Locul unde mai trăia ziua este primul roman semnat de Mona Șimon, am speranța că nu va fi și ultimul. Pe Mona o știu de câțiva ani și mereu am simțit că la un moment dat voi ține în brațe comoara ei. Mă bucur că acest lucru s-a întâmplat atât de curând. Mă bucur și mai mult fiindcă mi-a plăcut, chiar dacă la început am avut câteva emoții.

O întorsătură de situație garantată

Cartea debutează cu epilogul care ne face părtași la confesiunea unuia dintre personajele principale. A avut loc o crimă, avem criminalul, avem motivul (oare?), treaba este rezolvată. Sau nu? A fost foarte ușor să îi pun ștampila și să-l notez pe lista personajelor negative. La fel de lejer mi-a fost să intru și în perspectiva următorului personaj, crezând că este destul de simplu să-i urmăresc evoluția. M-am înșelat cum nu se poate. La un moment dat am pierdut firul, m-am întors la unele pagini și m-am supărat că nu are sens ce citesc. Asta până într-un punct al cărții în care mi s-a luminat creierul și am spus „nu se poate”. Căzusem în capcană.

În momentul în care am terminat și ultima pagină, prima inteție a fost să o iau de la capăt. Cumva această carte se poate citi de două ori și îți poate oferi două seturi de sentimete. Întâmplările sunt construite în așa fel încât abia la final, când pui toate informațiile la un loc, vei descoperi cu adevărat care este ordinea corectă a celor citite, dar și înțelesul din spatele tuturor momentelor în care ai simțit că ceva este greșit.

Mai mult umbre, mai puțin oameni 

Evit să povestesc întâmplările fiindcă nu vreau să stric ceva. Este suficient să vă spun că avem o combinație de crimă, dragoste, suspans, povești de viață. În special ultima categorie fiindcă pe tot parcursul cărții am urmărit niște umbre. În punctul în care le-am găsit, personajele nu mai erau oameni, deja se șterseseră și bântuiau în căutarea luminii. Atunci când vei reuși să știi va fi momentul în carei vei mirosi frica, singurătatea și moartea.

Mi-am primit restul de viață în schimbul unei crime. Ar trebui probabil să fiu recunoscător. Nu sunt mulți octagenari care să poată spune asta. Vreau să zic, care să aibă un rest de viață de trăit, deoarece bătrâni neputincioși, dar criminali, probabil sunt cu duiumul. În plus, culmea îngăduinței, mi s-a mai dat și speranța că poate mi-l voi petrece alături de femeia iubită.

Locul unde mai trăia ziua este o carte tristă, a cărei poveste te va urmări o perioadă. Mona a reușit frumos. Pe mine m-a cucerit. Am apreciat că a introdus unele dintre exprimările sale tipice, dar și elemente care fac parte din viața ei. Probabil sunt mult mai multe amănunte știute doar de ea, dar m-am simțit bine găsind și eu câteva. Ca puncte slabe, din perspectiva mea de cititor, ar fi trecerea de la un plan narativ la altul. Știu că intenția a fost de a ne băga în ceață, dar uneori chiar nu îmi dădeam seama o bună perioadă de timp despre ce personaj citesc (acolo unde nu era secret) și devea frustrant. Cu toate acestea, mesajul a fost livrat cu succes, povestea simțită și cartea iubită. Recomand Locul unde mai traia ziua cu mare drag, pentru mine a fost o plăcere să descopăr acest debut. 

Locul unde mai trăia ziua este disponibilă pe Libris.

Aici găsești alte recenzii pentru cărțile apărute la Editura Pentru Arta si Literatura

• Titlu: Locul unde mai trăia ziua
• Autor: Mona Șimon
• Editura: Editura Pentru Arta si Literatura
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 224