Străinul este a doua carte pe care o citesc de la Stephen King. Țin să menționez acest aspect pentru a arăta faptul că nu am o experiență vastă cu titlurile sale, dar și pentru a face o comparație cu prima carte citită de la el – Frumoasele adormite. Am văzut o mulțime de filme ecranizate după cărțile lui și la fel de multe au fost și părerile altor cititori. Știu ce poate scoate omul acesta, ce imaginație are și ce întorsături interesante capătă poveștile lui. Privită din ansamblu, cartea este plină de acea lume străină care se intersectează cu realul în care trăim, însă atunci când citești simți altfel lucrurile. Pentru mine Străinul a fost un thriller pe cinste, cu o crimă inteligentă și mult gândită. Faptul că am avut parte de elemente supranaturale atunci când realitatea fierbea și nu mai putea fi ținută în limitele normale, nu m-a deranjat căci până la urmă acesta este King.

O poveste stranie

Nu există loc mai bun pentru a spune o poveste horror decât un orășel în care toată lumea cunoaște pe toată lumea. Flint este locul în care se petrece una dintre cele mai violente crime pe care le-a văzut detectivul Ralph Anderson. Detaliile sunt înfiorătoare, însă cel mai mult șochează vârsta victimei – un băiețel de 11 ani. Un copil care nu ar fi avut niciun motiv să se teamă într-un loc aparent sigur, cu locuitori simpatici care își vedeau de treaba lor. Și totuși, dacă totul indica siguranța, cum si cine a putut comite o astfel de crimă?

Prima parte a cărții este foarte alertă, sunt pagini care te aleargă printre declarațiile locuitorilor, prin numeroase dovezi care indică mâna criminalului. Încă din primele rânduri se știe cine a comis crima, sau oamenii legii cred că știu. Toate mișcările, amprentele și vorbele locuitorilor se îndreaptă către un singur om. Antrenorul Terry Maitland apare ca fiind unicul și cel mai sigur vinovat. Dovezile par incontestabile și toți au pe buze sentința pe care o merită – moartea. Cu toate acestea, pe parcurs apar amănunte care nu se potrivesc cu ce are în dosar detectivul Anderson. Lucrurile se contrazic, probele se bat cap în cap și situația se complică atât de mult, încât totul pare o glumă proastă.

Un altfel de adevăr

S-a pus mult accentul pe sentimentele personajelor, pe trăirile membrilor de familie ai celor implicați în proces. Scriitorul te face să empatizezi cu toți, să le vezi disperarea din ochi, să simți durerea pierderii și să fii de acord că pentru unii dintre ei singura soluție a mai rămas doar ștreangul. Există un adevăr în toată această situație care nu poate fi trecut cu vederea, acela că natura umană are ceva putred în ea.

 

Sunt multe umbre de supranatural în romanul lui King, dar cele mai tulburătoare, cele care te vor împiedica să lași cartea din mână sunt dovezile că natura umană este monstruoasă. – USA Today

 

Străinul este o carte despre adevăr și minciună, despre suflete pierdute și natura umană. Horror nu este elementul imaginar la care apelează King, ci acțiunile oamenilor și impresia noastră că suntem buni. Eu așa am văzut lucrurile și cred că fiecare poate avea o viziune diferită asupra situației creată în carte. Există monstruleți mult mai reali decât cei descriși de autor și ei se găsesc mai aproape decât am crede, chiar în capul nostru. Depinde de fiecare cum gestionează situația și cum îi ține sub control. Eu am ales să trag aceste concluzii din toată povestea și să văd puțin mai mult decât o situație fantasy. Și mi-a plăcut. Vă recomand cartea și vă aștept părerile cu interes.

Străinul se găsește aici sau aici.

• Titlu: Străinul
• Autor: Stephen King
• Editura: Nemira
• Număr de pagini: 704

Frumoasele adormite este cartea care mi-a făcut cunoştinţă cu Stephen King, dacă mă pot exprima aşa. Mi-a arătat câtă imaginaţie are acest autor şi câtă putere de creaţie. Mi se pare uimitoare capacitatea pe care o deţine, aceea de a dezvolta lumi imaginare până în punctul în care aproape că te face să crezi în existenţa lor. Cu toate acestea, am o mică bănuială că Stephen King al acestei cărţi nu este cel original. Cred că poate mult mai mult de atât, de aceea îmi doresc să îi citesc şi alte cărţi, pentru a găsi acel ceva pe care îl caut eu în acest om.

O lume fără femei

Toată acţiunea cărţii are loc în câteva zile, contrar aşteptărilor de la prima vedere. Aceste zile sunt critice pentru personaje, căci în acest interval de timp vor avea de-a face cu lucruri înfiorătoare şi fascinante. Depinde însă prin ochii cui priveşti lucrurile ca să îţi dai cu părerea despre gravitatea situaţiei. Ai şansa să fii în pielea bărbaţilor cuprinşi de teamă, supărare sau ură şi, în acelaşi timp, poţi vedea partea bună a lucrurilor ce vin odată cu dispariţia persoanelor de sex feminin.

Chiar aşa…pe această idee este construită acţiunea cărţii – dispariţia femeilor. Procesul este unul rapid şi delicat, de o frumuseţe aparte. Nu ştiu ce au simţit alţii, dar pe mine m-a fermecat modul în care femeile erau acoperite de acele fire albe până la formarea unui cocon. Mi s-a părut a fi un simbol al delicateţii feminine şi al protecţiei de care multe dintre ele aveau nevoie.

Un „bum” care se lasă aşteptat

De foarte multe ori personajele şi-au pus întrebarea: „dacă ar fi dispărut bărbaţii şi nu femeile, oare ar fi fost la fel de dezastruoasă situaţia?”. Dar până să găsească un răspuns pentru acest aspect, lucrurile au mers pe o cale foarte întunecată şi greşită. Avalanşa aceasta de întâmpări o aşteptam cu mare curiozitate, dar cumva nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor mele. Simţeam o presiune imensă pe umerii autorului, căci subiectul era bun, acţiunea mersese deja prea departe şi era nevoie de un final pe măsură. A fost ceva previzibil pentru mine, potrivit chiar, dar nu a fost explozia de care aveam nevoie. Cartea detaliază foarte mult aspecte ce ţin de vieţile personajelor, de trăirile şi sentimentele lor, aşa că dorinţa mea era existenţa unui element care să îi dea un „turbo” cărţii. Cred că ştiu momentul în care s-a vrut acest avânt, doar că detaliile într-o cantitate prea mare au acoperit efectul.

 

Într-o lume cuprinsă de groază, orice ştire falsă devine regină.

 

Frumoasele adormite – o carte foarte faină, dar în care nu am găsit ceea ce căutam. Chiar dacă nu am citit alte cărţi de la Stephen King, am văzut foarte multe filme realizate după cărţile sale şi acolo am găsit nebunie, explozie şi groază. Nu am făcut cea mai bună alegere cu cartea din moment ce eu îmi doream acele calităţi. Factorul care a dus lucrurile în acest punct cred că a fost colaborarea cu Owen King, este o bănuială. Următoarea carte va fi aleasă după aceste criterii şi voi reveni cu o părere de cititor fericit. Vă aştept cu drag impresiile voastre despre carte şi vă doresc lecturi plăcute!

Dacă doriţi să achiziţionaţi cartea o puteţi găsi aici sau aici.

• Titlu: Frumoasele adormite
• Autor: Stephen King, Owen King
• An apariție: 2018
• Editura: Nemira
• Număr de pagini: 840