Bookstagrammeri – Recenzii Carti – Cartoteka.ro https://cartoteka.ro Blog de Carte Tue, 07 Feb 2023 08:44:37 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=5.4.2 Regina de Inimă Roșie (o poveste scrisă de cititori) https://cartoteka.ro/regina-de-inima-rosie-o-poveste-scrisa-de-cititori/ https://cartoteka.ro/regina-de-inima-rosie-o-poveste-scrisa-de-cititori/#respond Tue, 07 Feb 2023 08:44:37 +0000 https://cartoteka.ro/?p=5127 Ceea ce veți citi este o poveste scrisă cu pasiune de iubitorii de lectură din comunitatea de pe Instagram, ale căror conturi le veți găsi la final de articol. Veți vedea că povestea cere o continuare, așa că dacă doriți partea a doua sau să colaborați la construcția ei, vă aștept cu drag mesajele.  [...]

Articolul Regina de Inimă Roșie (o poveste scrisă de cititori) apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]>

Ceea ce veți citi este o poveste scrisă cu pasiune de iubitorii de lectură din comunitatea de pe Instagram, ale căror conturi le veți găsi la final de articol. Veți vedea că povestea cere o continuare, așa că dacă doriți partea a doua sau să colaborați la construcția ei, vă aștept cu drag mesajele.

 

Când afară este întuneric, iar luna strălucește pe cerul senin, raze de lumină se împrăștie de la fereastra castelului. O mică prințesă toarce fire de mătase, murmurând un cântecel vesel. Când orologiul anunță ora 12, inima prințesei bate pentru ultima dată.

Penelophe este trasă cu sălbăticie de pe locul ei și dintr-odată toate simțurile îi sunt înghețate. Abia după o să realizeze că și inima i-a fost smulsă rămânând o ființă goală ce nu va mai avea ocazia să simtă niciodată nici măcar micile bucurii ce îi erau permise în singurătatea în care a fost forțată să stea de când se știe. Acum nimeni nu știe ce urmează să se întâmple cu micuța prințesă cu excepția Reginei de Inimă Roșie, dar haideți să aflăm împreună.

Regina de Inimă Roșie trăia într-un castel negru de piatră rece, un loc cu totul plăcut pentru ea. Nu avea supuși, nici un regat prosper, numai niște gărzi ce tremurau când îi auzeau numele. În schimb, Regina de Inimă Roșie era stăpână peste altceva: inimile oamenilor, dar mai ales peste inimile celor cu sânge albastru. Demult, aceasta a pus un blestem peste inimile monarhilor, vrând să se răzbune pe cel care a rănit-o cel mai tare când i-a furat inima. Ani la rând a încercat să găsească prințul cu ochii parcă desprinși din cerul văratic, care a abandonat-o într-o noapte fără lună, noaptea în care i-a împărtășit dragostea pe care i-o purta. Fără izbândă, trădată și înșelată, aceasta a blestemat familiile regale să devină asemenea ei, fără inimă. Să nu simtă fericire, iubire, tristețe sau ură, i-a lipsit de orice emoție până nu-i va fi înapoiată inima, alături de capul prințului pe care odată l-a iubit. Odată ce reușește să fure și inima prințesei Penelophe, Regina se întoarce în sala de bal, unde își are propria ei expoziție cu inimi pentru a o așeza și pe aceasta pe un piedestal.

Liniștită, Regina își vede în continuare de treaba ei, când, deodată urletele micii prințese se aud răsunând în tot castelul.

– Ce s-a întâmplat, unde sunt? Ce e în neregulă cu mine?

Exasperată de gălăgia produsă de ea, Regina se îndreaptă cu pași repezi spre temnițele unde cei fără inimi sunt ținuți captivi.

– Ce e cu atâta agitație? Dacă nu faci liniște, îți iau și ultima suflare pe care o mai ai.

– Cine ești tu, ce se întâmplă?

– Nu ai auzit de mine? Sunt Regina de Inimă Roșie, iar tu tocmai ai fost lăsată fără inimă!

Auzind asta, prințesa se lasă să se prăbușească de durere și începe sa plângă cu disperare.

– Nu, nu, asta nu mi se poate întâmpla mie. Nu are cum!

– Uite că s-a întâmplat! Acum bucură-te de ultimele tale zile de liniște. În câteva zile, vei ajunge să fii una din servitoarele mele!

Spunând asta, Regina ii aruncă o ultimă privire cu dispreț prințesei și urcă înapoi în palat, prințesa rămânând să își plângă amarul.

Și din această lume a regatelor, cu toții avem de reflectat, dacă primești ură, tu să oferi iubire, dacă nu primești ajutor, tu să oferi. În trupul unui om, cel mai esențial instrument care ne ține în viață, ne ajută să trăim și să ne urmăm ciclul vieții este doar sufletul. Prin intermediul sufletului sunt conectați oamenii între ei, iar cei care au întâmpinat vreo traumă sufletească încearcă să-și împrejmuiască o barieră împotriva unei noi iubiri. Așadar, Regina de Inimă Roșie a trecut printr-o decepție care a îndemnat-o să-și creeze o aparență sumbră și să preia inimile celor fericiți și iubiți, transformându-le în inimi de piatră.

Zilele treceau greu pentru Penelophe, mai ales că în adâncurile mucede si întunecate ale castelului, unde erau temnițele, timpul părea să fi stat în loc. Înconjurată de vaietele celor blestemați să își petreacă restul vieții fără inimi, în slujba celei care le furase, pe prințesă o cuprinse disperarea. Atât de mare îi era durerea și atât de mult a plâns după biata ei inimă pierdută, încât lacrimile i-au secat.

Seară de seară se ruga la zei să poată fi salvată, să își recupereze inima și să poată simți din nou.

Apoi, într-o noapte, când și ultima fărâmă de speranță aproape că o părăsi, temnița ei se umplu de o lumină diafană, ce se strecura printre gratiile celulei, făcând-o să fugă în cel mai îndepărtat colț.

– Penelophe, nu te teme! Spuse o voce blândă. Ți-am auzit strigătul de ajutor și am venit.

Spaima Penelophei crescu atunci când auzi vocea puternică din spatele gratiilor. Înfometată și îngrozită, nu avea puterea să articuleze niciun sunet.

– Nu îți face griji! Mama ta ne-a trimis să te scoatem din temnița reginei.

Eleanor Allard și-a ascuns fiica într-un castel pustiu și vrăjit de la marginea pădurii timp de cinsprezece ani. Jurase cu mult timp în urmă că avea să păstreze secretul chiar și cu prețul vieții sale. Nimeni nu putea afla motivul pentru care a fost nevoită să o ascundă pe Penelophe atât de mult timp, iar dacă Regina de Inimă Roșie avea să rupă vraja castelului și în cele din urmă să îi răpească fiica, întreg ținutul avea să fie în mare pericol.

– Cine sunteți? De unde o cunoașteți pe mama? întreabă Penelophe cu voce înceată astfel încât să nu atragă atenția gărzilor din capătul holului.

– Puțin important cine suntem! primi imediat răspunsul. Tot ce trebuie să știi este că mama ta nu va avea liniște până nu te va scoate din ghearele reginei. Pentru a te putea salva ai nevoie de asta. Nu o pierde!

Străinul îi aruncă printre gratii o sticluță ce conținea un lichid negru albăstrui. Penelophe nu putea să deslușească ce anume era acea fiolă, dar o ascunse bine în buzunarul secret al rochiei sale deteriorate. În acel moment își dădu seama cum arată după atâtea zile închisă între acei pereți: murdară, slabă și fără speranță.

– Când te va scoate din temniță și te va face servitoarea sa, strecoară-i acest lichid în băutură. Această sticluță conține sângele celui mai bătrân elf din pădure și îi va provoca Reginei de Inimă Roșie un somn adânc de câteva ore, iar tu vei avea prilejul să evadezi din castel. Noi te vom aștepta dincolo de poarta lui.

– De unde veți ști când să fiți acolo? Regina mi-a luat inima, nu plec fără a o recupera!

– Acestea sunt detalii de care ne vom face griji mai târziu! Nu îți vei putea recăpăta inima. Eleanor a fost nevoită să ceară ajutorul elfilor și numai dezvâluindu-și îngrozitorul secret elful Elrond a acceptat să te scape din acest castel blestemat. Nu o dezamăgi.

În noaptea aceea Penelophe nu a închis un ochi. Și-a pus o mie de întrebări, dar nu a putut găsi vreun răspuns la ele. Nu știa la ce secret se referea străinul și nici cum va reuși să fugă din castelul îngrozitor al Reginei de Inimă Roșie. Un lucru știa sigur: nu avea cum să își recapete inima, tot ce putea să facă era să aștepte ca regina să îi dea rolul de servitoare.

