Provocarea Ierusalimului este ultima apariție de la Eric-Emmanuel Schmitt, autorul meu de suflet. Aflat într-o călătorie în Țara Sfântă, acesta descoperă o nouă latură a credinței pe care a cunoscut-o în deșertul Hoggar. Întâmplările din acea perioadă sunt consemnate în romanul Noaptea de foc, acest amănunt fiind amintit și în cartea de față. Călătoria în care E.E. Schmitt ne propune să îl urmăm poate fi una revelatoare sau pur informativă, în funcție de cum ne lăsăm purtați de sentimente. Orice am alege să facem cu informația primită, un lucru e sigur – merită să îi dăm o șansă.

O călătorie revelatoare

Cartea este un jurnal de pelerinaj prin locurile în care oamenii caută adevărul. Betleem, Nazaret, Cezareea, Ierusalim sunt locurile care vor fi dezvăluite cu detalii suficiente cât să îți faci o idee despre cele prezentate în Biblie. Un adevăr iese însă la iveală: imaginea acestor locuri este diferită de sensul lor. Dar vai, Urâțenia concura cu abominabilul: ieslele din lemn de măslin veneau direct din coșmarurile mele, aspectul funebru al icoanelor argintate îmi făcea silă, cât despre abundența de inele, coliere, șiraguri de mătănii provocau aceeași impresie ca sortimentele de pe la bâlciuri. Astfel ni se transmite prompt faptul că legătura spirituală cu acele meleaguri se face mai mult cu inima, nu cu ochii. E.E. Schmitt propune cu această ocazie o comparație între Ierusalim și locurile preferate ale lui Isus – văile pastorale, liniștea lacului, abundența verde și tandră a Galileii.

Pe parcursul întregii călătorii autorul combină elementele vizuale cu povestiri istorice la care se adaugă și păreri personale. Mi-au plăcut în special cele din urmă fiindcă sunt opinii de bun simț, informative, care nu obligă la acceptare. Nu are pretenția să credem nici măcar revelația pe care a simțit-o într-un moment unic al acestei călătorii. Ne-o prezintă ca pe un fapt și depinde de fiecare dacă este dispus să îi dea crezare sau nu. O las ca pe o surpriză pentru cititori.

 

În ceea ce mă privește, am devenit credincios în deșertul Sahara, dar creștin am ajuns citind Evangheliile care propovăduiesc dăruirea de sine; puțin mai devreme, ralierea mea s-a întărit prin revelația avută la Sfântul Mormânt. Nu eu mi-am ales Dumnezeul, el m-a ales pe mine. Emoționat, am admis ce mi s-a revelat, am acceptat adevărul.

 

Un roman cu o postfață de Papa Francisc

 

Provocarea pe care Ierusalimul o ridică și-n ziua de azi în fața lumii exact aceasta este: să trezească în inima fiecărei ființe omenești dorința de a-l privi pe celălalt ca pe un frate în unica familie omenească. — Papa Francisc

 

Îmi place foarte mult cum vorbește despre oameni, despre faptul că toți suntem la fel și ar trebui să ne vedem la fel, să nu mai construim ziduri inutile între religii atâta timp cât ne închinăm la același Dumnezeu. Este o lectură care inevitabil te face să te gândești la războiul care se petrece în aceste zile. M-am întrebat de ce, E.E. Schmitt mi-a dat un răspuns, dar nu unul care să mă mulțumească. Nu există oricum o explicație pe care o putem accepta pentru nenorocirea din acea zonă.

Vă recomand cu încredere Provocarea Ierusalimului pe care o găsiți pe Libris, Cartepedia, Cărturești și Librăria Delfin.

• Titlu: Provocarea Ierusalimului
• Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
• Editura: Humanitas
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 224

 

De ce mi-a plăcut atât de mult Întoarcerea acasă? Fiindcă îmi era tare dor de un nou mister pus în scenă de Kate Morton. De-a lungul timpului, pe măsură ce am luat cărțile la rând, i-am învățat stilul, plăcerile, simbolurile. De data aceasta însă a reușit să mă surprindă cu locația aleasă – Australia, acolo unde s-a născut. S-a simțit delicatețea descrierilor, dragostea față de natura uimitoare din acea zonă și dorința de a împărtăși un strop din casa ei. Poate acesta este unul dintre motivele pentru care este atât de stufos romanul. A fost o plăcere deosebită să parcurg toate paginile care, din păcate, tot au fost prea puține pentru mine.

