Bunica mi-a zis să-ţi spun că-i pare rău este un alt titlu care a ajuns pe lista cărţilor mele preferate. Am menţionat atunci când am început lectura că Fredrik Backman nu are cum să mă dezamăgească şi am avut dreptate. Mai mult decât atât, am ales-o foarte bine pentru această perioadă. De foarte multe ori în luna ianuarie strecurăm printre gânduri şi acele ţinte pe care ni le propunem pentru noul an. Unii dintre noi îşi doresc să fie mai buni, mai înţelegători şi răbdători. Această carte scrisă în stilul clasic şi inconfundabil al lui Backman îţi pune în faţă motive şi modalităţi de a-ţi schimba mentalitatea în legătură cu cei din jurul tău.

Cartea poate face parte dintr-o mulţime de genuri, căci este un amestec de idei şi poveşti care nu ar avea cum să funcţioneze împreună într-o scriere normală. Dar aici nu este nimic normal, nimic care să urmeze o rută clasică, căci aici totul este fantastic şi în acelaşi timp izbitor de adevărat. Avem parte de fetiţe de aproape opt ani, de dragoni, bunici care ar face orice pentru nepoţi, un regat de apărat şi o jumătate care încă nu a ajuns pe lume. V-am cam băgat în ceaţă, nu?

Orice lucru are o explicaţie

Aceasta este o poveste despre Elsa şi prietenii ei. Nu prieteni normali, căci ar fi anormal pentru poveste apoi. Dar chiar şi aşa, tot prieteni se numesc şi orşii, monştrii şi vecinii din bloc. Elsa este la vârsta la care orice copil începe să vadă lumea prin anumiţi ochi. Este un copil norocos din punctul meu de vedere, căci Bunica este un personaj cu multă experienţă de viaţă. Aceasta este persoana care îşi va lua angajamentul de a fi ochii prin care Elsa face cunoştinţă cu lumea. Este o femeie care a văzut războiul, durerea din oameni abandonaţi sau persoane care nu au reuşit să se ridice la suprafaţa durerii. Bunica a fost personajul care m-a marcat şi mi-a oferit sfaturile de care aveam nevoie pentru un întreg an.

Superputerea morţii nu-i că-i face pe oameni să moară, ci că-i face pe cei rămaşi în viaţă să nu mai vrea să trăiască.

Dacă l-aţi mai citit pe Backman ştiţi că gluma e glumă, dar nu ţine prea mult. Te amăgeşte până în punctul în care realizezi că brusc ai ajuns la lucruri serioase şi cumva râsul devine unul amar. Căci aşa este şi viaţa – te face să râzi pentru ca mai apoi să dai în plâns şi invers. Autorul se joacă foarte bine cu sentimentele tale şi nu îţi oferă prea mult timp între aceste schimbări.

O lectură sensibilă

Bunica mi-a zis să-ţi spun că-i pare rău este o carte pentru oameni care simt nevoia unui zâmbet. Este voluminoasă atât în conţinut, cât şi în ceea ce doreşte să transmită. Are sensibilitatea de care ai nevoie în anumite puncte ale vieţii când totul în jurul tău pare că se destramă. Te ajută să găseşti acele elemente de care ai nevoie pentru a trece peste răutatea oamenilor. Vă recomand cartea pentru a descoperi o comedie tragică, potrivită pentru oricine.

Cartea poate fi găsită aici, aici sau aici.

Am scris pe site şi despre Scandalul, Noi contra voastră şi Oameni anxioşi.

• Titlu: Bunica mi-a zis să-ţi spun că-i pare rău
• Autor: Fredrik Backman
• An apariție: 2017
• Editura: Art
• Număr de pagini: 496