Zilele treceau iar speranțele Penelophei scădeau. Gardienii imenși îi aduceau un pahar cu apă și un terci necomestibil o dată la câteva zile, dar ea simțea că nu va mai supraviețui mult.

Nu își putea aminti decât niște brațe puternice care o trăgeau afară din încăperea mucegăită și o împingeau spre scările de la capătul holului. Lumina din castel îi făcu ochii să lăcrimeze dar nu a putut să se obișnuiască cu aceasta deoarece în holul cel mare răsună o voce care nu trăda niciun sentiment.

– De acum vei fi servitoarea mea! Te vei asigura că nu îmi lipsește nimic și îmi vei sta la dispoziție. Nu mă intersează numele tău, mă dezguști prin simplul fapt că prin vene îți curge sânge albastru, sânge de laș.

Penelophe împietri de frică, nu apucă să spună niciun cuvânt atunci când Regina de Inimă Roșie o prinse strâns de braț.

– Să nu îți treacă prin cap să fugi! Nici nu vei apuca să vezi poarta castelului pentru că gardienii mei te vor omorî.

În seara aceea, în mica odaie a servitorilor și pe scândura care îi ținea loc de pat, Penelophe realiză că nu va putea fugi niciodată din castelul blestemat al reginei de Inimă Roșie…

Penelophe privi în sus, la miile de constelații ce se zăreau printre gratiile geamului prăfuit, și se gândi la ziua care urma să îi schimbe complet viitorul, întreaga perspectivă asupra vieții ce nu avea să o mai trăiască vreodată. Se prefăcu adormită, așteptând cu pleoapele forțat închise ca ultimii gardieni să plece de lângă ușa camerei servitorilor, cât timp fiola din sticlă zgâriată îi stătea ascunsă în pumn. Mai târziu, după câteva clipe împovărate de așteptare, ultimul străjer părăsi ușa, ducându-se la culcare. Penelophe, cu adrenalina curgându-i prin sânge asemenea unei erupții de vulcan, se ridică de pe patul pricăjit și părăsi încet dormitorul răcoros, urcând scările spre bucătărie. Cu cât fata se gândi tot mai mult la inima ce odată a fost în interiorul său, iar acum îi stătea pe un piedestal ponosit, sticla fiolei cu sânge de elf începu să se încălzească din ce în ce mai puternic, până ce o arse la degete. Iar în acel moment Penelophe se opri.

Dinspre coridorul întunecat, se auziră niște pași grăbiți și apăsați. Penelophe tresări. Se ascunse chiar în dulăpiorul de sub chiuvetă. Pașii se auziră din ce în ce mai tare și mai clar. Penelophe deschise ușor ușița, să vadă cine venise. Dar ce să vezi! Era chiar Regina de Inimă Roșie! Aceasta se repezi spre dulapuri, și scoase un pocal strălucitor, gravat cu aur și nestemate. În continuare introduse în pocal un sirop gros și roșu, închegat, ca sângele. Se apropie de chiuvetă. Se spală grăbită pe mâini și ieși din bucătărie, pentru moment. Penelophe respiră ușurată. Pe masă pocalul reginei strălucea, ca o comoară prețioasă, care te aștepta, gata-gata să o furi. Deși nu aceasta era dorința fetei. Își plimbă repede mâna către sticluță și ieși în grabă din ascunzătoare.

Penelophe fu mândră că reușise să încheie misiunea primită, dar gândul îi fugea la inima ei, la sentimentele pe care le uitase de când intrase în acest joc murdar. Regina era sus, dormind și visând-o pe Penelophe ca fiind fiica sa, tot ce își putea dori ea, o fată frumoasă.

În zorii zilei, Regina fusese trezită de păsărelele care băteau la geam. Furioasă, se repezi la Penelophe și îi dăduse o sarcină importantă: să pregătească masa, dar nu orice masă, să prindă păsărelele acelea nevinovate și să le gătească chiar ea! Penelophe acceptă cu regret sarcina, dar trebuia mai întâi să o servească pe regină cu licoarea aceea. Ca să nu pară că are ceva important acea băutură, i-a pregătit-o la micul dejun, însoțită de masa copioasă – păsărelele nevinovate.

Părăsi încăperea, cu pași mărunți, lăsând-o pe Regină să ia masa. Spera în gândul ei că totul va merge bine.

La 15 minute după ce i-a servit masa, brusc, din holul palatului, se auzi o bubuitură. Fata alergă repede să vadă ce s-a auzit și dacă planul mamei sale a funcționat. O găsi pe Regină, întinsă pe gresia bucătăriei. Nu se gândi mult, fugi spre ușa mare și grea din lemn a paltului.

Totuși, un gând nu îi dădea pace… Și dacă încearcă să ia inima cu ea? După spusele vocii necunoscute, mai avea câteva ore până când regina se va trezi.

Nu știa exact în ce direcție să o ia. Dar se gândise bine la scurtele conversații cu Regina. Ea îi spusese, dimineață, că din momentul acesta, este servitoarea ei, și că servitorii nu au voie nicidecum în partea de Vest a palatului. Era clar. Inimile tuturor erau în Aripa de Vest. Își luă „inima” în dinți și o luă la stânga, pe scări.

Când ajunse în Aripa de Vest, toate camerele erau închise cu lacăte, având un aspect sumbru. Dar una îi atrăsese atenția lui Penelophe. Aceasta strălucea mai tare decât toate celelalte, fiind camera inimilor, însă doar prințesa vedea asta, dorindu-și cu ardoare să își salveze sufletul. Dar pe ea nu o lovise săgeata lui Cupidon… Și asta îi dădu și mai mult curaj. Voia mai mult decât orice să salveze inimile furate și să fie numită Eroina Iubirii. Nu pentru putere. Ci pentru că oricine merită un suflet-pereche.

Dar cum să deschidă ușa cea de trei ori mai mare decât ea? Deși nu avea prea mult timp la dispoziție, se învârti pe călcâie parcurgând cu privirea holul în care se afla, poate, poate va zări un obiect care să-i fie de folos. Dintr-o dată se zări într-o oglindă înaltă din podea până în tavan care era pusă chiar în partea opusă Camerei Inimilor. Înfățișarea sa era înspăimântătoare, dar radia de suflu pozitiv. Rochia îi era înnegrită și ruptă în mai multe locuri, tălpile goale îi sângerau, iar degetele cu unghii tocite îi atârnau drepte și slăbănoage pe lângă pulpe. Nu mai mâncase de multă vreme, dar ochii îi erau clari și buzele strânse. Privindu-se rapid de jos în sus, observă că părul îi era încă prins în coc și părea curat, chiar strălucitor. Duse mâna la cap și dădu de un bețișor tare de lemn. Erau două bețișoare cu care doica sa o învățase să își prindă părul și de care îi spusese să aibă multă grijă, căci erau magice și puteau mai mult de atât. La nevoie, să le îndrepte către obiectul care îi stătea în cale, iar acesta va face exact opusul acțiunii pe care o realiza atunci.

– Asta înseamnă că… atât murmură în timp de scoase bețișoarele și părul în căzu valuri peste umerii slăbănogi. Le îndreptă către ușă iar aceasta se deschise încet și fără zgomot.

O lumină roșiatică îi lovi cu putere pupilele făcând-o să clipească repede și des și o căldură umedă o învălui.

Chiar în mijlocul încăperii o aștepta inima sa pe care își dorea să o revadă de multă vreme. O luă și doar atingând-o de piept aceasta își reluă rolul inițial, dispărând din mână prințesei.

Cu inima recăpătată, prințesa se grăbi să găsească ieșirea și să plece, așteptându-se să îi găsească pe cei care îi spuse că o vor aștepta, dar nu a fost așa.

Prințesa Penelophe ajunse la locul întâlnirii, dar nu era nimeni. S-a așezat așteptând acolo câteva ore și odată cu trecerea timpului pierzându-se și speranța acesteia.

Cunoscând astfel pentru prima oară sentimentul de trădare și dezamăgire, prințesa alese să se întoarcă la palatul Reginei de Inimă Roșie, să îi povestească ce a făcut, acum, înțelegând de ce Regina fura inimile oamenilor și de asemenea înțelegând de ce nu mai credea in iubire, voind să o ajute, iar împreună să găsească bucuria și fericirea și poate chiar iubirea.

Ajungând la castel, aceasta a fost oprită de străjeri și dusă forțat la Regina de Inimă Roșie care o privi cu dispreț. Fata se lăsă la pământ și nu-și ridică fața. Regina rămase cu privirea ațintită asupra ei și îi grăi:

– Nu ți-am spus să nu te duci în Aripa de Vest, să nu părăsești castelul că altfel te vor omorî străjerii mei? Mi-ai ieșit din cuvânt și totuși te-ai întors în fața mea ca să-ți ceri iertare atunci când nu te oprea nimic.

– M-am întors, Regina mea. Mi-am dat seama ce greșeală am făcut.