Taine ascunse între ziduri

Nu mai este un secret faptul că autoarea are o fascinație pentru casele vechi, impunătoare, care au o istorie amplă în spate. Tocmai de aceea prezentarea clădirilor este fix ceea ce trebuie pentru a te introduce în atmosfera locală fără prea mare dificultate. Eu am identificat trei locuințe care au fost punct de reper pentru întreaga călătorie. Apartamentul lui Jess care, deși este situat într-o zonă superbă, este impersonal și nu seamănă cu ceea ce ar trebui numit acasă. Casa Norei pe care am văzut-o ca pe un loc al renașterii. Casa de pe domeniul familiei Turner care, din păcate, am simțit-o ca pe un cavou, deși este cea mai spectaculoasă.

 

Cine crește într-o clădire veche înțelege că o casă are personalitatea ei. Are amintiri și secrete. Nu trebuie decât să înveți să le asculți, și apoi să le înțelegi, la fel ca în cazul limbilor străine. Limba caselor este limba mea maternă. Am învățat-o de la această casă când eram foarte mică.

 

Toate cele trei zone sunt legate de o istorie de familie tulburătoare. Nu degeaba am numit-o pe cea din urmă în acest mod macabru, fiindcă acela este locul în care Isabel Turner împreună cu copilașii ei vor fi găsiți morți în condiții suspecte. Atât de tare m-am atașat de acest personaj feminin încât pe tot parcursul lecturii am avut tendința de a spera ca totul o să se rezolve și ca la final o voi vedea cu ceașca de ceai în grădina plină de flori.

Isabel este acel tip de femeie elegantă, cu maniere și caracter. Este soție, mamă, visătoare și un pic înspăimântată. Cândva, în timpul războiului, era la datorie. Avea cunoștințe despre științe și lucra cu o energie nelimitată. Ceva s-a schimbat însă după încetarea focurilor și atunci s-a pierdut pe sine. Mariajul părea o soluție utilă, însă a fi mamă pe un domeniu pustiu nu pare tocmai visul și dorința ei.

 

Scena de sub salcie avea un fel de intiminate, de vulnerabilitate: o familie adormită, cu rămășițe ale prânzului împrăștiate la întâmplare pe pătură – farfurii și pahare, coji de pâine și resturi de prăjitură. Dar apoi a fost uimit cât de încremeniți erau cu toții. Aproape nefiresc.

 

Întoarecera acasă – o poveste care se vrea descoperită

Cu mulți ani după scena grozavă de sub salcie o avem în vedere pe Jess. Personajul de la care vom afla ce înseamnă de fapt acasă, asta fiindcă ea pare că își dorește cel mai mult răspunsul. Toți sunt în beznă, toți caută, însă ea are și puterea necesară de a face descoperirea. Cu ajutorul ei am pătruns în secretele acestei familii complexe. Ea a fost cea care a deschis calea și care a pornit furtuna de evenimente. Am plăcut-o și am ascultat-o, și astfel am aflat.

Întoarcerea acasă este un amalgam de sentimente. Ne propune mister, crimă, dragoste, răni ascunse și regăsirea mult dorită. Este o carte care se citește în liniște, cere atenție și timp. Eu am ales să o citesc într-un weekend și bine am făcut fiindcă mi-ar fi fost greu să stau despărțită de ea fie și pentru câteva ore. Cu mult drag v-o recomand.

Întoarcerea acasă vă așteaptă pe Humanitas, Libris, Librex, Cartepedia, Cărturești.

Aici găsești recenzii pentru alte cărți ale autoarei.

