Ceauşescu, Ultimul an este o lectură care ne ajută să avem o privire de ansamblu faţă de ceea ce însemna şi ajunsese să reprezinte Nicolae Ceauşescu pentru România în anul 1989. Viteza cu care conducătorul lua decizii pentru ţară ajunsese egală cu saturaţia românilor faţă de acestea. Vom urmări evoluţia lucrurilor fiind martori la şedinţe, vizite şi discuţii şoptite. Poate că unii dintre voi îşi vor aminti de unele dintre aceste lucruri, dar noi, cei care nu am trăit în acea perioadă, ne vom imagina cu indignare sărbătorile care aveau un singur punct central: omagierea lui Ceauşescu.

Atunci când am cumpărat cartea, vânzătorul a căzut instant pe gânduri şi mi-a spus cu melancolie că „tare bine era pe vremea lui Ceauşescu”. Atunci când porţi o discuţie cu o persoană care a trăit acele timpuri, este aproape imposibil să nu ajungi la acest aspect. Mulţi vor fi de partea vânzătorului, mulţi vor fi contra. Consider că este bine să ascultăm ambele tabere dar, cel mai important, să ne documentăm şi să judecăm singuri.

Un an aflat sub presiune

Dacă în zilele noastre sloganul este „a furat, dar a şi făcut”, pentru acei ani simt că a rămas „o duceam rău, mulţi dintre noi, dar ţara nu avea datorii”. Nu voi intra în aceste discuţii dar o singură întrebare îmi rămâne în minte „Se merita o lipsă a datoriei externe când omul de rând nu avea un trai suficient de bun care să îl poarte prin viaţă?” Din cartea de faţă nu am aflat răspunsul decât ştiind finalul căci, aparent, nu s-a meritat.

Am citit greu anumite pagini deoarece, multe dintre ele, conţineau poezii şi ode închinate cuplului Ceauşescu. În orice loc ar fi mers cei doi, aceştia erau asaltaţi de gloate care le ofereau flori şi mulţumiri. Poate că autorul a vrut să puncteze acest lucru, importanţa lui, dar am simţit că s-a exagerat puţin nu cu evenimentele, ci cu volumul lor. Foarte multe pagini ne prezintă versuri întregi dedicate conducătorului şi desfăşurarea identică a vizitelor de pe pământurile agricole.

Piaţa izbucneşte în urale: Ceauşescu – PCR! Ceauşescu, România – stima noastră şi mândria!

Problema mea este că am avut dorinţa de a căuta informaţii mult mai la obiect despre evenimentele care au finalizat anul 1989. Nu le-am găsit, dar am avut ocazia de a privi în ansamblu acel an. Totuşi, mi s-a părut o carte bine documentată pentru ceea ce şi-a dorit autorul să scoată în evidenţă.

Un gând personal

Consider că este bine să ştim ce s-a întâmplat, că este bine să judecăm. Ce este mai greu de înţeles este faptul că lumea priveşte prea mult în urmă şi îşi doreşte să schimbe trecutul sau să revină la acesta. Mult mai important este să ne concentrăm pe prezent şi, de ce nu, pe viitor. Să privim lucrurile actuale şi să încercăm să ne fie acum mai bine. Să nu trăim o viaţă cu regretul a ceea ce am avut sau am fi putut avea, ci să ne dorim acum bunăstarea şi să încercăm să gândim spre mai bine.

Vă recomand cartea dacă vă doriţi să aveţi ideea despre cronologia evenimentelor anului 1989. Vă doresc lecturi plăcute şi aştept cu interes părerile voastre.

• Titlu: Ceauşescu, Ultimul an
• Autor: Sorin Şerb
• An apariție: 2020
• Editura: Litera
• Număr de pagini: 287