– Dacă ți-ai recuperat inima și ai ales să rămâi înseamnă că îmi ești loială. Atunci când ceasul va bate ora douăsprezece, ora prânzului, vreau ca tu să vii în Camera de Ceremonii cu a patruzeci si șasea carte din bibliotecă și să o așezi pe masa de sticlă. Atunci și numai atunci vei fi ca fiica mea, sânge din sângele meu și vei fi protejata mea. Ridică-te, copilă!

Penelophe se aruncă la gâtul ei și îi mulțumi.

Gândul de a avea din nou o mamă îi făcea inima să bată cu putere, îi era dor de o îmbrățișare caldă și o vorbă bună. Ea era prințesă, nu trebuia să arate slăbiciune așa că nimeni nu știe câte nopți a petrecut plângând de dorul celei care i-a dat viață. Ar fi renunțat la tot, doar să poată fi cu mama ei. Dar viața e nedreaptă și lovește fără milă, nu ține cont că ești adult, copil, bolnav, sărac, ea te chinuie, îți dă așa numitele „lecții” și totuși, unii scăpau de aceste chinuri, unii își vindeau sufletul Diavolului doar pentru o viață ideală și iată, unii chiar au obținut-o, dar cu ce preț?

Poate regina era nebună, poate toți o urau, dar nu și ea, simțea că femeia a suferit un destin tragic, doar privind-o puteai simți durerea din jurul ei. Nu era rea, doar rănită, otrăvită de iubirea păcătoasă după care toți tindem să fugim, iubire care ne face inima să bată, dar tot ea o poate face cenușă. Să nu ai sentimente e un păcat, dar poate așa te salvezi de suferință. Și întrebarea e, oare poți fi numit egoist dacă odată în viață te gândești la ce te-ar face pe tine fericit? Te numești egoist dacă odată în viață te pui pe primul loc?

Ajungând în bibliotecă, Penelophe începu să caute raftul pe care se afla a patruzeci și șasea carte. După câteva minute care i se păreau a fi o veșnicie, găsi raftul corespunzător. Însă acesta se afla mult deasupra înălțimii sale, fapt pentru care ar fi avut nevoie de ajutor. Căutând în jurul ei o scară, o masă, orice ar fi putut-o ajuta să ajungă la raft, nu a găsit nimic. Astfel, deznădăjduită, și-a dat seama că dorința ei de a avea o mamă s-a ruinat, și a început să plângă cu lacrimi amare.

Dar, parcă fiindu-i auzit plânsetul, aproape de nicăieri a apărut în fața ei un spectru ce avea înfățișarea uni băiat nu mai mare decât ea.

– Ți-am simțit tristețea și am venit în ajutorul tău. Spune-mi, ce pot face pentru ca lacrimile să nu îți mai umezească chipul?

Surprină, Penelophe nu știu pe moment cum să reacționeze, dar, gândindu-se că băiatul este sincer, îi spuse că trebuie să ia cea de-a patruzeci și șasea carte, indicându-i raftul.

– Oh, am înțeles… O să te ajut să intri în posesia cărții, însă ești sigură că vrei să îi fii loială Reginei?

– De ce nu aș face-o, doar mi-a promis că va fi mama mea și că nimic rău nu mi se poate întâmpla! În plus, am avut o șansă de a evada, dar cum am fost trădată, mi-am spus că singura cale de a rămâne în viață este să fiu luată sub aripa protectoare a Reginei.

– Și ești totuși cu adevărat convinsă de adevărul spuselor Reginei? Acum, că ți-ai recăpătat inima, cred că ar fi bine să te gândești de două ori la acest aspect. Sufletul este singurul care nu te va minți nicicând.

– Nu este nevoie să mă gândesc de două ori, am decis deja ce voi face de acum, spuse Penelophe cu voce scăzută și cu inima grea, semn că nu era cu adevărat convinsă că nimic rău nu i se va mai întâmpla. Așa că, dacă mai dorești să mă ajuți, ți-aș fi cu adevărat recunoscătoare.

– Desigur, așa am spus că voi face, spuse băiatul.

Acesta zbură încet până la raftul de deasupra Penelophei, luă cu grijă cartea și i-o înmână fetei.

Cu un mic zâmbet, aceasta îi mulțumi și se pregăti să plece spre Camera de Ceremonii. Însă se întoarse și îi adresă o ultimă întrebare băiatului, curiozitatea învingând.

– Care este numele tău? Și, dacă nu sunt insistentă, cum de ai putut să îmi simți tristețea deși nu pare că ești cu adevărat uman?

– Mă numesc Ilian și am devenit sufletul acestei biblioteci în momentul în care Regina de Inimă Roșie mi-a luat inima. M-a pus să aleg între a fi servitor sau paznicul bibliotecii. Și, cum singurul lucru pe care nu mi l-a putut lua a fost dragostea pentru lectură, întrucât aceasta se afla și în mintea mea, nu doar în inimă, am ales acest drum. Însă această alegere a venit alături de un etern sentiment de tristețe, asta până când voi putea să îmi recuperez inima.

– Oh… îmi pare foarte rău… nu știu ce altceva aș mai putea spune… Doar că o să încerc să mă dedic scopului Reginei pentru ca niciunul dintre noi să nu mai aibă parte de suferința de a-și pierde inima, spuse Penelophe cu lacrimi în ochi.

– Mulțumesc… Da, cred că aceasta este unica șansă pentru ca totul să redevină așa cum era înainte, chiar dacă va fi cu prețul vieții monarhului care i-a frânt inima Reginei…

– Când am împlinit cincisprezece ani, mama mi-a trimis o scrisoare povestindu-mi despre Regină. Nu credeam că mi se va întâmpla, înainte să o întâlnesc credeam că sunt prinsă într-un coșmar… Dar, până la urmă, nici Regina nu s-a așteptat vreodată să i se fure inima. Acum o înțeleg, ce viață trebuie să ducă!

Ilian s-a apropiat de ea și și-a pus mâna fantomatică pe umărul ei.

– Gândește-te bine, acum că ai o inimă nu crezi că Regina va fi geloasă pe tine, nu crezi că va încerca să ți-o fure iarăși?

– Nu înțeleg ce spui, ți-am zis deja…

– Eu mi-am ales locul cu mintea, ai putea și tu să o faci! Și tu ai deja o mamă…

– O mamă care nu m-a căutat, pe care nu a interesat-o să vină după mine! A trimis acele ființe, chiar și ele m-au uitat! Regina mă va proteja și mă va crește!

– Regina e malefică, nu poate să fure inimile tuturor fiindcă deranjează echilibrul lumii! Puterea corupe și te va corupe și pe tine! Nu îți pasă deloc de toți acei oameni ale căror familii regale au ajuns să slujească exact ca mine și ca tine?

Mâinile Penelophei tremurau, capul îi zvâcnea și abia putea să țină în mâini cartea grea și prăfuită. A clătinat din cap iarăși și iarăși și a strâns din dinți, fulgerând cu privirea spiritul care nu o lăsa în pace.

– Repet, am decis ce vreau să fac! Dacă îmi mai spui încă un cuvânt despre asta, îi voi povesti reginei despre conversația noastră!

Penelophe a fugit imediat și a urcat scările în grabă, știind că mai erau doar câteva minute până la ora prânzului. Ilian poate avea dreptate, dar nu el era cel care îi trăia viața, nu știa totul!

Când a ajuns în fața ușilor Sălii de Ceremonii, Penelophe nici nu și-a tras răsuflarea, a intrat gâfâind și a vâzut-o pe Regină așteptând-o, apoi a așezat cartea pe masa de sticlă.

– Cum ai făcut rost de…?

Regina nici nu și-a terminat vorba. Imediat cartea s-a deschis, iar Penelophe s-a dat cu câțiva pași în spate. Paginile cărții fluturau singure și, când s-au oprit, o lumină magică s-a ridicat până la tavan.

Din acea lumină magică a ieșit o sticlă în care se afla o hârtie misterioasă.

– Ce este această hârtie? a întrebat-o Penelophe pe Regină.

– Ei bine, această hârtie cum îi spui tu este un document magic pe care tu îl vei semna pentru a deveni fiica mea, sânge din sângele meu și vei fi protejata mea. Dacă cumva nu o să te ți de promisiune ți se va lua inima din nou si ai să rămâi fără răsuflare, ai înțeles? o întreabă pe un ton serios Regina pe Penelophe.

– Da, Regina mea, am înțeles și sunt dispusă să fac această promisiune. Spuse Penelophe pe un ton ușor speriat.

– Bine atunci. Regina nu stătu pe loc, scoase documentul din sticlă, îl întinse pe masă și îi înmână lui Penelophe un stilou cu o peniță foarte subțire. Penelophe cu mâna puțin tremurând semnă documentul. În acel moment Regina spuse:

– Mă bucur enorm de mult de alegerea făcută, fiica mea dragă!

