Toate păcatele noastre este a doua carte semnată de Mihail Victus care ajunge în biblioteca mea. Am citit-o rapid, însă după finalizarea acesteia am avut nevoie de câteva zile pentru a-mi așeza gândurile. Este genul de lectură care te provoacă și care îți oferă subiecte mai puțin întâlnite sau acceptate în societate. Cu siguranță că am mai întâlnit în cărți discuții legate despre persoanele cu aceeași orientare sexuală sau despre o educație religioasă mult prea drastică, însă nu toate în aceleași pagini. Subiectele de interes atinse au fost într-un număr mare și în timp ce le identificam am simțit un fel de răbufnire față de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. O invitație la a privi lucrurile în față și de a decide singuri dacă vrem să le realizăm sau acceptăm.

O lectură apăsătoare

Ideile despre care vă vorbesc sunt ambalate și puse în povestea a doi frați – Horia și Irina. Ce m-a uimit și impresionat în același timp a fost că autorul a decis ca vocea cărții să fie Irina. Nu am simțit niciun moment că în spatele ei ar fi un bărbat care să-i manevreze și dicteze gândurile și deciziile. Cu toate acestea, nu pot spune că am rezonat cu ea sau cu vreun alt personaj. În toată cartea a fost o presiune constantă, apăsătoare și acele păcate din titlu erau prezente în fiecare mișcare și amintire a personajelor.

Adultii sunt doar niște copii mai mari, mai sensibili, mai morocănoși, cărora le este mai greu să se-nțeleagă unii cu alții. La fel deveniserăm și noi.

Horia este un personaj distant, despre care nu aflăm mai multe decât ne oferă Irina. Mi s-a părut foarte dificil să pricep sau să intuiesc ce părere are de toată situația creată în jurul lui. Fost boxer, actual profesor de istorie și sport, Horia este implicat într-un scandal de care încearcă să se detașeze printr-o vizită acasă la soră. Gesturile lui sunt automate și repetitive, mi-ar fi plăcut o imagine de ansamblu și din perspectiva lui. Poate astfel aș fi înțeles mai bine relația dintre cei doi frați. M-am simțit ca un intrus în relația lor, căci mi se povesteau traume ale copilăriei și actuala problemă. Toată povestea m-a prins și mi-aș fi dorit mai multe pagini cu amănunte referitoare la relația lor defectuasă din prezent.

Uneori copiii nu copiază acțiunile părinților

Explicațiile acestei relații vin din amintirile Irinei, dintr-o copilărie problematică din punct de vedere ar relației cu familia, chiar toxică. Toți acei adulți mi-au creat o stare de repulsie pentru credința lor exagerată și impusă copiilor. Nu era nimic sănătos în toți acei ani în care cei doi frați s-au dezvoltat. Mai mult decât atât, traumele copilăriei au dus la un lanț de întâmplări și au marcat iremediabil viitorul acestora.

 

Pe noi nu ne-ai ascultat când am vrut să-ți vorbim. De ce ai pretenția să facem altfel?

Poate că voi sunteți mai înțelepți decât am fost eu. 

 

În Toate păcatele noastre trebuie să cauți mai mult semnele decât povestea. Este o carte despre cunoaștere și recunoaștere. Mihail Victus a avut o idee bună prin expunerea acestora și scrie la fel de bine. Este unul din autorii români pe care îi recomand și dacă doriți să aflați și despre cealaltă carte a lui, Fracturi, vă las recenzia aici.

Toate păcatele noastre se găsește aici, aici sau aici.

• Titlu: Toate păcatele noastre
• Autor: Mihail Victus
• Editura: Litera
• An apariție: 2021
• Număr de pagini: 256