Cronica barbară este romanul care mi-a încheiat un an literar 2023 superb. Am avut încredere în cartea Anei Maria Negrilă încă din momentul în care a fost anunțat proiectul, iar așteptările mi-au fost răsplătite. Poate că vă sună cunoscut numele autorei din perioada în care încercam să descriu frumusețea primului volum din această serie – Cele patru oglinzi ale adevărului. Se pot citi și separat, elementul comun fiind un personaj care la rândul lui a trecut prin greutăți care se pot lua la întrecere cu cele ale protagonistului din cartea de față. Cronica barbară are însă un element cheie care amplifică calvarul acestuia.

Destăinuiri din viața unui sclav

Nu te bucuri suficient de libertatea de care dispui până când nu descoperi ce înseamnă de fapt lipsa acesteia. Astăzi este de neînchipuit să te gândești la acest aspect, e inuman să îți pui probleme legate de schimb sau vânzare, dar în perioada în care a venit Hamid pe lume era un subiect comun. Care scenariu este mai blestemat: să te naști sclav neavând habar de gustul libertății sau să devii unul pe parcursul vieții? Mă cutremură mai mult a doua variantă pe care a abordat-o și Ana-Maria Negrilă.

Hamid primește rolul de sclav în momentul în care este răpit din sânul familiei și aruncat la picioarele lumii musulmane. Are o vârstă fragedă, iar ororile de care are parte îl obligă să se multiplice la nivel psihic. În acest context vom parcurge un jurnal al disperării, durerii, speranței și dezamăgirii prezentat de două personalități diferite. Hamid și Ymar, supusul și răzvrătitul. Ambii au caractere puternic dezvoltate, sunt diferiți, simt și acționează opus, însă au același scop – supraviețuirea.

 

Am fost răpit în noaptea aceea, deși pot spune că am mers cu ei de bună voie, dacă asta însemnă să urmezi pe cineva de frica morții. Am fost băgat într-un sac, apoi într-o ladă și scos din oraș a doua zi dimineața, și așa am călătorit până într-un loc destul de îndepărtat ca răpitorilor mei să nu le fie frică de eventualii urmăritori. Sigur că nu mă căuta nimeni la atâtea leghe de Cairo, pentru că nimeni nu știa că sunt acolo.

 

Cronica barbară – o recomandare

Cititorul este purtat într-o aventură complexă prin zone și culturi diferite. Cu fiecare stăpân pe care Hamid îl are vom descoperi noi obiceiuri și peisaje reprezentative pentru locurile respective. Experiențele prin care trece sunt diverse și, contrar așteptărilor, are parte și de momente care par să ducă spre un final mai luminos pentru personaj. Soarta însă are alte planuri pentru el și cu fiecare dezamăgire va deveni din ce în ce mai confuz.

Cronica barbară vine cu un bagaj de emoții și trăiri. Te introduce adânc în mintea personajului și îți oferă ocazia să descoperi odată cu el tipologiile omenirii și acțiunile la care un om poate fi dispus să apeleze pentru a supraviețui. Toate acestea într-un cadru istoric documentat. Vă recomand cu drag romanul Anei-Maria Negrilă și vă aștept impresiile.

Cronica barbară se găsește pe Libris și Cărturești.

 

• Titlu: Cronica barbară
• Autor: Ana-Maria Negrilă
• Editura: HYPERLITERATURA
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 320

Provocarea Ierusalimului este ultima apariție de la Eric-Emmanuel Schmitt, autorul meu de suflet. Aflat într-o călătorie în Țara Sfântă, acesta descoperă o nouă latură a credinței pe care a cunoscut-o în deșertul Hoggar. Întâmplările din acea perioadă sunt consemnate în romanul Noaptea de foc, acest amănunt fiind amintit și în cartea de față. Călătoria în care E.E. Schmitt ne propune să îl urmăm poate fi una revelatoare sau pur informativă, în funcție de cum ne lăsăm purtați de sentimente. Orice am alege să facem cu informația primită, un lucru e sigur – merită să îi dăm o șansă.

O călătorie revelatoare

Cartea este un jurnal de pelerinaj prin locurile în care oamenii caută adevărul. Betleem, Nazaret, Cezareea, Ierusalim sunt locurile care vor fi dezvăluite cu detalii suficiente cât să îți faci o idee despre cele prezentate în Biblie. Un adevăr iese însă la iveală: imaginea acestor locuri este diferită de sensul lor. Dar vai, Urâțenia concura cu abominabilul: ieslele din lemn de măslin veneau direct din coșmarurile mele, aspectul funebru al icoanelor argintate îmi făcea silă, cât despre abundența de inele, coliere, șiraguri de mătănii provocau aceeași impresie ca sortimentele de pe la bâlciuri. Astfel ni se transmite prompt faptul că legătura spirituală cu acele meleaguri se face mai mult cu inima, nu cu ochii. E.E. Schmitt propune cu această ocazie o comparație între Ierusalim și locurile preferate ale lui Isus – văile pastorale, liniștea lacului, abundența verde și tandră a Galileii.