În acel moment lui Penelophe îi cursese o lacrimă de bucurie și o îmbrățișă pe Regină. Penelophe era în noua ei cameră care era de o mie de ori mai frumoasă și mai curată decât cealaltă. Penelophe știa că urma ora cinei așa că începu să se aranjeze, își luă o rochie mov din catifea nici foarte elegantă nici foarte sport, numai perfectă pentru o cină în familie împreună cu noua ei mamă. Ceasul arăta deja ora 19:30, lucru care i se păru foarte ciudat lui Penelophe, deoarece când era servitoarea Reginei cina avea loc în ficare seară la ora 19:00. Decise să stea până la ora 20:00 și să se ducă să vadă ce se întâmplă, „poate s-a schimbat ora cinei și eu nu știu? Sau poate Reginei îi era rău?”. În capul lui Penelophe se învârteau tot felul de întrebări. Fugise până la sala de cină, dar se opri în spatele ușii fără a fi vazută. Acolo era Regina împreună cu acel necunoscut care venise la ea pe când era în pivniță și îi dăduse acel lichid albastru pe care să îl pună Reginei în băutură. Penelophe rămânsese încremenită, nu știa ce să creadă, oare Ilian avea dreptate? Această întrebare tot i se învârtea în cap lui Penelophe. Deodată Regina începu să vorbească:

– Deci așa rămâne, da? Eu mă voi duce mâine pe la prânz în grădină, în timp ce ea va fi în camera ei, tu vei intra pe geam și îi vei spune disperat că mama ei e pe moarte și că ultima dorință a ei este să o mai vadă încă odată.

– Dar mama ei deja a murit de doi ani de zile, nu?

– Da, dar ea în momentul în care va ieși din castel fără permisiunea mea va claca instantaneu, ai înțeles?

– Da, Regina mea, am înțeles, așa voi face.

Penelophe fugise înapoi în camera ei și așteptase să o cheme așa zisa „mamă”. Până să vină Regina la ea, să o cheme la masă, ea se gândi la un plan MINUNE. După cină Penelophe citise toată noaptea în bibliotecă cum ar putea să scape de acest blestem. Și dintr-o dată Ilian apăru lângă Penelophe și îi spuse:

– Dacă mă lași te pot ajuta să ieși din această situație, vrei?

– Da, mulțumesc. Într-o astfel de situație am nevoie de tot ajutorul disponibil.

Împreună cu Ilian, Phenelophe a ticluit un plan ingenios, care avea ca scop eliberarea tuturor inimilor din castel. Planul nu era foarte bine pus la punct, implica o evadare, multă acțiune, o cutie cu suc de roșii și o bucată de ciocolată. Au decis că în seara aceea, când era Festivalul Primăverii, era ocazia perfectă de a pune în aplicare planul.

 

VA URMA …

 

Poveste scrisă de:

  • calatorii_in_lumi_indepartate
  • stardust.reads_
  • raisa.reader
  • tris_anghel
  • quotes_books
  • taz.reviews.books
  • read_with_mary01
  • denisa.reads
  • cllaureads
  • gavrilut_maia
  • elena.citeste1
  • sunny_bookwormer
  • ieca_botanical_needle
  • bia_grigor
  • sufletul_cartilor27
  • thedreamer09dream
  • eternal.life.of.books
  • bia_book28
  • brienlandia.taramul.cartilor
  • searapedeal
  • bibliofila_beatrice

Provocare realizată pe contul meu de Instagram: cartoteka.ro

Articolul Regina de Inimă Roșie (o poveste scrisă de cititori) apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]> https://cartoteka.ro/regina-de-inima-rosie-o-poveste-scrisa-de-cititori/feed/ 0 Interviu cu @ruxandra.books https://cartoteka.ro/interviu-cu-ruxandra-books/ https://cartoteka.ro/interviu-cu-ruxandra-books/#respond Thu, 07 Apr 2022 09:07:15 +0000 https://cartoteka.ro/?p=4906 Articolul Interviu cu @ruxandra.books apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]>

Din lumea reală

 

● Cultura cărei țări ți-ai dori să o descoperi în această viață? 

Ador cultura japoneză și mi-aș dori din tot sufletul s-o pot cunoaște profund, călătorind în Țara Soarelui Răsare de care sunt iremediabil îndrăgostită.

 

● Care este mica ta plăcere (ne)vinovată? 

Dulciurile, aș spune. Le ador. Iar în ceea ce privește lumea lecturii, ador să citesc noaptea sau dimineața, când toți ceilalți dorm și am parte de acea tăcere delicioasă, magică. Dacă am lângă mine și o ceașcă de cafea cu lapte și lumânări parfumate, e divin.

 

● Care este cea mai mare dorință a ta? 

Să fiu admisă la medicină, să devin un medic bun și o scriitoare cunoscută atât în țară, cât și peste hotare. Îmi doresc ca personajele mele să trăiască când eu nu o să mai fiu, să-mi ducă povestea mai departe, să-i ajute pe ceilalți și să fie îndrăgite de cât mai multe persoane. Când am publicat „Pierduți” la Editura Up, primul volum al seriei „Blestemații”, am trăit un adevărat carusel de emoții datorită cititorilor mei. Fiecare reacție, fiecare comentariu, fiecare recenzie, fiecare poză era pentru mine ca o miere ce-mi ungea sufletul. Ori de câte ori am un nou cititor retrăiesc aceeași emoție de la început. Nu pot decât să vă mulțumesc!

 

Din lumea cărților

 

● Ce carte citești acum? 

Citesc „Eu sunt Ozzy” și „Frumoasele adormite”. „Eu sunt Ozzy” e o carte care m-a făcut să trec printr-o stare care nicio altă carte n-a mai reușit, și anume să-mi fac cruce la fiecare două rânduri ca apoi să râd și iar să-mi fac cruce. Pentru mine, prin prisma pe care faimosul Ozzy a trăit, el reprezintă omul care a sfidat Moartea de o mie de ori. În ceea ce privește a doua carte, „Frumoasele adormite” este extrem de interesantă, cu un concept unic. Partea horror, specifică lui Stephen King, încă nu s-a făcut prezentă.

 

● Dacă ai putea invita la cină un singur autor, care ar fi acela? 

Stephen King, clar. Ador atmosfera pe care o creează și consider că este un scriitor contemporan deosebit de important.

 

● Ce carte ți-a deschis ușa spre lumea cărților? 

„Heidi, fetița munților”, care este totodată cartea preferată din copilărie și singura pe care am recitit-o de zece ori, la propriu.


Întrebări de la cititori… 

 

● De unde ți-a venit inspirația pentru scrierea cărții tale? (@pierduta.intre.pagini) 

Adesea mă inspir din muzica rock și din propriile sentimente și experiențe. Orice mă poate inspira, de la o frunză ruginită la o mașină care trece în viteză pe lângă mine.

 

● Ce te motivează? Ce te face să continui să faci ceea ce iubești, cum ar fi scrisul? (@readings_forever_) 

Motivația este interioară. Fără scris, nu exist. Dacă se scurge o săptămână în care nu am creat măcar puțin, mă simt pierdută. Totodată, faptul că am cititori care așteaptă cu nerăbdare următoarele cărți îmi dă puterea să continui când nu mai inspirație. Mulțumesc!

 

● Cine ești? (@dddaria_dariutza) 

O visătoare.

 

● Ți-a plăcut Verity? (@monicaianache) 

Nu am citit-o, nu sunt un mare fan al genului thriller, dat poate într-o zi îi voi da o șansă.

 

● Un sfat pentru viitori scriitori? (@cartile.nicoletei) 

Să ceară sfatul unui profesionist care să-și dea cu părerea asupra manuscrisului, să citească mult, să scrie și mai mult și să rescrie ori de câte ori simt nevoia.

 

Unde îți putem urmări activitatea?

 

Pe Instagram: ruxandra.books și ruxandrapopa_author_

Pe Facebook: Seria “Blestemații”

Articole recente

Articole recente

Articolul Interviu cu @ruxandra.books apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]> https://cartoteka.ro/interviu-cu-ruxandra-books/feed/ 0 Interviu cu @cristinasbooks https://cartoteka.ro/interviu-cu-cristinasbooks/ https://cartoteka.ro/interviu-cu-cristinasbooks/#respond Mon, 07 Mar 2022 16:01:01 +0000 https://cartoteka.ro/?p=4878 Articolul Interviu cu @cristinasbooks apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]>

Din lumea reală

 

● Care este job-ul tău? Decorul din pozele tale de la story este foarte colorat și interesant.

Sunt logoped. Și pentru că postez pe story în timpul zilei, când sunt la muncă, vedeți decorul de la cabinet. E colorat, vesel și plin de jucării… este un amestec între gustul meu și elemente potrivite jobului. Mă simt foarte bine acolo!

