult la final, atunci când mi-a demonstrat că nu şi-a pierdut esenţa în tot acest timp, ci a păstrat-o undeva ascunsă pentru ca la nevoie să profite de ea. 

Uneori sunt genul de persoană care se agaţă prea mult de detalii, însă cu timpul am ajuns să le apreciez foarte mult. Aşa că da, mă deranjează să văd ditamai amănuntul care nu stă in picioare, pe care toţi îl consideră iminent dar pe care nimeni nu îl pune la îndoială. Cu toate acestea, a fost o carte care m-a relaxat şi mi-a pus în mişcare intuiţiile, ceea ce am apreciat.

Dacă porniţi la drum fără pretenţii foarte mari, ci doar cu dorinţa de a vă bucura de carte, va fi un thriller mai mult decât plăcut. Veţi descoperi o crimă şi un caz cu un final clar, închis. Vă recomand să nu vă lăsaţi înşelaţi, să nu aveţi încredere în personaje şi să căutaţi criminalul acolo unde nu ar trebui. Până atunci vă aştept părerile despre carte şi vă urez lecturi plăcute!

Dacă doriţi să achiziţionaţi Ultimul oaspete o puteţi face de aici sau de aici.

 

  • Titlu: Ultimu oaspete
  • Autor: Megan Miranda
  • An apariție: 2020
  • Editura: Corint
  • Număr de pagini: 368

Adauga comentariul