Provocarea Ierusalimului este ultima apariție de la Eric-Emmanuel Schmitt, autorul meu de suflet. Aflat într-o călătorie în Țara Sfântă, acesta descoperă o nouă latură a credinței pe care a cunoscut-o în deșertul Hoggar. Întâmplările din acea perioadă sunt consemnate în romanul Noaptea de foc, acest amănunt fiind amintit și în cartea de față. Călătoria în care E.E. Schmitt ne propune să îl urmăm poate fi una revelatoare sau pur informativă, în funcție de cum ne lăsăm purtați de sentimente. Orice am alege să facem cu informația primită, un lucru e sigur – merită să îi dăm o șansă.

O călătorie revelatoare

Cartea este un jurnal de pelerinaj prin locurile în care oamenii caută adevărul. Betleem, Nazaret, Cezareea, Ierusalim sunt locurile care vor fi dezvăluite cu detalii suficiente cât să îți faci o idee despre cele prezentate în Biblie. Un adevăr iese însă la iveală: imaginea acestor locuri este diferită de sensul lor. Dar vai, Urâțenia concura cu abominabilul: ieslele din lemn de măslin veneau direct din coșmarurile mele, aspectul funebru al icoanelor argintate îmi făcea silă, cât despre abundența de inele, coliere, șiraguri de mătănii provocau aceeași impresie ca sortimentele de pe la bâlciuri. Astfel ni se transmite prompt faptul că legătura spirituală cu acele meleaguri se face mai mult cu inima, nu cu ochii. E.E. Schmitt propune cu această ocazie o comparație între Ierusalim și locurile preferate ale lui Isus – văile pastorale, liniștea lacului, abundența verde și tandră a Galileii.

Pe parcursul întregii călătorii autorul combină elementele vizuale cu povestiri istorice la care se adaugă și păreri personale. Mi-au plăcut în special cele din urmă fiindcă sunt opinii de bun simț, informative, care nu obligă la acceptare. Nu are pretenția să credem nici măcar revelația pe care a simțit-o într-un moment unic al acestei călătorii. Ne-o prezintă ca pe un fapt și depinde de fiecare dacă este dispus să îi dea crezare sau nu. O las ca pe o surpriză pentru cititori.

 

În ceea ce mă privește, am devenit credincios în deșertul Sahara, dar creștin am ajuns citind Evangheliile care propovăduiesc dăruirea de sine; puțin mai devreme, ralierea mea s-a întărit prin revelația avută la Sfântul Mormânt. Nu eu mi-am ales Dumnezeul, el m-a ales pe mine. Emoționat, am admis ce mi s-a revelat, am acceptat adevărul.

 

Un roman cu o postfață de Papa Francisc

 

Provocarea pe care Ierusalimul o ridică și-n ziua de azi în fața lumii exact aceasta este: să trezească în inima fiecărei ființe omenești dorința de a-l privi pe celălalt ca pe un frate în unica familie omenească. — Papa Francisc

 

Îmi place foarte mult cum vorbește despre oameni, despre faptul că toți suntem la fel și ar trebui să ne vedem la fel, să nu mai construim ziduri inutile între religii atâta timp cât ne închinăm la același Dumnezeu. Este o lectură care inevitabil te face să te gândești la războiul care se petrece în aceste zile. M-am întrebat de ce, E.E. Schmitt mi-a dat un răspuns, dar nu unul care să mă mulțumească. Nu există oricum o explicație pe care o putem accepta pentru nenorocirea din acea zonă.

Vă recomand cu încredere Provocarea Ierusalimului pe care o găsiți pe Libris, Cartepedia, Cărturești și Librăria Delfin.

• Titlu: Provocarea Ierusalimului
• Autor: Eric-Emmanuel Schmitt
• Editura: Humanitas
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 224

 

Eu sunt Maia este povestea unei femei remarcabile și vine în continuarea romanului Nu sunt eu. Două cărți pe care le-am citit cu aceeași plăcere, în care am regăsit aceeași furtună de gânduri și care m-au făcut să apreciez și mai mult persoana din spatele actorului. Nu știu dacă viața ei a fost întotdeauna atât de ieșită din tipare sau dacă modul ei de a o pune pe hârtie mă face să o văd așa. Maia știe să trăiască și, cel mai important, să își amintească. E mare lucru să îți poți aminti gândurile din copilărie pentru a face o comparație cu cele ale adultului de astăzi. Se vede că nu am antrenament și de asta simt că uneori am o mulțime de lipsuri privind viața mea, dar la Maia nu se simte această problemă și are ocazia să ne lase pe noi să comparăm ceea ce a fost și ceea ce este.

Amintiri recente 

Construcția cărții rămâne aceeași și suntem purtați prin toate gândurile de zi cu zi ale autoarei. Uneori suntem părtași doar la un șir de mulțumiri adresate unor persoane de care poate nu am auzit, alteori apar imagini din trecutul îndepărtat și uneori, preferatele mele, vin momentele din viața ei la care am fost părtașă. Am văzut-o jucând piesa Nu sunt eu live, am văzut-o pe marele ecran în filmul Capra cu trei iezi și tare am fost bucuroasă atunci când am aflat ce a gândit înainte, în timpul sau după cele arătate mie.

