Malnata este surpriza lunii pe care am anticipat-o din momentul în care am văzut descrierea cărții. Beatrice Salvioni a venit cu o poveste proaspătă, cu un subiect intens despre puterea prieteniei în combinație cu finalizarea copilăriei și începutul maturității. Legătura dintre cele două personaje feminine, Malnata și Francesca, este una deosebită din mai multe puncte de vedere. Autoarea o construiește fără dificultate, însă pe parcurs îi adaugă piedici din cauza cărora va fi pusă la îndoială puterea acesteia.

O prietenie pe fundal de război

Într-o perioadă în care ambițiile lui Mussolini depășeau granițele Italiei și războiul era pe buzele tuturor, Francesca o urmărea cu interes pe fata care era considerată întruchiparea răului. Diferențele de educație și statut ale celor două sunt vizibile din primele pagini. Pentru cei din jur este un mister acest duo ieșit din comun, nu și pentru ele însă. Una duce lipsă de aventură și are o curiozitate prea mare, cealaltă este străină de încrederea în sine și oameni. Momentul în care cele două fac cunoștință va reprezenta o întrerupere a copilăriei, pentru Francesca cel puțin.

Aceasta va ieși din coconul în care a fost crescută și va face cunoștință atât cu diferențele de mentalitate ale oamenilor, dar și cu schimbările interioare pe care nu știe cum să le controleze. Mai presus de orice, va simți că Malnata este sprijinul de care nu a avut parte și îi va căuta aprobarea prin orice mijloace. În aceeași măsură și pentru Malnata este benefică această legătură fiindcă va ajunge să îi ușureze mustrările de conștiință pentru fapte pe care nu știe cum să și le explice.

Mi-am dat seama că eram mai fericită dacă era ea cea care îmi spunea „bravo”. Îmi plăcea cum mă admira dacă la școală o ajutam să rezolve o problemă dificilă sau îi repetam difența între complementul indirect și complementul posesiv. „Tu înțelegi imediat lucrurile astea”, îmi spunea, întorcându-se să se concentreze pe ce scria în caietul ei pătat și cu colțurile îndoite.

În paralel cu dezvoltarea relației dintre cele două suntem puși la curent cu situația tensionată din țară care, inevitabil, va ajunge și în viața celor două. Momentul în care vor lua contact cu pierderea provocată de război este acela în care cruzimea și nedreptatea capătă proporții de altă natură. Le arată ce înseamnă să fii condus fără să poți prelua conducerea asupra destinului. Fac cunoștință cu mizeria umană și frustrările care apar atunci când nu ai ce să faci. Cunosc răul și într-o anumită măsură ajung să se identifice cu el.

Malnata – o lectură captivantă

Malnata este o carte tensionată, o lectură care te face să te simți inconfortabil datorită situațiilor în care sunt puse personajele. Cel puțin eu așa am simțit și mi-a plăcut. A avut o construcție care m-a făcut să trec prin multe stări și tocmai de aceea v-o recomand. Aștept și impresiile voastre și vă urez lecturi plăcute! 

Malnata este disponibilă pe  Editura Litera.

Aici găsești alte recenzii pentru cărțile apărute la editura Litera.

• Titlu: Malnata
• Autor: Beatrice Salvioni
• Editura: Litera
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 304

Viața ca un râu este noutatea de la Editura Litera despre care toată lumea vorbește. Și pe bună dreptate. Nu pare a fi un debut literar, căci Shelley Read povestește atât de frumos încât lasă impresia că face acest lucru dintotdeauna. Nu apelează la artificii, nu îți ascunde lucruri și din acest motiv anticipezi mare parte din întâmplări încă de la primul capitol. Cartea nu are nevoie de o rezolvare, ci de o persoană căreia să i se destăinuie.

De la adolescentă la femeie

Atmosfera intimă este construită de Victoria Nash, inițial o adolescentă cu multe întrebări și lipsuri, mai târziu o femeie cu și mai multe întrebări, doar că de altă natură. Născută într-o familie cu istorie și anumite principii, lipsa mamei de la o vârstă fragedă își va pune amprenta asupra destinului ei. Știe tot ce trebuie pentru a ține în picioare casa în care are parte doar de influență masculină, dar nu este stăpână pe sentimentele feminine pe care începe să le experimenteze. La fel de nesigură este și de întâlnirea cu Wilson Moon despre care putem spune că a fost momentul de cotitură din viața acesteia.

Cât de multe lucruri putem învăța din viața unui om? Atât cât dorim să vedem și înțelegem. Dacă acordăm răbdare vieții Victoriei și lăsăm deoparte judecata pe care am fi tentați să i-o aplicăm, vom atinge subiecte pe care toți le experimentăm la un moment dat. Puterea de a merge mai departe este unul dintre cele mai aprinse, în combinație cu iertarea de sine și a celui care a lovit.

Multe se schimbaseră, însă istoria se ținea de mine ca un ghimpe încăpățânat. Punctul acela mi se păruse cel mai potrivit pentru o reuniune, o socoteală cu trecutul înainte de a întoarce fața spre viitor, însă acum, privind apele albastre și frământate de deasupra locurilor unde se aflase cândva Iola, nu mai eram sigură.