 

● Ai primit un bilet surpriză către orice destinație îți dorești. Unde alegi să mergi?

Foarte greu de ales, pentru ca vreau să merg peste tot!! Dar în acest moment cred ca aș alege o zonă rurală din Scoția. Pace, liniște, peisaje uimitoare și oameni interesanți… asta îmi doresc acum.

 

Din lumea cărților

 

● Ce carte citești acum?

Citesc două carți (rare sunt ocaziile când nu citesc mai multe, în paralel). Prima este Secretul fotografei franceze, care m-a cucerit de la primele pagini. Îmi place mult stilul autoarei, iar poveștile cu și despre femei puternice sunt printe preferatele mele.

Iar a doua carte pe care o citesc momentam este Pacienta tăcută… ascult audiobookul, de fapt. Nu am apucat să parcurg foarte mult, dar îmi place vibeul, iar naratorul face o treabă foarte bună.

 

● Dacă ai putea invita la cină un singur autor, care ar fi acela?

Maria Semple! Nu stiu de ce, dar stilul cartilor ei mi se porivește atât de bine! Pare o femeie fascinantă.

 

Întrebări de la cititori

 

● În ce carte ți-ar plăcea să trăiești?(@ramona.popescu)

În seria mea preferată… In Death. Dar mi-ar fi greu să renunț la viata mea, așa că mai bine rămân aici!

 

● Care a fost cartea care te-a introdus în lumea cărților? (@iuly_reads)

Prima carte care m-a fascinat și m-a facut să îmi doresc să citesc mai mult a fost Peter Pan în Gradina Kensington.

 

● Te-ai gândit vreodată că pasiunea pentru lectură o să te facă sâ îți dorești să publici o carte? (@ancairofte)

Sincer, cred că scrisul nu este pentru mine. Mă relaxează, mă ajută să mă adun și să mă organizez, dar nu cred că aș scrie ceva ce mi-aș dori să public. Însă niciodată nu se știe.

 

● Cum procedăm când vrem să colaborăm cu o editură? (@pierduta.printre.randuri)

Până în prezent, aproape toate colaborările mele au fost inițiate de către editurile sau brandurile respective; ei m-au contactat. Așa că sfatul meu pentru cei care își doresc asta este să își facă un plan, să posteze constant conținut în care cred și mai ales, să aibă răbdare. Lucrurile se întâmplă, dar după ceva muncă.

 

● Care este cel mai emoționant mesaj pe care l-ai primit de la o persoană din comunitate? (@carti_cu_greutate)

Mi-a scris cineva acum ceva vreme și mi-a spus că și-a făcut o listă cu câteva recomandări de la mine… că avansează repede în listă și că îi plac! Contează extrem de mult pentru mine!

 

Unde îți putem urmări activitatea?

 

 Pe Instagram: @cristinasbooks

 Pe TikTok: @cristinasbooks

 

 

Articole recente

Articolul Interviu cu @cristinasbooks apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]> https://cartoteka.ro/interviu-cu-cristinasbooks/feed/ 0 Interviu cu @4fara15 https://cartoteka.ro/interviu-cu-4fara15/ https://cartoteka.ro/interviu-cu-4fara15/#respond Wed, 02 Feb 2022 14:55:41 +0000 https://cartoteka.ro/?p=4753 Articolul Interviu cu @4fara15 apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]>

Din lumea reală

 

● Cultura cărei țări ți-ai dori să o descoperi în această viață?

Hmm, oare câte țări se pot vizita într-o viață? Mi-ar plăcea să călătoresc în cel puțin 50 până mor. Pentru început, aș vrea să revăd și să redescopăr Olanda, pe care am apucat s-o vizitez timp de numai câteva zile, acum câțiva ani.

 

● Care este mica ta plăcere (ne)vinovată?

Nu cred în plăceri vinovate. Am început să mă uit la cele mai nerdy chestii pe YouTube, în schimb… și asta vine din partea cuiva care vorbește despre cărți pe internet. Îmi apar tot felul de vloguri filmate pe la turnamente de Catan… așa că mă gandesc serios să particip și eu cândva, poate chiar anul ăsta 😌.

 

Din lumea cărților

 

● Ce carte citești acum?

Pentru că am multe idei de vloguri literare care mă entuziasmează în egală măsură, momentan citesc mai multe cărți în paralel: Girl Woman Other – roman scris de Bernardine Evaristo și tradus la noi ca Fată, femeie, alta –, Pe firul de păianjen al memoriei – jurnalul intim al Cellei Serghi, scriitoare română interbelică – și Un veac de singurătate, de Gabriel Garcia Marquez (în sfârșit). De-abia aștept să iasă videoclipurile, care vor marca începutul unei noi serii de vloguri pe canalul meu de YouTube. 👀

 

● Dacă ai putea invita la cină un singur autor, care ar fi acela?

Asta e întotdeauna o treabă tare riscantă, pentru că întâlnirea cu un autor îți poate schimba definitiv părerea despre opera lui (rareori într-un sens bun). Totuși, mi s-ar părea extraordinar să-l pot readuce la viață pe Joyce în 2022, ca să mâncăm o ultimă cină – poate ceva tradițional românesc, ar fi prea amuzant. Neapărat o vreau la masă și pe Nora Barnacle, însă 😌.

Întrebări de la cititori

 

● Mereu ți-a plăcut să citești? (@lightwood.book)

Nu! Am avut privilegiul ca părinții mei să mă familiarizeze cu lectura de foarte mică, astfel încât am învățat să citesc înainte să împlinesc 5 ani, iar ceva mai târziu am fost încurajată să vizitez periodic biblioteca. Totuși, pubertatea și felul în care ne era prezentată literatura în cadrul școlii m-au îndepărtat de lectură, așa că am urât să citesc până pe la 16 ani, când am participat pentru prima oară la un club de carte. Atunci am descoperit, practic, cât de mult contează să dezbați cărțile citite împreună cu alte persoane pasionate de literatură.

 

● Ce carte ți-a deschis ușa spre lumea cărților? (mary._.and._.books._.official)

Titlurile care mi-au redeschis apetitul pentru lectură sunt Flori pentru Algernon, Povestea slujitoarei, O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții și Primele cincisprezece vieți ale lui Harry August – toate citite în adolescență, în cadrul clubului de lectură care m-a ajutat să-mi redescopăr pasiunea pentru citit.

 

● Ai citit vreodată ceva care să îți schimbe modul de viață? (@suzishor)

Poezia română contemporană mi-a schimbat, într-un anumit sens, modul de viață, odată cu participarea mea la atelierele de scriere creativă Super, în 2018. Eram deja în clasa a XII-a și nu știam foarte bine pe ce drum s-o apuc: mă împăcam destul de bine cu științele exacte, dar începusem să îmi doresc ca literatura să facă parte din traseul meu profesional, sub o formă sau alta. Problema era că nu mai cunoscusem oameni care să-și fi monetizat cu succes pasiunea pentru literatură, dar nici tineri care să fie suficient de curajoși (visători, naivi, you name it) încât să urmeze calea umanioarelor – până la acel atelier.

 

● Ce alte pasiuni mai ai în afară de citit? (mary._.and._.books._.official)

Powerlifting (deprindere destul de recentă), jocuri de strategie, editare video… ah, îmi mai place și să mă cațăr pe stânci, vara.

 

● Care este ultima carte care te-a făcut să plângi? (@alexia_reads_11)

Nu plâng foarte des atunci când citesc și cred că pot să mă distanțez destul de bine de orice text. Cu toate astea, debutul Ilenei Negrea, Jumătate din viața mea de acum, m-a făcut să vărs câteva lacrimi. De asemenea, Hanya Yanagihara tocmai a publicat un nou roman. Cine știe ce mă așteaptă?

 

● Care a fost lucrul care te-a motivat să începi contul de Bookstagram? (@iuly_reads)

De fapt, eu am început să creez conținut pe YouTube – practic, mi-am dat seama că nu se prea discută despre literatură română contemporană pe platforma asta și începusem de ceva timp să urmăresc vloggeri de carte din străinătate, deci ar fi venit destul de natural… dacă n-aș fi fost o persoană extrem de anxioasă, preocupată constant de părerile celor din jur. Categoric, cel mai greu mi-a fost să trec peste teama de a fi judecată, dar cred că în timp am ajuns să mă obișnuiesc cu ideea, mi-am dat vreo două palme și mi-am zis că n-am absolut nimic de pierdut. Sigur, poate c-aș fi fost luată peste picior – de scriitori mă temeam eu cel mai tare –, dar inevitabil aș fi evoluat în timp. Și cam așa a fost. 😊

 

● Consideri că autorii români sunt prea puțin sprijiniți în România? (@iuly_reads)

Nu avem un sistem de burse, rezidențe și premii literare care să le permită autorilor români să facă din scris mai mult decât un hobby de vacanță – în consecință, autorul român e un angajat ca oricare altul, în domenii care au mai multă sau mai puțină legătură cu literatura. Cam despre nivelul ăsta de susținere a scriitorilor vorbim, în România momentului de față. Nu arată bine nici starea educației umaniste din România – majoritatea studenților de la Litere ajung acolo nu datorită vreunei pasiuni reale pentru literatură, ci din lipsă de opțiuni, cu totul dezorientați după absolvirea liceului. Chiar și așa, prin facultatea asta se poate trece destul de lejer, fără să fi parcurs măcar 5 titluri din bibliografiile cursurilor de literatură. Cine să-i mai citească pe autorii români, atunci?