• Titlu: Întoarcerea acasă
• Autor: Kate Morton
• Editura: Humanitas
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 576

Casa de lângă lac  este „lectura perfectă pentru nopţile lungi”, dar şi pentru zilele de primăvară care încă mai păstrează mirosul iernii. Pot spune că am dat lovitura cu această primă carte citită de la autoarea Kate Morton, căci ceea ce am descoperit între aceste pagini îmi va rămâne mult timp în suflet. Când auzi despre existenţa unui mister, a unei lovituri crunte pentru o familie aristocrată şi legătura acestora cu o casă de lângă lac, nu ai cum să stai deoparte.. aşa că începi să citeşti. Şi nu te mai opreşti.

Cartea este scrisă din perspectiva multor personaje, fiecare are un cuvânt de spus atunci când trebuie, iar acest lucru umple golurile din poveştile celorlalţi şi te ajută să dai o formă puzzle-ului. Cu toate acestea, fiecare ştie ce şi cât să spună astfel încât tensiunea să nu fie slăbită deloc pe parcursul lecturii. Totul se intersectează foarte frumos şi astfel ajungi să cunoşti istoria fiecărui personaj în parte.

O poveste împletită cu multă răbdare

Sadie Sparrow este tânăra a cărei viaţă a depins mereu de rezolvarea enigmelor iar greşeala de începător făcută la locul de muncă a reuşit să o trimită în mijlocul unei probleme rămasă prea mult timp nerezolvată. În una din zilele petrecute în Cornwall, în casa bunicului ei, descoperă un loc ce pare că nu are nicio legătură cu restul zonei. Un domeniu întins, părăsit dar fascinant va ajunge în atenţia acesteia în momentul în care se va hotărî că simţurile sale de detectiv nu o înşeală, iar acolo s-a petrecut loc ceva rău.

Aceeaşi zonă încremenită de timp ni se arată într-o cu totul altă lumină în anul 1933, când familia Edvane se afla în plină activitate în casa cu o istorie stufoasă, cu secrete ascunse în fiecare colţişor şi cu frumosul lac ce îi susţine imaginea impunătoare. Într-o noapte de august a aceluiaşi an ceva se întâmplă ceva inexplicabil care va pune pe fuga întreaga familie. Cu cât am întaintat în lectură, cu atât am cunoscut mai multe personaje şi versiuni de poveşti ale acestora. Fiecare pare să se simtă răspunzător, iar acest lucru le-a condus vieţile şi le-a schimbat destinul.

 

Aşa e viaţa, cu uşi care se deschid către tot felul de posibilităţi şi se închid constant, în timp ce oamenii îşi croiesc drum orbeşte.

 

O istorie fermecătoare

În felul acesta este construită Casa de lângă lac, cu alternarea perioadelor de timp, cu încercările lui Sadie de a scoate la suprafaţă adevarul dar, cel mai plăcut, cu poveştile de viaţă ale acelei familii legate de un secret. Am simţit că personajele au fost bine construite şi totul a corespuns la perfecţie în final. Am călătorit departe cu gândul şi de fiecare dată am ajuns să fac parte din poveste, să fiu cu personajele şi, într-un final, să fiu martoră a acelei nopţi care a dus la destrămarea unui tot.

Cu siguranţă nu va fi ultima carte de la Kate Morton pe care o voi lectura. Vă recomand cartea şi vă urez lecturi plăcute! Dacă doriţi să o achiziţionaţi o găsiţi pe Cărturești sau pe Libris.

 

• Titlu: Casa de lângă lac
• Autor: Kate Morton
• An apariție: 2018
• Editura: Humanitas Fiction
• Număr de pagini: 496

Toată lumina pe care nu o putem vedea este cartea care a câștigat o mulțime de premii și admirația mea. Mi-a făcut o deosebită plăcere această primă întâlnire cu autorul Anthony Doerr. Cu această ocazie am descoperit că are un stil absolut fermecător. La început parcurgeam rândurile cu o oarecare greutate, însă am realizat ca acest lucru este provocat de încărcătura emoțională a fiecărui rând. Toate cuvintele îmi păreau că formează mesaje ascunse, iar rolul meu era acela de a le descifra și de a le înțelege, pentru ca mai târziu, după ce lucrurile au prins formă, să mă bucur de o lectură cu un ritm plăcut.