 

Aici vedem cum actorul participă la construirea decorului: actorul sapă groapa. Lupului. Această activitate fizică intensă și bine organizată a dus, zic, la numeroase avantaje. Musculatură întărită, încălzire corporală, stare generală bună. Veselie, umor. Eliberare a tensiunilor și a energiilor negative, alungare a stresului, a spaimei. Izgonirea angoaselor de tot felul. De tot. Am râs mult. Uneori, ne-am luat la bătaie. Tot așa, ca să ne încălzim, nu de alta. Glumesc. A fost greu, greu de tot. Nu mai glumesc. Ajunsesem să mă întreb de zece ori pe zi :”Ce mi-o fi trebuit mie asta? Nu mai bine…”

 

O carte pe măsura omului din spate

Sunt multe gânduri despre ultimii ani, cei cu pandemia, dar nu s-a putut abține, și mă bucur, să vină în față cu momente din copilărie. Îmi place mult Maia-copil. Pe lângă năzbâtiile clasice, readuce în discuție și partea mai puțin frumoasă din istoria familiei sale. Tata și bunica mea au fost deportați în Transnistria. Au îndurat teroarea lagărelor naziste: frigul, foamea, bolile și, nu în ultimul rând, umilințele. Au supraviețuit. Au fost eliberați.

Modul de povestire, în care sare de la una la alta, nu cred că este pentru oricine. Aceasta nu este o autobiografie clasică. Nici că se putea altfel, doar avem de-a face cu o artistă. Alegeți această carte atunci când știți că sunteți pregătiți pentru o mulțime de informații care nu întotdeauna au o bază de care să vă agățați. Sunt gânduri haotice, dar care au o ordine aparte.

Vă recomand ambele cărți pe care le găsiți pe Litera, Libris, Librex, Bookzone sau Cărturești.

 

• Titlu: Eu sunt Maia
• Autor: Maia Morgenstern
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 384

Soluția coliniarității. Contrapunct fost o lectură în care am simțit o răbufnire și o dorință profundă de a ajuta. Bianca Nemeș a publicat într-o  perioadă în care toți am cam pierdut esența vieții și am intrat într-un fel de depresie. În ultimii ani am văzut mai puține zâmbete și mai multe întrebări legate de rostul și existența fiecăruia. Uneori parcă ne pierdem puțin pe drumul vieții și nu mai știm ce cale să alegem. Așa cum am descoperit și în aceste pagini, totul ține de gândurile și acțiunile noastre dar, mai ales, de conștientizarea faptului ca trăim. Pur și simplu.

 

Privește și întreabă-te: ce prețuiești la existența ta? Trăiești sau doar exiști dus de curentele contemporane care nu înseamnă decât efemeritate și dependență? Te simți singur, cu toții o simțim uneori, atât fizic când nu ai lângă tine persoane dragi, dar și emoțional când nicio prezență nu este suficientă.

Atunci intervii tu.

 

 

Citesc foarte rar cărți de dezvoltare personală sau cărți care duc în această direcție, dar atunci când o fac nu mă aștept să îmi ofere o soluție pentru problemele din viața mea. Mi-a plăcut că subiectul cărții nu a fost unul care îți promite marea cu sarea, ci unul care te îndeamnă să îți pui niște întrebări esențiale. Mai departe depinde de tine cât dorești să îl dezvolți în minte, astfel încât să realizezi lipsurile personale.

Tu cât timp aloci pentru diagnoza minții tale?

Citisem undeva că este o carte ușoară. Mie nu mi s-a părut deloc așa, două motive am pentru asta. În primul rând subiectele abordate mi se par importante, fiindcă până la urmă ce poate avea mai mare greutate dacă nu sănătatea noastră mintală? În al doilea rând există un limbaj mai avansat între aceste pagini. Aici mie mi s-a părut a fi un minus mic.

Nu spun că nu îmi place să descopăr cuvinte noi al căror înțeles să îl caut în dicționar, dar în mare parte a fost obositor și cred că aș fi pătruns mai bine textul dacă exista un limbaj mai accesibil. Cumva acest lucru sărea în ochi, nu i-am găsit întotdeauna rostul și mă făcea să ies din intensitatea lecturii. Nu îmi dau seama dacă de la acest aspect mi s-a părut puțin haotică dezvoltarea ideilor. Multe gânduri, într-un timp scurt.

Spre final am descoperit o altfel de abordare și fix partea aceea m-a făcut să înțeleg că Bianca are potențial și că nu mi-ar fi frică să încerc pe viitor și altă lectură sub semnătura ei. Pentru mine a fost o schimbare de peisaj această carte și mă bucur că am trecut pe listă încă un autor român. Fiind o carte de debut, consider că autoarea poate fi mulțumită de ceea ce a oferit și îi doresc mult curaj pentru proiecte noi.

Soluția coliniarității. Contrapunct este disponibilă pe Librăria Delfin sau Libris.

• Titlu: Soluția coliniarității. Contrapunct
• Autor: Bianca Nemeș
• Editura: RISOPRINT
• An apariție: 2020
• Număr de pagini:112