 

Unde îți putem urmări activitatea?

 

Pe YouTube, Instagram, TikTok, Goodreads și Discord.

Articole recente

Articolul Interviu cu @4fara15 apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]> https://cartoteka.ro/interviu-cu-4fara15/feed/ 0 Interviu cu @laviniareads https://cartoteka.ro/interviu-cu-laviniareads/ https://cartoteka.ro/interviu-cu-laviniareads/#respond Wed, 29 Dec 2021 11:22:29 +0000 https://cartoteka.ro/?p=4639 Articolul Interviu cu @laviniareads apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]>

Din lumea reală …

 

● Care este activitatea pe care o faci zilnic, fără excepții? 

Îmi beau cafeaua. Nu există zi fără cafea. Pe lângă asta, citesc în fiecare zi cu foaaarte mici excepții – încerc să strecor mereu câteva pagini ori dimineața, ori seara – dacă e zi de muncă.

 

● Dacă ai putea invita la cină trei oameni (în viaţă sau nu), care ar fi aceia? 

Hmmm, grea întrebare. Eu tot mă gândesc la personaje fictive, ar fi minunat să se transpună Rhysand din carte (Regatul Spinilor și al trandafirilor) și să vorbim ore în șir. 

 

● Ce îţi doreai să devii atunci când erai mică?

Când eram la grădiniță, nu aveam habar ce voiam să fiu, nu eram atrasă de ceva anume, așa că m-am luat după un coleg, care a spus că vrea să devină preot.. și am zis că vreau să fiu preoteasă :)) niciunul dintre noi nu am devenit ce am zis atunci, desigur.  

 

Din lumea cărților …

 

● Ce carte citești în momentul de față?

Am început acum The Love Hypothesis, carte care se traduce și la noi în Ianuarie la Editura Litera.

 

● După ce criterii îţi alegi cărţile pe care le citeşti? 

După recomandări de la alte persoane, după gen, dar cel mai mult după cum mă simt. Încerc să mai aplic o regulă când îmi aleg lecturile următoare – încerc să nu citesc romance după romance, sau fantasy după fantasy fiindcă tind să le compar, așa că mereu alternez genurile.

 

● Care este cea mai mare dorinţă a ta?

Mi-ar plăcea foarte mult să deschid o cafenea cu pisici și cărți, desigur.

 

Întrebări de la cititori …

 

● De unde a venit pasiunea aceasta pentru citit? (@_art_of_reading_)

Am fost un copil care se simțea singuratic, mezina familiei. Părinții munceau foarte mult, frații erau cu ale lor. Eu am rămas cu ale mele cărți – de prima dată când am învățat sa citesc, nu le-am mai lăsat din mâini. 

Și mama mi-a fost un exemplu bun – citea cărțile alea romance – ediție de buzunar. Mi se spune că mergeam la bibliotecă si luam tot ce prindeam – la un moment dat am ajuns să citesc cărți despre comunism:)) La 8-9 ani:)) Eu normal că nu-mi amintesc nimic. Apoi au venit lecturile școlare pe care vrei, nu vrei le citeai – dar știu sigur că mai strecuram si eu cărți de ale mele. Iar când am crescut, a crescut și piața de carte si am făcut cunoștință cu vampiri și minunatul gen fantasy. Prima carte fantasy totusi, a fost Povestea fără sfârșit – e minunată!! 

 

● Ce carte te-a impresionat foarte mult? (@_art_of_reading_)

Printre preferatele mele se numără multe cărți fantasy, așa că de ele pot vorbi mai mult. Mereu o să fiu impresionată de ce pot crea niște oameni – lumi de poveste, cu sisteme complexe de magie… incredibil. Printre seriile mele fantasy preferate, a căror lume m-a impresionat, se numără Eragon, Stăpânul Inelelor și Harry Potter. 

 

● Cum ți-a venit ideea de a face booksleeve-uri? (@gavrilut_maia)

Ideea mi-a venit dintr-o nevoie. Urmăream multe conturi din străinătate și mereu le admiram husele de carte. Dar nu puteam să-mi comand – veneau foarte greu de acolo, iar în țară nu am găsit ceva care să-mi placă. Așa că mi-am luat o mașină de cusut și am învățat să fac huse. Îmi place că pot oferi un așa produs și că este apreciat. Sper să mai aduc si alte concepte la noi în țară. Mai am câteva chestii în minte.

 

● Care sunt primele 3 cărți importante de achiziționat în 2022? (@monicaianache)

Pentru mine, primele cărți de cumpărat vor fi House of Sky and Breath, volumul doi din Crescent City, & vol. 3 din From Blood and Ash și atât momentan.

 

● În ce constă job-ul de la Nemira? Este greu să te angajezi la o editură (pe orice poziție)? (@irinadevil)

Nu pot să-mi dau cu părerea dacă e greu sau nu – bănuiesc că trebuie să fii omul potrivit la locul potrivit. Dacă ai experiența și cunoștințele să te angajezi într-un loc, nu ar trebui să fie greu. Eu lucrez ca social media specialist într-o echipă foarte prietenoasă și faină. Am avut bătăi de cap și eu, fiind primul job în acest domeniu, dar îmi place mult.

 

● Care este „Top 3” cărți preferate din toate timpurile? (@read.with.cris)

Eragon, Harry Potter și Love, Rosie.

 

● Cum ai reușit să-ți crești contul așa de bine? Ai niște sfaturi? (@bookwormkingdom)

Am început acest cont fiindcă îmi doream foarte mult să sharuiesc cu cineva păreri despre ce citesc și să vorbesc cu persoane la fel de entuziasmate ca și mine. Numai bine că am dat peste conturi de bookstagram din străinătate și asta a fost – am creat laviniareads. A fost greu să-mi găsesc un ritm al meu, dar am testat și tot testat – ce merge bine, cum să vorbesc, cu cine să vorbesc, etc. În primă fază m-am focusat pe conturile din străinătate, la noi activând puțini oameni pe atunci. Ca începător, te sfătuiesc să vorbești cu pasiune despre ce citești, să interacționezi foarte mult cu oamenii și să fii sincer.

 

● Cum îți gestionezi timpul astfel încât să ai timp și pentru tine, dar și pentru muncă? (@bookwormkingdom)

Încerc să mă organizez foarte bine, astfel încât să am timp de toate. Organizarea și un bun management al timpului aș zice că e cheia reușitei dar nu sunt expert încă la asta. Aș vreau eu:)) 

 

● Numește o carte pe care ai citit-o într-un timp când erai foarte fericită. (@bookwormkingdom)

Hmmm, Biblioteca de la miezul nopții ar putea fi una dintre ele. Cartea merge citită și când nu ești foarte fericit.

 

● Ne poți spune care este rutina ta zilnică (dacă ai)? (@bookwormkingdom)

Îți pot spune rutina ideală – trezit la 7, mers la sală, duș, mâncat & citit, work work, prânz, work work, puțin relax (citit sau altceva), cusut de huse, cină, cusut de huse iar, citit & somn😊 Desigur, nu se întâmplă așa în fiecare zi, mai intervin și altele… Dar am norocul să lucrez de acasă iar asta m-a făcut mai confortabilă.😁 Oricum, încă lucrez la rutina ideală pentru mine. Vreau să fiu și mai organizată.

 

Unde îți putem urmări activitatea?

 

Tiktok: laviniareads

Articole recente

Articolul Interviu cu @laviniareads apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]> https://cartoteka.ro/interviu-cu-laviniareads/feed/ 0 Interviu cu @irina_citeste https://cartoteka.ro/interviu-cu-irina_citeste/ https://cartoteka.ro/interviu-cu-irina_citeste/#respond Sat, 18 Dec 2021 14:54:00 +0000 https://cartoteka.ro/?p=4629 Articolul Interviu cu @irina_citeste apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]>

 Din lumea reală …

 

● Care este activitatea pe care o faci zilnic, fără excepții?
Fiecare zi, fără excepții începe cu o cafea. Urmată de încă una și… poate încă una. În afară de asta, dacă trece o zi fără timp petrecut cu pisicile, nu mă simt deloc bine.

