Grădina uitată a ajuns în topul cărţilor mele preferate din categoria celor pline de mister şi frumuseţe. Cunoşteam stilul lui Kate Morton, tocmai din acest motiv am şi ales această lectură. Îmi doream o poveste care să se potrivească cu aceste zile de toamnă, să îmi dea o senzaţie de căldură şi o stare de bine. Am ştiut că nu voi fi dezamăgită, dar nu mă gândeam că va ajunge cartea mea preferată de la autoare. Delicată, ameţitoare şi savuroasă – singurele trei cuvinte care îmi persistă în minte din momentul în care am terminat povestea.

Grădina uitată este o carte cu fantome. Nu vă gândiţi la cele din cărţile de groază, căci  sentimentul oferit de rândurile  acestei cărţi nu este unul de panică, ci de melancolie. Sufletele care bântuie în cartea lui Kate Morton sunt paşnice, singura lor problemă este că vor să îşi facă cunoscută povestea. Pentru plăcerea cititorului, acele poveşti sunt încurcate, pline de capcane şi goluri. Privind în toate părţile, ai ocazia de a aduna şi a aranja lucrurile astfel încât să prindă forma perfectă.

Un mister pierdut într-o grădină

Dacă sunteţi fani ai autoarei, îi cunoaşteţi prea bine plăcerea pentru bătrâni cu taine, conace, aristocraţi şi anii finali ai secolului al XIX – lea, începutul secolului XX. Cartea de faţă nu face excepţie de la niciun element enumerat şi tocmai acest lucru mă face să o îndrăgesc atât de mult pe Morton. Faptul că reuşeşte să creeze o nouă poveste uimitoare în acelaşi tablou mi se pare incredibil. Tocmai din acest motiv ştiu ce aleg şi cu ce mă voi alege în urma acestor lecturi.

Personajul de legătură dintre trecutul misterios al conacului Blackhurst din Cornwall şi prezentul modern este Nell. Ea este cea care dă startul săpăturilor, care încearcă să dezgroape misterul de la baza existenţei sale. Cu toate acestea, nu este singura care va povesti şi care ne va conduce către rezultat. Toată povestea este alcătuită cu ajutorul personajelor întinse pe minim patru generaţii. Cu siguranţă că avem un început şi astfel plecăm din punctul în care Nell află că a fost înfiată şi că familia ei poate avea o istorie mult mai stufoasă decât ceea ce ştia până în acel punct. Dorinţa de a-şi descoperi identitatea şi întrebările care o macină constant o conduc către o viaţă plină de căutări. Ghinionul ei este scurgerea anilor în care nu a ajuns unde îşi dorea. Norocul îi surâde însă prin tinereţea nepoatei care poate duce la capăt misiunea.

A fost odată ca niciodată, într-un tărâm îndepărtat dincolo de marea cea sclipitoare o prinţesă care nu ştia că era prinţesă, căci atunci când era doar o copiliţă, regatul ei fusese cucerit şi familia ei ucisă…

Aceasta este coaja poveştii, căci miezul este mult mai stufos. Acolo se află toată frumuseţea, când anii se scurg în sens invers pe pagini şi ajungi să cunoşti o autoare care cândva nu ştia că va ajunge pe acest drum. Mai cobori un nivel şi descoperi o fetiţă care îşi plânge fratele, după care încerci să înţelegi motivul pentru care mama fetiţei a plecat din luxul pe care i-l oferea familia. Ajungi tot mai adânc în istoria familiei până începi să urci din nou către suprafaţă, şi asta numai ca să te scufunzi la loc pentru a aduce alte informaţii la lumină.

A fost odată ca niciodată, pe când lumea găsea ceea ce căuta, o tânără fecioară care trăia într-o colibă la marginea unei împărăţii mari şi bogate. Fata era tare nevoiaşă şi coliba ei era ascunsă departe, în inima pădurii, ferită de privirile oamenilor…

Grădina uitată – o carte plină de mister

Uneori ne dorim cărţi cu final fericit, căci simţim că avem noi în primul rând nevoie de el, şi abia apoi personajele care au făcut de fapt toată treaba. În Grădina uitată a fost o grămadă de treabă pe umerii personajelor şi deznodământul nu s-a arătat aşa de prietenos cu ele. Motivul este unul simplu, avem de-a face cu o poveste dureroasă. Descoperi nedreptate şi ajung să te frustreaze atât de multe lucruri, încât simţi nevoia de a trece mai repede peste situaţiile apărute în urma geloziei, urii şi răutăţii.

Când vine vorba de Kate Morton nu îmi place să dau prea multe detalii. În primul rand, cartea este mult prea complexă ca să pot rezuma în câteva cuvinte ceea ce oferă. În al doilea rând, ar fi păcat să scape vreun amănunt cheie care trebuie descoperit personal. Până în momentul de faţă v-am recomandat Păzitoarea tainei şi Casa de lângă lac. Acum că am trecut şi prin această lectură, vă propun să începeţi cu acest titlu în cazul în care nu aţi citit cărţile autoarei încă. Vă aştept cu drag părerile şi vă urez lecturi plăcute!

Puteţi găsi cartea aici sau aici.

• Titlu: Grădina uitată
• Autor: Kate Morton
• An apariție: 2011
• Editura: Humanitas
• Număr de pagini: 480