Violoncelistul din Sarajevo face parte din categoria cărților pe care le recomand oricui. Steven Galloway ne propune o ficțiune istorică despre asedierea orașului Sarajevo din anii 1990. Construcția acesteia și abordarea situației este una oarecum diferită față de ceea ce mă așteptam inițial. Când citesc astfel de cărți sunt obișnuită să am un ritm alert și o acțiune destul de stufoasă, însă aici lucrurile stau altfel. Din momentul în care am început lectura am sesizat că ceea ce voi citi va fi altfel. Această carte este despre sufletul omului aflat în război, despre credințe și principii.

Un gol sufletesc

Orașul Sarajevo ne este prezentat prin ochii a patru personaje. În paginile cărții vom descoperi trăirile interioare și luptele pe care aceștia le duc pentru a-și găsi un sprijin mental. Sunt oameni care cândva aveau acces la normalitate, fără să se gândească prea mult la ce ar putea pierde a doua zi. Însă a doua zi lucrurile au început să se schimbe, iar în celelalte au uitat puțin câte puțin ce înseamnă normalul.

Cu toate că ne-am aștepta ca Violoncelistul să fie personajul principal, nu se întâmplă așa. Este mai mult un element cheie în jurul căruia se învârt speranțele celorlalți, primind foarte puține informații despre acesta. Un lucru e sigur, știe să cânte și nu poate renunța la acest lucru din niciun motiv. Momentul în care este părtaș la un dezastru îl conduce către o dorință de răzbunare sau durere, poate că amândouă. Își promite și le promite și camarazilor de soartă că vrea să conteze în acel vârtej.

Violoncelistul – un suflet ajuns la capătul puterii

De data aceasta nu am ales să mă atașez de vreun personaj anume, ci le-am ascultat și am încercat să le înțeleg trăirile fiecăruia. Ritualurile zilnice ale acestora sunt diferite; unul trebuie să traverseze o distanță considerabilă pentru a aduce apă familiei, altul știe că trebuie și că are posibilitatea să pună zilnic o pâine pe masa persoanelor iubite, iar ultimul duce o luptă între bine și rău. Toți au însă același scop, acela de a ajunge la capăt. Oricare ar fi acela.

Este obosit. Este obosit de cărat atâta apă și de lumea în care trăiește, o lume pe care nu și-a dorit-o niciodată și la care nu a contribuit, și care, își dorește el, ar fi mai bine să nu existe.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte au fost dialogurile. Au avut esență, nu am găsit nimic de umplutură și de fiecare dată ceva din ideile transmise mă izbea. Iar dacă dialogurile au fost inteligente, nici descriererile nu au fost mai prejos. Cu toate acestea, nu vreau să dau impresia că este o carte grea, căci se citește ușor și are un stil de scriere simplu. Mesajul însă este puternic. Personal, chiar am apreciat această carte și mă bucur că am avut dorința de a o alege pentru lectură. Sper că această părere să o regăsesc la cât mai mulți dintre voi. Eu v-o recomand și vă aștept cu drag impresiile.

Violoncelistul din Sarajevo poate fi găsită aici, aici sau aici.

• Titlu: Violoncelistul din Sarajevo
• Autor: Steven Galloway
• An apariție: 2010
• Editura: Litera
• Număr de pagini: 204