 

● Dacă ai putea invita la cină trei oameni (în viaţă sau nu), care ar fi aceia?
Dacă ne gândim la autori, sigur JK Rowling – aș vrea să îi mulțumesc pentru tot ce a făcut pentru mine (și pentru atâtea generații) prin Harry Potter, dar și să am o discuție despre subiecte… actuale – sunt curioasă care este, cu adevărat, opinia ei. A doua persoană ar fi cineva din casa regală britanică – poate actuala regină, poate prințul Edward, poate prințeșa Margaret – de câțiva ani am căpătat o oarecare fascinație pentru ei și sunt curiosă cum sunt/erau în realitate. Și, nu în ultimul rând, voi trișa puțin, aș avea mai mulți invitați simultan – bunicii mei – mi-ar plăcea muuuuult să vadă cum arată viața mea acum, să cunoască oamenii dragi mie de acum și doar să mai petrec timp cu ei.

 

● Ce îţi doreai să devii atunci când erai mică?
Când eram mică, cred că balerină. Am și făcut balet, dar să zicem doar că nu aveam cea mai potrivită siluetă :)) apoi am vrut să lucrez în relații publice, să organizez concerte, sau orice legat de comunicare. Am și gustat puțin din lumea asta, care îmi place extrem de tare și mi-ar plăcea să mai am contact cu ea.

 

 Din lumea cărților …

 

● Ce carte citești în momentul de față?
”Mărețele aventuri ale porcului de Crăciun”, de JK Rowling și, ca audio-book, ascult ”Curajul de a fi vulnerabil”, de Brenee Brown – ambele îmi plac foarte mult!

 

● După ce criterii îţi alegi cărţile pe care le citeşti?
În primul rând, dacă e o carte scrisă de un autor care îmi place, urcă vertiginos în clasamentul priorităților. Dacă nu, îmi iau recomandările de la prietenii din viața reală și de pe Booktube.

 

● Care este prima carte pe care ai tradus-o?
Prima traducere a fost o antologie de povestiri – ”Zile și nopți de vară”, apărută la Epica. Uitându-mă înapoi, a fost un început dificil, cu atâtea stiluri diferite… dar a fost un început extrem de frumos, care mi-a deschis pasiunea pentru traduceri.

 

 

Întrebări de la cititori …

 

● Ce trebuie să faci dacă vrei să traduci o carte și nu ai facultate? Este de ajuns, de exemplu, atestatul de bilingv?(@si.totusi.citim)
Teoretic, pentru traducerile literare nu TREBUIE nicio certificare (așa cum se întâmplă la traducerile specializate), dar facultatea ajută din două motive: în primul rând, deși e (foarte) important să știi limba străină bine, nu e suficient – contează (și mai mult) cunoștințele de română și un simț al limbii dezvoltat. În cazul meu cel puțin, în facultate am învățat engleză cu adevărat – deși știam foarte bine gramatică și vocabular, nu știam nuanțele, nu știam mecanismele din spatele limbii – odată ce le-am învățat, am reușit să traduc și mai bine. În plus, traducerile sunt ca un mușchi – trebuie exersat ca să devii din ce în ce mai bun. În al doilea rând, în facultate poți cunoaște oameni care te pot ajuta și practic, dar care au și au contacte în edituri și te pot recomanda. Dar, evident, nu toți traducătorii au facultate de profil – atunci cel mai simplu este să contactezi editurile de care ești interesat(ă) și să ceri o probă – toată lumea începe cu o probă. Dacă e suficient de bună, te vor ține minte pentru viitoare traduceri.

 

● De la ce vârstă ai început să acumulezi cărți? Să formezi o bibliotecă și să fii conștientă de asta.(@allyandthebooks)
Am avut noroc și ai mei m-au încurajat mult în direcția asta. De când mă știu, așadar – am o amintire foarte draguță, de când intram mereu într-o librărie anume cu ai mei când mergeam cu metroul (librăria era la metrou) și era un moment foarte frumos.

 

● Care este motto-ul tău?(@ruxandra.books)
Ce îmi tot repet este ”Totul ține de perspectivă”, care, se mai combină, uneori, cu ”Mind over matter” – uneori am tendința să fiu prea implicată în ce fac și să merg până în pânzele albe dacă vreau ceva, lucru care nu e mereu bun. Când îmi dau seama că nu e bine, îmi aduc aminte cum mi-a povestit un terapeut că totul ține de perspectivă – deși nu putem modifica mereu situația în care ne aflăm, mereu putem modifica modul în care noi ne raportăm la situație.

 

● Ce carte a avut un impact profund asupra ta sau te-a făcut să privești unele lucruri într-un mod diferit?(@_art_of_reading_)
Prima care mi-a venit în minte este ”Niveluri de viață”, de Julian Barnes – o carte în care se combină ficțiunea și non-ficțiunea, despre dragoste, pierdere și aspirații. Nu doar că mi-a plăcut extrem de tare, dar m-a prins și într-o perioadă în care aveam nevoie să iau niște decizii importante, care, în cele din urmă, mi-au schimbat viața în bine.

 

● Cum ai descoperit lumea cărților?(@mary._.and._books._.official)
Prin poveștile care mi s-au citit când eram mică. Știu că îi puneam pe ai mei să îmi citească obsesiv dintr-o carte de basme rusești. Apoi, din cauza lecturilor de la școală, m-am cam lăsat de citit, ca să revin apoi datorită lui Eliade.

 

● Care este cartea care ți-a deschis ușa spre lumea cărților?(@mary._.and._books._.official)
Se pune colecția de basme rusești?

 

● Cum să ne raportăm în mod sănătos la spațiul academic? (@annna.1889)
Woa, grea întrebare – mi-ar plăcea să știu. Ce știu rațional că ar trebui să facem e să ne dăm seama că, în cele mai multe domenii, munca noastră nu salvează viața nimănui, așa că nu are rost să ne omorâm nici noi pentru ea, fie că suntem studenți sau cercetători. Dar e mai ușor de zis decât de făcut, e foarte important să începem și noi să punem limite, să avem niște ore de lucru normale, să nu deschidem calculatorul la 7 dimineața, doar ca să îl închidem la 10 seara, ceea ce eu fac extreeeem de des, din păcate. Și în ultima vreme îmi tot repet că nu trebuie să ne comparăm cu alți oameni din lumea academică, pentru că mulți au destui ani în plus sau, dacă nu, alte condiții de lucru. Dar, în mare, să ținem minte că… it’s just a job sau, în cazul studenților, doar o etapă de câțiva ani.

 

 

Unde îți putem urmări activitatea?

 

Pe Instagram: irina_citeste

Pe Youtube: Irina Citeste

Articole recente

Articolul Interviu cu @irina_citeste apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]> https://cartoteka.ro/interviu-cu-irina_citeste/feed/ 0 Interviu cu @ascult_si_citesc https://cartoteka.ro/interviu-cu-ascult_si_citesc/ https://cartoteka.ro/interviu-cu-ascult_si_citesc/#respond Fri, 10 Dec 2021 15:19:04 +0000 https://cartoteka.ro/?p=4615 Articolul Interviu cu @ascult_si_citesc apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]>

Din lumea reală…

 

● Dacă ai putea invita la cină trei oameni (în viaţă sau nu), care ar fi aceia?

Haruki Murakami, Steven Spielberg, Johnny Depp.

 

● Ce îţi doreai să devii atunci când erai mică?

Actriță, cântăreață și dansatoare…toate în același timp.

 

Din lumea cărților …

 

● Ce carte citești în momentul de față?

Piața Washington de Henry James

 

● După ce criterii îţi alegi cărţile pe care le citeşti?

Doar după instinct…nu pot să mă țin de un TBR pentru că citesc doar ce carte simt în momentul respectiv.

 

 

Întrebări de la cititori …

 

● Ce te-a determinat să te apuci atât de Bookstagram, cât și de Youtube?(@lightwood.book)

În primul rând, pasiunea pentru cărți. În al doilea rând, cred că nu sunt niciodată suficienți oameni care să promoveze cititul, cărțile, cultura. A fost o provocare și cum îmi place să mă provoc am zis “hai să o fac și pe asta”. 🙂

 

● Care este cartea care te-a făcut să vrei să citești mai mult?(@alexiabooks_)

Notre-Dame de Paris de Victor Hugo

 

● Care este cartea care va rămâne mereu în sufletul tău?(@mary._.and._books._.official)

Tot Notre-Dame de Paris pentru că datorită acestei cărți am învățat să citesc de plăcere și nu din obligație.

 

● Dacă ți s-ar putea îndeplini o singură dorință, care ar fi aceea?(@mary._.and._books._.official)

Ca oamenii să fie fericiți! 

 

● Ce înseamnă pentru tine “teatru” și cum ai ajuns să faci asta?(@mary._.and._books._.official)

De mică mi-a plăcut scena, iar în clasa a 9a când am ajuns prima dată pe o scenă de teatru, într-un spectacol, am știut că asta este ceea ce vreau să fac. Acum nu mă pot vedea făcând altceva…pentru mine e un mod de viață.

