Din lumea reală
● Cultura cărei țări ți-ai dori să o descoperi în această viață?
Hmm, oare câte țări se pot vizita într-o viață? Mi-ar plăcea să călătoresc în cel puțin 50 până mor. Pentru început, aș vrea să revăd și să redescopăr Olanda, pe care am apucat s-o vizitez timp de numai câteva zile, acum câțiva ani.
● Care este mica ta plăcere (ne)vinovată?
Nu cred în plăceri vinovate. Am început să mă uit la cele mai nerdy chestii pe YouTube, în schimb… și asta vine din partea cuiva care vorbește despre cărți pe internet. Îmi apar tot felul de vloguri filmate pe la turnamente de Catan… așa că mă gandesc serios să particip și eu cândva, poate chiar anul ăsta 😌.
Din lumea cărților
● Ce carte citești acum?
Pentru că am multe idei de vloguri literare care mă entuziasmează în egală măsură, momentan citesc mai multe cărți în paralel: Girl Woman Other – roman scris de Bernardine Evaristo și tradus la noi ca Fată, femeie, alta –, Pe firul de păianjen al memoriei – jurnalul intim al Cellei Serghi, scriitoare română interbelică – și Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia Marquez (în sfârșit). De-abia aștept să iasă videoclipurile, care vor marca începutul unei noi serii de vloguri pe canalul meu de YouTube. 👀
● Dacă ai putea invita la cină un singur autor, care ar fi acela?
Asta e întotdeauna o treabă tare riscantă, pentru că întâlnirea cu un autor îți poate schimba definitiv părerea despre opera lui (rareori într-un sens bun). Totuși, mi s-ar părea extraordinar să-l pot readuce la viață pe Joyce în 2022, ca să mâncăm o ultimă cină – poate ceva tradițional românesc, ar fi prea amuzant. Neapărat o vreau la masă și pe Nora Barnacle, însă 😌.
Întrebări de la cititori
● Mereu ți-a plăcut să citești? (@lightwood.book)
Nu! Am avut privilegiul ca părinții mei să mă familiarizeze cu lectura de foarte mică, astfel încât am învățat să citesc înainte să împlinesc 5 ani, iar ceva mai târziu am fost încurajată să vizitez periodic biblioteca. Totuși, pubertatea și felul în care ne era prezentată literatura în cadrul școlii m-au îndepărtat de lectură, așa că am urât să citesc până pe la 16 ani, când am participat pentru prima oară la un club de carte. Atunci am descoperit, practic, cât de mult contează să dezbați cărțile citite împreună cu alte persoane pasionate de literatură.
● Ce carte ți-a deschis ușa spre lumea cărților? (mary._.and._.books._.official)
Titlurile care mi-au redeschis apetitul pentru lectură sunt Flori pentru Algernon, Povestea slujitoarei, O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții și Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August – toate citite în adolescență, în cadrul clubului de lectură care m-a ajutat să-mi redescopăr pasiunea pentru citit.
● Ai citit vreodată ceva care să îți schimbe modul de viață? (@suzishor)
Poezia română contemporană mi-a schimbat, într-un anumit sens, modul de viață, odată cu participarea mea la atelierele de scriere creativă Super, în 2018. Eram deja în clasa a XII-a și nu știam foarte bine pe ce drum s-o apuc: mă împăcam destul de bine cu științele exacte, dar începusem să îmi doresc ca literatura să facă parte din traseul meu profesional, sub o formă sau alta. Problema era că nu mai cunoscusem oameni care să-și fi monetizat cu succes pasiunea pentru literatură, dar nici tineri care să fie suficient de curajoși (visători, naivi, you name it) încât să urmeze calea umanioarelor – până la acel atelier.
● Ce alte pasiuni mai ai în afară de citit? (mary._.and._.books._.official)
Powerlifting (deprindere destul de recentă), jocuri de strategie, editare video… ah, îmi mai place și să mă cațăr pe stânci, vara.
● Care este ultima carte care te-a făcut să plângi? (@alexia_reads_11)
Nu plâng foarte des atunci când citesc și cred că pot să mă distanțez destul de bine de orice text. Cu toate astea, debutul Ilenei Negrea, Jumătate din viața mea de acum, m-a făcut să vărs câteva lacrimi. De asemenea, Hanya Yanagihara tocmai a publicat un nou roman. Cine știe ce mă așteaptă?
● Care a fost lucrul care te-a motivat să începi contul de Bookstagram? (@iuly_reads)
De fapt, eu am început să creez conținut pe YouTube – practic, mi-am dat seama că nu se prea discută despre literatură română contemporană pe platforma asta și începusem de ceva timp să urmăresc vloggeri de carte din străinătate, deci ar fi venit destul de natural… dacă n-aș fi fost o persoană extrem de anxioasă, preocupată constant de părerile celor din jur. Categoric, cel mai greu mi-a fost să trec peste teama de a fi judecată, dar cred că în timp am ajuns să mă obișnuiesc cu ideea, mi-am dat vreo două palme și mi-am zis că n-am absolut nimic de pierdut. Sigur, poate c-aș fi fost luată peste picior – de scriitori mă temeam eu cel mai tare –, dar inevitabil aș fi evoluat în timp. Și cam așa a fost. 😊
● Consideri că autorii români sunt prea puțin sprijiniți în România? (@iuly_reads)
Nu avem un sistem de burse, rezidențe și premii literare care să le permită autorilor români să facă din scris mai mult decât un hobby de vacanță – în consecință, autorul român e un angajat ca oricare altul, în domenii care au mai multă sau mai puțină legătură cu literatura. Cam despre nivelul ăsta de susținere a scriitorilor vorbim, în România momentului de față. Nu arată bine nici starea educației umaniste din România – majoritatea studenților de la Litere ajung acolo nu datorită vreunei pasiuni reale pentru literatură, ci din lipsă de opțiuni, cu totul dezorientați după absolvirea liceului. Chiar și așa, prin facultatea asta se poate trece destul de lejer, fără să fi parcurs măcar 5 titluri din bibliografiile cursurilor de literatură. Cine să-i mai citească pe autorii români, atunci?
Unde îți putem urmări activitatea?