Vă spun din start că Editura Litera este printre preferatele mele. Am multe rafturi dedicate autorilor traduși aici și de multe ori am găsit plăcerea în scrierile acestora. În acest articol am ales să vă prezint 5 cele mai bune cărți pe care le-am citit în acest început de 2021 de la editură. Sunt curioasă dacă la finalul anului topul se va menține sau vor apărea schimbări. Sper totuși să descopăr cărți din ce în ce mai bune. Bineînțeles că au existat și cărți care nu au fost tocmai pe placul meu. Fie nu le-am citit în perioada potrivită, fie nu rezonez eu cu autorii respectivi. Poate voi dedica un articol separat acestui subiect, fiindcă mi-ar plăcea să aflu părerile voastre despre acele titluri. Până atunci însă vă las cu lista mea de cărți faine citite în primele luni ale acestui an.

 

5 cărți pe care vi le recomand

 

 

Cele patru vânturi – Kristin Hannah

• O găsiți aici
• Citat preferat: Ne tragem forța chiar din disperarea în care am fost obligați să trăim. Vom rezista.
• Am scris o recenzie aici

 

 

Fetița pierdută – Emily Gunnis

• O găsiți aici
• Citat preferat: Am știut întotdeauna că trecutul ne va prinde din urmă, că nu ne putem ascunde tot restul vieții. Așa cum se întâmplă cu toate evenimentele cruciale din viață, era cât pe ce să nu se întâmple.

 

Drumul spre casă – Yaa Gyasi

• O găsiți aici
• Citat preferat: Familia e ca pădurea: dacă ești în afara ei, ți se pare compactă; dacă ești înăuntrul ei, vezi că fiecare copac are propria așezare.
• Am scris o recenzie aici.

 

Violoncelistul din Sarajevo – Steven Galloway

• O găsiți aici
• Citat preferat: Este obosit. Este obosit de cărat atâta apă și de lumea în care trăiește, o lume pe care nu și-a dorit-o niciodată și la care nu a contribuit, și care, își dorește el, ar fi mai bine să nu existe.
• Am scris o recenzie aici

 

Trei zile – Andres Roslund

• O găsiți aici
• Citat preferat: Unde este limita mea? Când am împins-o prea departe, o să mai fiu eu însumi?

 

Vouă ce cărți v-au plăcut de la Editura Litera?

Violoncelistul din Sarajevo face parte din categoria cărților pe care le recomand oricui. Steven Galloway ne propune o ficțiune istorică despre asedierea orașului Sarajevo din anii 1990. Construcția acesteia și abordarea situației este una oarecum diferită față de ceea ce mă așteptam inițial. Când citesc astfel de cărți sunt obișnuită să am un ritm alert și o acțiune destul de stufoasă, însă aici lucrurile stau altfel. Din momentul în care am început lectura am sesizat că ceea ce voi citi va fi altfel. Această carte este despre sufletul omului aflat în război, despre credințe și principii.

Un gol sufletesc

Orașul Sarajevo ne este prezentat prin ochii a patru personaje. În paginile cărții vom descoperi trăirile interioare și luptele pe care aceștia le duc pentru a-și găsi un sprijin mental. Sunt oameni care cândva aveau acces la normalitate, fără să se gândească prea mult la ce ar putea pierde a doua zi. Însă a doua zi lucrurile au început să se schimbe, iar în celelalte au uitat puțin câte puțin ce înseamnă normalul.

Cu toate că ne-am aștepta ca Violoncelistul să fie personajul principal, nu se întâmplă așa. Este mai mult un element cheie în jurul căruia se învârt speranțele celorlalți, primind foarte puține informații despre acesta. Un lucru e sigur, știe să cânte și nu poate renunța la acest lucru din niciun motiv. Momentul în care este părtaș la un dezastru îl conduce către o dorință de răzbunare sau durere, poate că amândouă. Își promite și le promite și camarazilor de soartă că vrea să conteze în acel vârtej.

Violoncelistul – un suflet ajuns la capătul puterii

De data aceasta nu am ales să mă atașez de vreun personaj anume, ci le-am ascultat și am încercat să le înțeleg trăirile fiecăruia. Ritualurile zilnice ale acestora sunt diferite; unul trebuie să traverseze o distanță considerabilă pentru a aduce apă familiei, altul știe că trebuie și că are posibilitatea să pună zilnic o pâine pe masa persoanelor iubite, iar ultimul duce o luptă între bine și rău. Toți au însă același scop, acela de a ajunge la capăt. Oricare ar fi acela.

 

Este obosit. Este obosit de cărat atâta apă și de lumea în care trăiește, o lume pe care nu și-a dorit-o niciodată și la care nu a contribuit, și care, își dorește el, ar fi mai bine să nu existe.

 

Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte au fost dialogurile. Au avut esență, nu am găsit nimic de umplutură și de fiecare dată ceva din ideile transmise mă izbea. Iar dacă dialogurile au fost inteligente, nici descriererile nu au fost mai prejos. Cu toate acestea, nu vreau să dau impresia că este o carte grea, căci se citește ușor și are un stil de scriere simplu. Mesajul însă este puternic. Personal, chiar am apreciat această carte și mă bucur că am avut dorința de a o alege pentru lectură. Sper că această părere să o regăsesc la cât mai mulți dintre voi. Eu v-o recomand și vă aștept cu drag impresiile.

Violoncelistul din Sarajevo poate fi găsită aici, aici sau aici.

• Titlu: Violoncelistul din Sarajevo
• Autor: Steven Galloway
• An apariție: 2010
• Editura: Litera
• Număr de pagini: 204