 

● Ți-a fost vreodată teamă să urci pe scenă?(@mary._.and._books._.official)

Teamă nu, dar emoții da, normal, am avut și încă am.

 

● Dacă ar fi să trăiești într-o carte, care ar fi aceea?(@read.with.cris)

Având în vedere poveștile triste pe care le-am citit eu în cărți nu aș alege să trăiesc în nicio carte! Fiecare viață are farmecul ei, propria poveste pe care merită să o “citim” până la capăt. 

 

● Dacă nu ai fi fost actriță, ce meserie ți-ai fi ales?(@read.with.cris)

Nu știu…probabil un domeniu în care să lucrez cu animalele, să am grijă de ele.

 

● Loredana, știm deja că îți place tare mult Murakami. Eu nu am citit vreo carte de la el, cu ce aș putea începe?(@gavrilut_maia)

Murakami merge mult în zona fantasticului…depinde dacă îți place acest gen. Eu am început cu “Padurea Norvegiană“, dar pe lângă aceasta (care nu are elemente fantastice) recomand și 1Q84.

 

● Știu că ai ca si viciu fumatul, care a fost motivul care te-a determinat să faci asta?(@mr.john_alexander)

M-am apucat de fumat când am intrat în teatru, așa că m-a determinat cumva anturajul…la repetiții se ia pauză de țigară (sunt mulți actori fumători) așa că am zis că trebuie să fac ceva și eu cu acele pauze. 🙂 

 

● Te poți despărți de cărțile citite? (mă refer la a le dona/vinde altora) Și dacă da, cum? (că pe mine nu mă lasă inima)(@lavbooks.bv)

Până acum nu m-am despărțit de cărțile citite și nici nu cred că o să o fac prea curând! 

 

● Dacă ar fi să alegi cea mai urâcioasă carte, pe care nu o recomanzi, care ar fi aceea?(@monicaianache)

Gusturile sunt foarte diferite și ce nu-mi place mie sigur o să placă multor persoane…dar din ce nu mi-a plăcut mie aș zice “Maestrul de go” de Yasunari Kawabata.

 

● Care este cea mai mare calitate a ta? Dar cel mai mare defect?(@ramona.popescu)

Defectele le conștientizez mai repede așa că încep cu asta: mă enervez prea repede! Mi-ar plăcea să fiu mai calmă.
Calitate…sunt o persoană open-minded (eu zic ca e o calitate). 🙂

Unde îți putem urmări activitatea?

 

Pe Instagram: ascult_si_citesc

Pe Youtube: Ascult Si Citesc

Articole recente

Articolul Interviu cu @ascult_si_citesc apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]> https://cartoteka.ro/interviu-cu-ascult_si_citesc/feed/ 0 Interviu cu @biblioteca.ursului https://cartoteka.ro/interviu-cu-biblioteca-ursului/ https://cartoteka.ro/interviu-cu-biblioteca-ursului/#respond Sat, 04 Dec 2021 14:59:16 +0000 https://cartoteka.ro/?p=4574 Articolul Interviu cu @biblioteca.ursului apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]>

Din lumea reală…

 

●  Ai vreun anumit ritual pentru primele ore ale dimineții?

Da, dar nu-l recomand neapărat. De obicei, după ce mă trezesc și-mi fac o minimă rutină de skincare, îmi fac o cafea, fumez o țigară și stau vreo jumătate de oră pe social media.
Ăsta e timpul pe care-l petrec eu cu mine, deci ador liniștea din casă și încerc să mă trezesc cât mai devreme (7-8 dimineața).

 

●  Care este cea mai mare dorință a ta?

Greu… am multe rău. Cred că cea mai mare dorință a mea este să mă bucur de toți cei dragi pentru cât mai mult timp posibil.

 

●  În ce loc crezi că ai putea avea parte de o vacanță de vis?

Visul meu este să ajung în Bora Bora, așa că o invoc drept răspuns la această întrebare.

 

Din lumea cărților…

 

● Ce carte citești acum?

„Casa din Marea Azurie„ de TJ Klune și ador faptul că personajul principal are genul de replici pe care le-aș da și eu. Adică avem cam același tip de umor.

 

● Există vreo carte care te-a făcut să plângi?

Nu prea plâng la cărți în general, dar cea care m-a emoționat cel mai mult a fost “Acolo unde femeile sunt regi”. Nu am plâns în hohote, ci doar mi s-au umezit ochii puternic – ăsta e maximul în materie de lacrimi.

 

● Ce autor ai recomanda oricând?

Întrebarea asta este grea pentru că nu am un singur autor. Dar, dacă trebuie, trebuie, așa că o nominalizez pe Jennifer Armentrout.

 

Întrebări de la cititori…

 

● De unde vine numele de biblioteca ursului?(@friendly_librarian)

Din capul meu vine, uneori am gânduri random și fac chestii cu ele. Voiam neapărat “biblioteca” și cum stau într-o zonă montană, primul cuvânt care mi-a venit în minte a fost “ursului”.

 

● Cum și când a început pasiunea pentru lectură?(@allyandthebooks)

La vârsta de 7-8 ani am primit de la nașul meu 2 cărți: “Harry Potter și piatra filozofală” și primul volum din “Copiii lămpii fermecate”. Le-am devorat și adorat, iar de atunci am citit în mod constant.

 

● Simți că ți-a influențat comunitatea de bookstagram alegerea lecturilor? Dacă da, în ce fel?(@carti_cu_greutate)

Da, cu siguranță s-a întâmplat asta. Am început să citesc mai multe cărți populare și nou apărute și am descoperit foarte multe alte titluri. Eu sunt genul de persoană care se entuziasmează de entuziasmul celorlalți – deci, dacă îmi prezinți o carte și te văd ahtiat/ă după ea… o pun pe listă.

 

● Crezi în viața de apoi?(@ruxandra.author_)

Da, cred într-un fel. Cred că mai există ceva după ce murim și mai cred că acel ceva este o experiență diferită pentru fiecare.

 

● Ce carte recomanzi oricui, oricând?(@dddaria_dariutza)

Apocalipsa Elementelor, Cartea pierdută a vrăjitoarelor, Acotar, Harry Potter, Verity și Anul de grație. Apoi pun câteva întrebări ajutătoare: vârstă, genuri preferate, alte titluri care i-au plăcut etc.

 

● Dacă ar fi să te întâlnești cu un personaj, care ar fi el și de ce?(@suzishor)

Dacă ar fi să mă întâlnesc cu un personaj nu m-aș putea hotărî între Roth (Apocalipsa Elementelor) și Rhysand (Acotar) și nu pot să răspund public la restul întrebării. Vă prindeți voi.

 

● Te-ai gândit vreodată să începi să scrii?(@ancairofte)

Da, m-am gândit și uneori mă gândesc în continuare. Eu mai scriu chestii din când în când, să-i spunem proză scurtă. Am momente când simt că s-a acumulat un exces de cuvinte în mine pe care trebuie să-l pun undeva, așa că atunci scriu. Când termin, mă simt eliberată.
Cred totuși că scopul întrebării era dacă m-am gândit să public, iar aici nu știu ce să spun. Deocamdată nu, rămân la recenzii.

 

● Ce planuri ai pentru 2022 în ceea ce privește contul?(@heavensside_books)

Doar câteva persoane îmi știu planurile deocamdată, sper să reușesc să fac tot ce mi-am propus. Vreau să mă apuc de manipulare foto. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu termenul, manipularea foto înseamnă să îmbini într-o fotografie ce elemente vrei tu astfel încât să ai în final o girafă într-un duș în mijlocul Antarcticii de exemplu. Eu vreau să rămân în sfera cărților totuși, dar sigur v-ați făcut o idee acum.
În afară de asta, vreau să fiu mai activă pe blog, să ajung la zi cu toate recenziile, să-mi diversific articolele și să pun la punct un Newsletter săptămânal.

 

Unde îți putem urmări activitatea?

 

În primul rând pe Instagram, aici sunt cea mai activă. Pe @biblioteca.ursului găsiți fotografii și recenzii, conversații pe diverse teme legate de cărți, reacțiile pe care le am când citesc, proiectul #subgenliterar în care explic fiecare subgen în parte și recomand câteva titluri și cred că mai fac chestii, dar trebuie să le vedeți cu ochii voștri.

Pe blog biblioteca-ursului.ro postez recenziile în mărime naturală și-mi dau frâu liber tuturor ideilor.

Am și o pagină de Facebook, Biblioteca Ursului, dar acolo doar dau share articolelor de pe blog, nu am gândit nicio strategie pentru ea.

Articole recente

Articolul Interviu cu @biblioteca.ursului apare prima dată în Recenzii Carti - Cartoteka.ro.

]]> https://cartoteka.ro/interviu-cu-biblioteca-ursului/feed/ 0