Du-ne acasă, ma chérie…

Cele două personaje din perspectiva cărora ne sunt prezentate repercusiunile războiului neînțeles de niciunul dintre ei, au destine separate până într-un anumit punct. Cu toate că naționalitatea și condițiile în care au fost crescuți și educați sunt total opuse, am simțit că sufletele și modul lor de a privi lucrurile se suprapun într-un mod natural.

Marie-Laure este o tânără franțuzoaică iubitoare de natură, de enigme, de cărți și este oarbă. Negura s-a așezat pe ochii ei așa cum s-a așezat pe ochii și mințile tuturor celor care au luat contact sub diferite forme cu războiul. Cu toate acestea, se simte norocoasă pentru prezența tatălui fără de care nu ar fi reușit să învețe să se descurce.

Nu putem intra prea mult în mintea tatălui însă, atât cât ne permite autorul, constatăm că poartă o iubire sinceră și absolută pentru copila față de care simte că are cea mai mare datorie. Este priceput în a realiza metode speciale pentru a o pregăti pe Marie-Laure pentru ceea ce este mai rău, pentru lucrul inevitabil pe care îl simte că se apropie.

La capătul celălalt al firului îl avem pe Werner. Acesta are rădăcini pur ariene, un orfan ce își descoperă pasiunea pentru știință, în mod special pentru mecanismele de funcționare ale radiourilor. Naivitatea îl împinge până în punctul în care visează să se autodepășească și să devină un om cu o carieră bazată pe iubire față de munca prestată.

Însă destinul are alte căi de a îndruma pașii acestuia. Werner ajunge să fie pregătit pentru o viață oferită pe tavă Furherului. Părăsește orfelinatul din Zollverein și ajunge în mașinăria de crescut și educat soldați ideali atingerii scopului final al Germaniei. Pe tot parcursul șederii, Werner pare ca nu vede adevărul. Are o încredere oarbă în pasiunea și dorința acestuia de a afla răspuns la cât mai multe curiozități legate de tot și toate.

 

Problema ta, Werner, e că tu încă mai crezi că viața îți aparține.

 

A închis ochii și a sperat până în momentul în care a fost izbit cu toată forța de realitatea crudă a perioadei în care a avut neșansa să se nască. A ajuns acolo unde nu avea de primit nicio satisfacție și astfel și-a blocat emoțiile. Un personaj este orb la propriu iar altul sufletește, niciunul nu poate vedea lumina, niciunul nu își găsește casa și nu pricep dacă au măcar o casă la care să revină cândva. Sunt nevoiți să se adapteze, să meargă pe întuneric și să spere la o lumină ce pare de mult apusă.

O undă radio care și-a atins ținta

Ambele personaje simt că sunt blestemate și că poartă asupra lor un lucru care i-a condus special în acel punct. Mai mult decât atât, au nevoie să creadă în acel lucru fiindcă este mult mai ușor să treacă prin toate aceste vârtejuri atâta timp cât pot da vina pe ceva. E mult mai uşor de trăit atâta timp cât au o cauză care să se facă vinovată de nedreptatea respectivă.

Destinele acestora se întâlnesc atât de firesc, încât ai impresia că totul s-a petrecut ca prin vis. Însă întâmplarea a avut cu adevărat loc căci altfel finalul nu ar fi avut o așa naturalețe. Tot atât de naturală mi s-a părut și scrierea și modul în care am parcurs scrierea. Este o carte bună, cu mesaje de reținut și personaje dragi pe care ajungi le compătimești. Vă recomand cu drag cartea și vă urez lecturi plăcute. Voi ce părere aveți despre ea, ați citit-o?

Toată lumina pe care nu o putem vedea poate fi achiziționată de pe Libris sau de pe Cărturești.

 

• Titlu: Toată lumina pe care nu o putem vedea
• Autor: Anthony Doerr
• An apariție: 2016
• Editura: Humanitas
• Număr de pagini: 459