Ariadna este una dintre personalitățile din mitologia greacă. Cu toate că a jucat un rol important în confruntarea dintre Tezeu și Minotaur, nu i-am acordat suficientă atenție astfel încât să îmi rămână în memorie. Mare greșeală am făcut. Cartea de față adună diverse variante ale legendelor în care a fost implicată și formează o poveste care mai mult ca sigur îți va stârni interesul pentru zeitățile grecești.

Se menționează pe copertă că fanii romanului Circe de Madeline Miller vor savura această repovestire fidelă și sunt perfect de acord. Pe lângă faptul că îți aduce foarte multe informații din mitologie, autoarea își propune să aducă în prim-plan personajul feminin fără de care toate aceste întâmplări nu ar fi avut loc. Deci putem spune că Ariadna este despre puterea, perseverența, dorința și influența femeilor care au jucat dintotdeauna un rol important în isprăvile bărbaților.

Ariadna din Creta

Fiică a regelui Minos și a Pasiphaei, Ariadna trăiește pe insula Creta sub valul de bârfe și șoapte rele ațintite asupra rudelor sale. Nu prea putem să îi învinovățim pe cei care o fac, fiindcă faptele acestei familii sunt ieșite din comun, chiar înfiorătoare. Un gest din partea regelui a dus la cuplarea reginei cu un taur, creatura născută va deveni un monstru însetat de sânge de care regele va profita la maxim. În aceste condiții, cum să nu se vorbească? Cum să nu spere Minos la două nunți profitabile pentru fiicele sale? Însă acestea erau doar planurile lui, nu și ale copilelor care au fost fermecate aproape în același timp de o pereche de ochi verzi.

Romanul fascinant al lui Saint îl proiectează pe cititor direct în centrul mitologiei Greciei antice, cu această minunată repunere în scenă a legendei Ariadnei. The Independent

Nu prea aș vrea să vă dau multe amănunte din restul cărții fiindcă dacă nu sunteți documentați pe acest subiect, o să fie o surpriză frumoasă. Au loc o mulțime de întâmplări în toate zonele în care Ariadna are legături. Fedra, care îi este soră, are de asemenea o poveste interesantă care se împletește cu a ei. O să citiți numele lui Dedal și Icar, faimosul sculptor din același cerc al personajelor care a avut curajul să își ia zborul. O să aflați despre Zeul vinului și comportamentul lui Zeus față de el. O mulțime de amănunte la care nu v-ați fi așteptat.

O reinterpretare accesibilă

Mai are rost să menționez că mi-a plăcut cartea? În același timp mi-a stârnit dorința pentru a citi Legendele Olimpului, carte care am auzit că nu ar trebui să lipsească din biblioteca nimănui. Ariadna are un stil accesibil, care captează atenția. Nu este alertă constant, dar dacă ești atras de subiect cu siguranță nu va fi un amănunt care să te deranjeze. Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că uneori mi s-a părut lungită inutil, prea multe detalii care nu mi s-au părut relevante pentru poveste, ci doar adăugate ca să lungească momentul prezentat.

Sper să îndrăzniți să intrați în această lume extraordinară și să vă lăsați purtați prin labirintul complex al tuturor întâmplărilor. Vă aștept cu mare interes părerile despre carte în caz că ați citit-o.

Ariadna poate fi găsită pe Litera, Librex sau Cărturești.

• Titlu: Ariadna
• Autor: Jennifer Saint
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 432

Moartea este doar începutul. De la această premisă pleacă T.J. Klune în romanul Sub ușa care șoptește. Universul pe care îl creează este o variantă a ceea s-ar putea întâmpla dincolo de moarte. O altă șansă de a zâmbi persoanelor iubite, de a le adresa acel salut tipic lor sau pur și simplu de a-și găsi pacea. Wallace nu este genul care să aibă pe cine găsi acolo fiindcă el este un avocat de succes, iar prietenii nu sunt o prioritate pentru el, nu mai mult decât munca. În aceste condiții, cred că vă imaginați ce surpriză a avut atunci când a aflat că a murit.

Wallace ar fi comparat de unii cu Ove din cartea lui Backman, dar eu nu sunt de acord cu asta. Pe Ove l-am iubit din prima secundă, la Wallace altfel a stat treaba. Mi-a trebuit mult timp să mă atașez de el și să îmi pară într-adevăr rău pentru viața lui ratată. Este un personaj dificil și chiar dacă de multe ori este sau se vrea a fi amuzant, mie mi-a provocat mai mult repulsie. Am avut nevoie de pagini bune pentru a-l accepta și ajunge să îmi fie drag de el, dar și când s-a întâmplat, nu mi-am mai schimbat părerea.

