Fie că mergeți la mare, la munte sau stați acasă în balansoar, vă recomand aceste cărți pentru momentele de relaxare. Sunt titluri care se citesc ușor, dar care vă aduc totuși unele învățături. Am inclus titluri din mai multe categorii, astfel încât să fie pe placul tuturor. Sunt sigură că de unele ați auzit, poate că le-ați și citit. Vă aștept și recomandările voastre și vă urez o vară (sau ce a mai rămas din ea) minunată și plină de lecturi faine!
Dinți de lapte este romanul care a prins un val uimitor pe rețelele de socializare din momentul lansării acestuia. Zoje Stage vine cu o idee nouă de carte, cel puțin pentru mine. Astfel am intrat și eu în cercul persoanelor care și-au dorit mult să citească despre monstrulețul care încearcă să își omoare mama. Dacă nu ești obișnuit cu povești care amintesc de filmele horror, probabil nu va fi o lectură confortabilă. Dacă îți plac însă thrillerele mai dure și nu ai probleme cu subiectele ciudate și, pe alocuri, înfricoșătoare, atunci s-ar putea să te bucuri de o carte unică. Citește toată recenzia aici.
Portocala sângerie este o nouă apariție de care m-am bucurat într-o singură zi. Am descoperit că Harriet Tyce are darul de a scrie într-un ritm alert, presărat cu momente de suspans și tensiune. Nu pot spune că m-a luat prin surprindere finalul, așa cum se întâmplă în alte cazuri, dar m-am bucurat de poveste și de modul în care a aranjat lucrurile. Portocala sângerie propune subiecte despre lipsa devotamentului în căsnicie, despre impulsuri nestăpânite, despre violența domestică și pierderea respectului de sine. Citește toată recenzia aici.
Fredrik Backman a reuşit să mă impresioneze din nou. Ţinând cont de cărţile citite de la acest autor până în momentul de faţă, nici nu se putea altfel. Rar descopăr cărţi care să îmbine comedia cu drama atât de subtil. Oameni anxioşi este o lectură cu de toate, chiar şi cu elemente care ar putea fi folosite în cărţile bune de dezvoltare personală. Toate aceste lucruri îmi demonstrează încă o dată că Backman este un maestru al cuvintelor, dar şi al subiectelor. Nu caută niciodată ceva complicat de care să se lege, prinde ideile cele mai simple din vieţile oamenilor şi le redă pe hârtie într-un stil original. Citește toată recenzia aici.
Acolo unde cântă racii vei găsi liniştea pe care o cauţi atât de des, acolo este locul în care poţi fi protejat de cei care nu îţi inspiră încredere. Un astfel de loc a construit Delia Owens pentru personajul principal din cartea de faţă. Termenul exotic cred că este cel mai potrivit pentru descrierea decorului în care îşi desfăşoară activitatea personajul -Fata Mlaştinii – Kya. Citește toată recenzia aici.
Primăvară în Toscana m-a surprins într-un mod plăcut. Cu peisaje de vis, personaje ale căror relații sunt complicate și cu o poveste încântătoare, cartea are o prospețime aparte. Aceasta reuşeşte cu succes să îți inducă o stare de bine cu fiecare pagină parcursă. Am descoperit o lectură care mi-a oferit o mulțime de sentimente. Abordează o așa varietate de întâmplări, încât nu te poți abține de la un zâmbet sau chiar un hohot de râs. Citește toată recenzia aici.
În general oamenii tind să facă schimbări majore în momentul în care trec printr-un eveniment traumatizant, dar modul în care aleg să o facă rămâne la latitudinea lor. Unii aleg să schimbe ceva nesemnificativ, însă alții fac direct un pas mare, până la alegerea unei noi locuințe. Fata dinainte și fata de acum au avut norocul sau neșansa să aleagă casa visurilor oricărei persoane iubitoare de tehnologie. One Folgate Street este locul în care J.P. Delaney a ales să dea peste cap viața personajelor iar nouă, cititorilor, să ne întindă nervii la maxim. Citește toată recenzia aici.
Fecioarele este cel mai nou roman al autorului Alex Michaelides. După succesul avut cu Pacienta tăcută, care în opinia lui A.J. Finn este thrillerul perfect, Alex revine în fața cititorilor cu o altă enigmă. Ne prezintă o serie de crime, un mister care strigă după o rezolvare imediată și un individ pus pe rele. Recunosc că am pornit cu așteptări mari de la această carte, titlul și coperta sunt foarte bine alese și mi-am dorit mult să fiu printre acele persoane care îi acordă notă maximă. Din păcate nu a fost cazul și o să prezint fără amănunte care să vă strice plăcerea lecturii, atât părțile bune, cât și cele care m-au dezamăgit. Citește toată recenzia aici.
Ultimul oaspete este un thriller pe care l-am citit foarte repede. Vă mărturisesc că mi-a luat ceva timp să decid dacă mi-a plăcut sau dacă doar l-am considerat okay. Pe de o parte, cartea are un ritm satisfăcător, întâmplările curg una după alta şi eşti introdus în acţiune destul de uşor. Pe de altă parte, autoarea pare că te ademeneşte şi promite ceva spectaculos, lucru pe care eu nu l-am descoperit. M-a ţinut în suspans, dar în mijlocul acţiunii a apărut o mare bubă din punctul meu de vedere. Cred că înţelegeţi această nehotărâre a mea, sigur aţi păţit şi voi. Însă momentan vreau să vă povestesc despre acţiune. Citește toată recenzia aici.
Cele patru vânturi de Kristin Hannah mi-a reamintit motivul pentru care citesc. Eram la ultimele pagini și emoțiile mele o luaseră razna. Cei care mă cunosc știu cât de mult îmi place această autoare pentru subiectele abordate, pentru felul în care scrie, dar mai ales pentru ceea ce reușește să te facă să simți. Nu s-a îndepărtat nici de data aceasta de elementul ei de suflet – relația dintre două femei. În cazul de față ne referim la cuplul mamă-fiică, în jurul căruia s-a construit o minunată și, în același timp, tristă poveste de viață. Citește toată recenzia aici.