Pe parcursul întregii călătorii autorul combină elementele vizuale cu povestiri istorice la care se adaugă și păreri personale. Mi-au plăcut în special cele din urmă fiindcă sunt opinii de bun simț, informative, care nu obligă la acceptare. Nu are pretenția să credem nici măcar revelația pe care a simțit-o într-un moment unic al acestei călătorii. Ne-o prezintă ca pe un fapt și depinde de fiecare dacă este dispus să îi dea crezare sau nu. O las ca pe o surpriză pentru cititori.

 

În ceea ce mă privește, am devenit credincios în deșertul Sahara, dar creștin am ajuns citind Evangheliile care propovăduiesc dăruirea de sine; puțin mai devreme, ralierea mea s-a întărit prin revelația avută la Sfântul Mormânt. Nu eu mi-am ales Dumnezeul, el m-a ales pe mine. Emoționat, am admis ce mi s-a revelat, am acceptat adevărul.

 

Un roman cu o postfață de Papa Francisc

 

Provocarea pe care Ierusalimul o ridică și-n ziua de azi în fața lumii exact aceasta este: să trezească în inima fiecărei ființe omenești dorința de a-l privi pe celălalt ca pe un frate în unica familie omenească. — Papa Francisc

 

Îmi place foarte mult cum vorbește despre oameni, despre faptul că toți suntem la fel și ar trebui să ne vedem la fel, să nu mai construim ziduri inutile între religii atâta timp cât ne închinăm la același Dumnezeu. Este o lectură care inevitabil te face să te gândești la războiul care se petrece în aceste zile. M-am întrebat de ce, E.E. Schmitt mi-a dat un răspuns, dar nu unul care să mă mulțumească. Nu există oricum o explicație pe care o putem accepta pentru nenorocirea din acea zonă.

Vă recomand cu încredere Provocarea Ierusalimului pe care o găsiți pe Libris, Cartepedia, Cărturești și Librăria Delfin.

• Titlu: Provocarea Ierusalimului
• Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
• Editura: Humanitas
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 224

 

De ce mi-a plăcut atât de mult Întoarcerea acasă? Fiindcă îmi era tare dor de un nou mister pus în scenă de Kate Morton. De-a lungul timpului, pe măsură ce am luat cărțile la rând, i-am învățat stilul, plăcerile, simbolurile. De data aceasta însă a reușit să mă surprindă cu locația aleasă – Australia, acolo unde s-a născut. S-a simțit delicatețea descrierilor, dragostea față de natura uimitoare din acea zonă și dorința de a împărtăși un strop din casa ei. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care este atât de stufos romanul. A fost o plăcere deosebită să parcurg toate paginile care, din păcate, tot au fost prea puține pentru mine.

Taine ascunse între ziduri

Nu mai este un secret faptul că autoarea are o fascinație pentru casele vechi, impunătoare, care au o istorie amplă în spate. Tocmai de aceea prezentarea clădirilor este fix ceea ce trebuie pentru a te introduce în atmosfera locală fără prea mare dificultate. Eu am identificat trei locuințe care au fost punct de reper pentru întreaga călătorie. Apartamentul lui Jess care, deși este situat într-o zonă superbă, este impersonal și nu seamănă cu ceea ce ar trebui numit acasă. Casa Norei pe care am văzut-o ca pe un loc al renașterii. Casa de pe domeniul familiei Turner care, din păcate, am simțit-o ca pe un cavou, deși este cea mai spectaculoasă.

 

Cine crește într-o clădire veche înțelege că o casă are personalitatea ei. Are amintiri și secrete. Nu trebuie decât să înveți să le asculți, și apoi să le înțelegi, la fel ca în cazul limbilor străine. Limba caselor este limba mea maternă. Am învățat-o de la această casă când eram foarte mică.

 

Toate cele trei zone sunt legate de o istorie de familie tulburătoare. Nu degeaba am numit-o pe cea din urmă în acest mod macabru, fiindcă acela este locul în care Isabel Turner împreună cu copilașii ei vor fi găsiți morți în condiții suspecte. Atât de tare m-am atașat de acest personaj feminin încât pe tot parcursul lecturii am avut tendința de a spera ca totul o să se rezolve și ca la final o voi vedea cu ceașca de ceai în grădina plină de flori.