Sub ușa care șoptește se vede o luminiță

La Popasul lui Caron ajung să bea o ceașcă de ceai atât cei vii, cât și cei trecuți de partea cealaltă. Nu se văd, dar ambele tabere își doresc să știe cum este în zona opusă. Toți simt că în acel loc ceva important se petrece. Și chiar așa este, fiindcă acea căsuță are scopul de a reda pofta de viață. Am intrat greu în poveste, citeam și parcă nu reușeam să prind firul care să mă țină acolo. Bănuiala mea a fost că este vina traducerii și că este ceva ce nu funcționează acolo. Însă treptat am reușit să trec de bariera aceea de început și să mă implic cu totul în această carte care este mai mult decât o poveste fantastică.

Nu-i niciodată destul, nu-i așa? Timp. Întotdeauna credem că avem așa de mult, dar, când contează cu adevărat, nu avem deloc îndeajuns.

Se pun în scenă multe probleme care bântuie viața celor care trec pe lângă noi: depresia, frustrarea, anxietatea, singurătatea și prăbușirea mentală. T.J. Klune aduce în discuție toate aceste elemente, le dezvoltă și exemplifică încercând să ni le explice și poate să găsească o rezolvare pentru ele. Propune o privire de ansamblu asupra vieților noastre și ne îndeamnă să ne privim în propriul suflet pentru a vedea ce nu funcționează și de ce nu se întâmplă asta. Pierderile sunt grele, dar e important cumva să avem și pe cine pierde fiindcă viața aceasta înseamnă prea puțin dacă alegem să o parcurgem singuri.

Sper că v-am făcut curioși în legătură cu Sub ușa care șoptește, fiindcă eu vă invit să îi dați o șansă. De la același autor am citit și Casa din marea azurie.

Găsiți Sub ușa care șoptește Libris, Librăria delfin, Cartepedia sau Cărturești.

• Titlu: Sub ușa care șoptește
• Autor: TJ Klune
• Editura: STORIA
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 480

Casa din marea azurie este un roman fantasy scris de TJ Klune care, spre marea mea bucurie, mi-a plăcut. Știți că această categorie de cărți nu este în topul preferatelor mele, dar nu am putut rezista la o așa copertă. Bineînțeles că și premiza m-a făcut curioasă, provocarea fiind dublă din moment ce cartea abordează subiectul minorităților sexuale. Am fost curioasă de modul în care autorul va expune problema și cum va integra ideea. Din punctul meu de vedere i-a ieșit ceva frumos. Citatele pe care le-am marcat au fost în număr mare, fiind potrivite pentru orice situație în care cineva se simte discriminat. Mai mult, sunt idei bune de ținut minte pentru o viață trăită într-o lume în care ura pare că absoarbe din ce în ce mai mult inimile oamenilor.

„Ura e o pierdere de timp”

Ne putem referi la această carte ca la o dramă, o comedie sau o poveste de viață. Este genul acela de lectură cu structură clasică, în care bănuim firul principal al evenimetelor. Cu toate acestea, am parcurs cartea ca și când aș fi ales un film de la care mă aștept să plâng la final. M-am atașat de personaje, am avut creaturi peferate și oameni dragi și mi-am dorit ca finalul să întârzie, să mai aflu câte ceva și încă ceva. Lumea în care am intrat a fost atât de lejer construită, încât mi-a dat impresia că ar fi absolut normal ca oamenii să aibă în preajmă zâne, gnomi și alte creaturi mitologice.

Lucrurile care ne sperie cel mai mult sunt adesea lucrurile de care ar trebui să ne temem cel mai puțin. E irațional, dar asta ne face oameni. Și dacă suntem capabili să ne înfrângem aceste frici, atunci suntem capabili de orice.

Linus Baker este asitentul social care va dezvolta toată această poveste. Personaj principal în carte și individ general în zilele noastre, Linus trece prin toate etapele celui care începe să aibă de-a face cu unele dintre cele mai speciale și periculoase creaturi. La prima vedere pare ceva înfricoșător, însă dacă privim mai bine ne dăm seama că acele creaturi sunt copii izolați pe o insulă. Avertismentul este valabil până la proba contrarie, căci sunt totuși capabili de provocarea sfârșitului lumii. Misiunea lui Linus este să pătrundă în lumea lor, să îi observe și să decidă nivelul de protecție și evoluția copiilor din orfelinatul de la marginea oceanului.

O altă perspectivă

Casa din marea azurie este genul acela de carte care te scoate dintr-un reading slump. Nu are un limbaj complicat, dar are fraze cu greutate. Amestecă povestea orfanilor cu sfaturi despre acceptare și conviețuire. O face într-un mod subtil, până la un punct. Tocmai acel salt peste linia pe care am simțit-o în marea majoritate a cărții m-a făcut să nu îi acord punctajul maxim. Aș fi preferat să nu fie atât de explicit într-un anumit punct și să te lase până la final cu acea perdea fină care despărțea povestea de ideea din spate. În rest a fost o lectură frumoasă, mi-a adus o stare de bine și mi-a îmbogățit colecția de citate. Aștept cu interes părerile voastre despre carte și vă urez lecturi plăcute!

Casa din marea azurie este disponibilă aici, aici sau aici.

• Titlu: Casa din marea azurie
• Autor: TJ Klune
• Editura: STORIA
• An apariție: 2021
• Număr de pagini: 448