Zbor deasupra unui cuib de cuci a fost o lectură pe care am adăugat-o în lista celor mai bune din acest an. Cu ceva timp în urmă am văzut filmul şi, deoarece ţin minte că m-a sensibilizat destul de mult, ştiam la ce să mă aştept în cazul cărţii. Subiectul ales i-a oferit autorului posibilitatea să creeze o varietate de personaje cu personalităţi deosebite. Totul se întâmplă într-un azil, un loc pentru „nebuni”, pentru acei oameni care nu se integrează în societate aşa cum le cer normele impuse de aceasta.
În opinia mea, unii dintre cei care sunt lăsaţi să umble nestingheriţi pe străzi au o problemă de fapt. În ultima vreme pare că tot mai mulţi îşi pierd identitatea şi îşi doresc cu disperare să fie cât mai puţin originali; şi asta doar ca să fie acceptaţi. Nu mi-aş dori să citesc o carte despre aceştia, tocmai din acest motiv apreciez personajele alese de autor.

Nişte cuci rătăciţi
Povestea ne este prezentată din perspectiva indianului Bromden, un pacient al ospiciului condus cu mână de fier de sora-şefă Ratched. Acesta făcea parte din acel mediu de multă vreme, ceea ce i-a permis să treacă prin multe şi să vadă tot ceea ce este de văzut într-un asemenea loc. Din acest motiv nu se aştepta ca timpul rămas suspendat într-o ceaţă continuă să fie perturbat. Acel element care va mişca vieţile tuturor este un pacient nou intrat în decor. McMurphy – un neiniţiat în tratamentele ospiciului şi care nu a avut încă de-a face cu metodele de educare ale sorei-şefe.
Nu i-am aflat niciodată gândurile ascunse ale acestuia, dar le-am bănuit constant. Iubea viaţa şi îşi dorea să trăiască frumos, înţelegea nevoile celorlalţi şi se lupta pentru ele în stilul lui. Nu suporta sistemul şi, pe parcursul întregii cărţi, a dus o luptă constantă cu acesta. Ken Kesey a construit un personaj atipic pentru acel loc, cu ajutorul căruia a dat o nota incredibilă poveştii. Consider că atunci când vorbea pentru colegii de ospiciu, vorbea de fapt pentru noi toţi. Nu este greu să iei toate elementele din carte şi să le plasezi pentru viaţa din jurul tău, cu puţină atenţie le poţi potrivi perfect, iar acest sentiment nu este unul dintre cele mai plăcute.
Îmi zice McMurphy, băieţi, R.P. McMurphy, şi-s nebun după jocurile de noroc. Le face cu ochiul şi începe să fredoneze un crâmpei de cântecel:”…şi-ori de câte ori mă-ntâlnesc-o pereche de cărţi, pun…marafeţii…jos”, şi iar râde.
O lectură cu substanţă
Cartea Zbor deasupra unui cuib de cuci poate fi privită în multe feluri: o tragedie, o comedie sau o realitate. Poate chiar toate la un loc, un amestec de sentimente care te fac să priveşti lucrurile într-o altfel de lumină. Şi pe lângă toate aceste lucruri, mai apare mila. Căci, cu toate că este amuzant să privim cum personajele se joacă de-a şoarecele şi pisica cu personalul, ştim bine cine deţine puterea manetei pentru tratamentul aplicat. Pentru mine a fost o plăcere această lectură şi vă recomand să o descoperiţi. Este posibil să vă placă sau nu, dar este important să stiţi că aţi parcurs-o. Poate că McMurphy va reuşi să vă facă şi pe voi să aflaţi ce înseamnă puterea unui râs sănătos.
Dacă doriţi să achizţionaşi cartea o găsiţi aici.
- Titlu: Zbor deasupra unui cuib de cuci
- Autor: Ken Kesey
- An apariție: 2013
- Editura: Polirom
- Număr de pagini: 408