Isabel este acel tip de femeie elegantă, cu maniere și caracter. Este soție, mamă, visătoare și un pic înspăimântată. Cândva, în timpul războiului, era la datorie. Avea cunoștințe despre științe și lucra cu o energie nelimitată. Ceva s-a schimbat însă după încetarea focurilor și atunci s-a pierdut pe sine. Mariajul părea o soluție utilă, însă a fi mamă pe un domeniu pustiu nu pare tocmai visul și dorința ei.

 

Scena de sub salcie avea un fel de intiminate, de vulnerabilitate: o familie adormită, cu rămășițe ale prânzului împrăștiate la întâmplare pe pătură – farfurii și pahare, coji de pâine și resturi de prăjitură. Dar apoi a fost uimit cât de încremeniți erau cu toții. Aproape nefiresc.

 

Întoarecera acasă – o poveste care se vrea descoperită

Cu mulți ani după scena grozavă de sub salcie o avem în vedere pe Jess. Personajul de la care vom afla ce înseamnă de fapt acasă, asta fiindcă ea pare că își dorește cel mai mult răspunsul. Toți sunt în beznă, toți caută, însă ea are și puterea necesară de a face descoperirea. Cu ajutorul ei am pătruns în secretele acestei familii complexe. Ea a fost cea care a deschis calea și care a pornit furtuna de evenimente. Am plăcut-o și am ascultat-o, și astfel am aflat.

Întoarcerea acasă este un amalgam de sentimente. Ne propune mister, crimă, dragoste, răni ascunse și regăsirea mult dorită. Este o carte care se citește în liniște, cere atenție și timp. Eu am ales să o citesc într-un weekend și bine am făcut fiindcă mi-ar fi fost greu să stau despărțită de ea fie și pentru câteva ore. Cu mult drag v-o recomand.

Întoarcerea acasă vă așteaptă pe Humanitas, Libris, Librex, Cartepedia, Cărturești.

Aici găsești recenzii pentru alte cărți ale autoarei.

• Titlu: Întoarcerea acasă
• Autor: Kate Morton
• Editura: Humanitas
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 576

Hoțul de praf de stele mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam, a avut un conținut pe măsura exploziei de mister de pe copertă. Astfel Chelsea Abdullah a ajuns pe lista autorilor de la care am așteptări în materie de fantasy pentru următoarele romane din trilogia Marea de Nisip.

Inspirat din povești nemuritoare

Atunci când magia din nemărginita întindere a deșertului se face cunoscută oamenilor care caută puteri ce nu le aparțin, nu poate ieși decât o poveste fermecătoare. La fel de intensă și de provocatoare ca cele din O mie și una de nopți, după care s-a inspirat autoarea acestui roman.

Paginile sunt pline de legende și creaturi preluate din mitologia arabă. Personaje cu care nu am mai avut de-a face, dar care mi-au captat toată atenția și m-au transportat printr-un folclor fascinant. În acest cadru este plasată Negustoareasa de la Miezul Nopții, garda de corp a acesteia, Sultanul și fiii săi, dar și creaturile care sunt în război cu oamenii. Sau poate că oamenii sunt de fapt problema? Este unul dintre punctele care cer rezolvare, cine este vinovat până la urmă?

 

Cu ecouri din poveștile clasice din O mie și una de nopți, printre care Aladdin și Ali Baba și cei patruzeci de hoți, și aducând un omagiu legendarei Șeherezada, Hoțul de Praf de Stele reușește să creeze o lume proprie spectaculoasă și să atragă cititorii într-o aventură incredibilă, minuțios desfășurată. — Kirkus

 

A fost odată ca niciodată …

Toate personajele au o poveste tristă în spate și un motiv pentru a duce la capăt călătoria la baza căreia stă întreaga poveste. O trupă atipică pornește în căutarea unei relicve cu ajutorul căreia stăpânul acesteia va căpăta puteri nebănuite. Se vor forma legături, altele vor slăbi și unele vor rămâne într-o zonă gri, fiindcă minciunile atacă încrederea și dezvoltă incertitudinea. Va fi o aventură pe cinste, cu răsturnări de situație, acțiune, povești și farmece. 

Vă recomand cu drag Hotul de praf de stele în cazul în care doriți să evadați puțin din realitate și să pătrundeți într-o atmosferă misterioasă.

Hoțul de praf de stele este disponibilă pe  Bookzone, Libris, Storia.

Aici găsești alte recenzii pentru cărți apărute la editura Storia

• Titlu: Hoțul de praf de stele
• Autor: Chelsea Abdullah
• Editura: Storia Books
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 584