Recenzie: „Anul de graţie” de Kim Liggett
4 mai 2020

Recenzie: „Anul de graţie” de Kim Liggett

Anul de graţie  face parte din acea categorie de cărţi deosebite. Iniţial am fost sceptică cu privire la subiect şi nu eram foarte convinsă, însă coperta a fost elementul decisiv. Cred că fiecare am avut astfel de momente, în care pur şi simplu ne-am lasat conduşi către lectură de un singur element. Marea mea bucurie a constat în faptul că încă din primele pagini am fost fermecată. Recunosc că acţiunea şi construcţia întâmplărilor m-au dus cu gândul la anumite cărţi cunoscute, însă subiectul a fost unul original.

Această perioadă din viaţa tinerelor am văzut-o ca pe un hotar, căci în al şaisprezecelea an copilăria acestora se încheia brutal. Toate persoanele se pregăteau intens pentru acest moment, şi toate privirile erau îndreptate către vinovate. Această etichetă nu se câştiga, ci era ceva cu care fetele se năşteau, şi anume vina de a fi femeie. Anul de graţie era momentul în care acestea începeau să emane frumuseţea şi prospeţimea tipică. Considerat păcat şi blestem să deţină aşa ceva, erau trimise într-o izolare sălbatică pentru purificare.

Anul de graţie de Kim Liggett

Eliberarea magiei

Acţiunea cărţii este una alertă, ceea ce sporeşte şi mai mult intensitatea momentului. Suntem introduşi într-o lume atipică, una în care orice greşeală este pedepsită prin cele mai crunte pedepse. Dacă în anumite perioade de timp erau arse pe rug vrăjitoare, aici sunt supuse durerii femeile care ridicau ochii şi deschideau gura. Existenţa procesului de împărţire a acestora în funcţie de alegerile din partea masculină sunt nişte imagini frustrante. Aşa începea anul de graţie, printr-un ritual în care adolescentele erau puse în ipostaza de a fi simple exponate. Nu exista întotdeuna o parte a monedei norocoasă, pentru unele dintre ele era acelaşi lucru dacă primeau voalul căsătoriei sau nu. Sfârşitul liberatăţii de orice fel era inevitabil pentru toate.

Ritualul de eliberare a tot ceea ce înseamnă graţie a unei femei ne este prezentat prin ochii lui Tierney. Îmbăiată, aranjată şi încurajată de către familie, aceasta este trimisă către scena grotească a destinului. Cu sau fără voal, ajunge în faţa porţilor deschise alături de surorile anului. Încă de la primul pas se simte schimbarea şi pericolul, dar nimeni nu le mai poate opri căci porţile se închid. Acela este momentul decisiv, atunci când lupta pentru supravieţuire şi înfăptuirea ritualului pune stăpânire pe fiecare în parte. Sincer, gândul că peste treizeci de femei vor fi închise în acelaşi perimetru m-a înfiorat. Sunt femeie şi ştiu ce înseamnă să fii înconjurată de cele din categoria sexului meu. Oricâtă frumuseţe şi eleganţă ar fi în unele, tot atâta rătate şi duşmănie poate fi în altele. Aşa că pe lângă datoria de a-şi descoperi şi elibera magia, acestea erau nevoite să se confrunte în primul rând unele cu altele.

Lupta pentru descoperirea de sine

Nu vă voi răpi plăcerea de a descoperi amănuntele legate de desfăşurarea anului de graţie. Aşa cum nicio fata care păşea în acest an nu avea idee despre ceea ce o aştepta, tot aşa nici eu nu cred că am dreptul să vă dezvălui. Ceea ce vă pot spune este că izolarea va conduce la eliberarea magiei negre. Acea magie existentă în fiecare din noi, îmbinată cu ideile care ne sunt introduse cu forţa în minte, conştient sau nu. Este vorba despre alegeri, despre decizia între a supravieţui unitar sau colectiv, dar şi despre puterea care există în fiecare dintre noi.

 

În noi se află un loc în care nu ne pot ajunge, pe care nu-l pot vedea. Ce arde în tine arde în noi toate.

 

Situaţia aceasta în care ne aflăm în prezent mi-a părut mult asemănătoare cu cea din carte. Se tot întreabă lumea ce anume a scos izolarea la suprafaţă. Am devenit mai buni, am empatizat mai mult? Da şi nu. Am văzut exemple din ambele cazuri şi mi-ar plăcea să le pot oferi tuturor această lectură. Cred că fiecare dintre noi, undeva adânc în suflet, ştim că trebuie să o privim pe cea din faţa noastră puţin altfel decât o facem în mod obişnuit. Ar fi frumos să nu ne mai luptăm între noi ci cu noi, pentru a ajunge la acea unitate care ar trebui să fie instinctivă.

O lectură obligatorie

Anul de graţie este o carte din care poţi trage o varietate de concluzii, are mai multe feţe şi  idei puse în joc. Am citit că este o carte actuală. O…da, foarte actuală. Pune în discuţie multe lucruri pentru care cineva, înaintea noastră, s-a zbătut să devină realitate. Acum avem dreptul acela câştigat de alţii pentru noi, dar ce facem cu el, cum îl manevrăm?

Cartea dă de gândit aşa că vă recomand să o lecturaţi. Dacă doriţi să o achiziţionaţi o găsiţi aici sau aici.

  • Titlu: Anul de graţie
  • Autor: Kim Liggett
  • An apariție: 2019
  • Editura: Litera
  • Număr de pagini: 320

 

Adauga comentariul