Viața ca un râu – o recomandare

Mi-a plăcut stilul autoarei, liniștea pe care o emană povestea și structura cărții. Viața ca un râu este o lectură potrivită pentru momentele în care simți că ai nevoie de un impuls pentru a merge mai departe. Este posibil să rezonezi cu greutățile prin care trece personajul sau doar să furi din curajul acestuia. Vă recomand cu drag acest titlu și vă aștept cu interes părerile! 

Viața ca un râu este disponibilă pe Editura Litera.

Aici găsești alte recenzii pentru cărțile apărute la editura Litera.

• Titlu: Viața ca un râu
• Autor: Shelley Read
• Editura: Litera
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 304

Cuplul de la nr. 9 apărută în colecția Buzz Books promite o doză de mister, un sentiment de teroare, dar și o poveste emoționantă. Claire Douglas ne propune o lectură care jonglează între perspectivele a trei femei – bunică, mamă, fiică, plus un bărbat. Are un început bun fiindcă nu pierde vremea și te introduce direct în punctul în care viețile acestora sunt date peste cap. În grădina noii locuințe a lui Saffron nu vor ieși la iveală doar două cadavre, ci și un bagaj de secrete greu de atribuit unei persoane anume.

Un nou început ratat

Saffron Cuttler este noua locatară a căsuței de pe Skelton Place numărul 9. Împreună cu iubitul ei speră să creeze un cămin confortabil în așteptarea viitorului membru al familiei lor micuțe. Surpriza vine în momentul în care toate planurile le sunt date peste cap de apariția a două cadavre în locul în care sperau să fie destinat relaxării. Sună ca începutul unui film de groază, nu? Fantomele însă își vor face simțită prezența sub altă formă, și anume în destăinuiri directe sau așezate pe foi ascunse cu decenii în urmă. 

Când termină, strânge foile la piept și se uită la luna care se reflectă în apele golfului, cu lacrimi grele scurgându-i-se pe obraji. În sfârșit a înțeles totul.

Vor exista întâmplări din mai multe perioade de timp cu ajutorul cărora se pun cap la cap evenimentele. Ne dăm seama încă din primele amintiri ale bunicii Rose că aceasta a avut o viață grea, plină de regrete și acțiuni greșite. Regrete vor fi și din partea Lornei, fiica acesteia care nu a reușit să fie întotdeauna alături de familie. Descoperirea trecutului va ajuta cumva să se creeze o nouă legătură între toate cele trei femei. Vor veni răspunsuri, chiar dacă nu vor fi prea plăcute. Și chiar dacă vor exista momente în care își vor dori să nu meargă mai departe, curiozitatea le va împinge către adevărul cu care le era menit să stea față în față.

Cuplul de la nr. 9 – o semirecomandare

Pentru mine nu a fost cel mai bun thriller citit, a fost o carte plăcută, dar fără să îmi aducă nimic special sau mai mult decât am primt deja din alte lecturi. M-am prins repede de situație și finalul nu a mai venit cu nicio surpriză. M-a deranjat modul în care termina perspectivele, genul acela de frază de final care vrea să te cutremure sau să te țină în suspans, a cam abuzat de ea. Personajele mi-au fost antipatice de la primul până la ultimul, dar relația dintre ele a fost construită frumos. Plusuri și minusuri care speram să balanseze altfel. Cu toate acestea, sunt sigură că pentru cineva care nu citește des astfel de cărți va fi o surpriză plăcută. 

Recomad Cuplul de la nr. 9 pentru momentele în care vă doriți un thriller ușurel sau pentru cei care sunt noi în această zonă de lectură. 

Găsiți cartea pe Litera, Bookzone sau Libris.

Aici găsești alte recenzii pentru cărțile apărute la editura

• Titlu: Cuplul de la nr. 9
• Autor: Claire Douglas
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 432

Ipoteza iubirii este o lectură care merge mână în mână cu primăvara, căci ambele transmit culoare și sentimente. Ali Hazelwood scrie o poveste care te duce cu gândul la filmele americane romantice. Ținând cont de acest aspect, există și o doză de comedie regăsită în diverse situații pe parcursul cărții. Se pare că a avut un mare succes pe unele rețele de socializare, mai ales în rândul adolescenților. Din păcate, am văzut-o citită de multe fetițe de 12-13 ani. Nu ar fi o problemă povestea per total, doar că există niște detalii foarte explicite și întinse pe câteva pagini care nu ar trebui să ajungă în atenția copilelor. Din punctul meu de vedere, ar trebui menționat măcar un 16+ chiar dacă amănuntele sunt de 18+.

O lectură cu multe găuri

Pe mine nu a reușit să mă cucerească sau să mă facă să mă atașez de personaje. Știam că voi citi o carte ușurică, dar nu mă gândeam că va avea atâtea lipsuri. Povestea pleacă de la personajul feminin principal care sărută primul bărbat care îi iese în cale pentru a-și păcăli prietena. De aici pornește relația „falsă” pe care cei doi vor ajunge să o aibă în încercarea de a-i minți pe cei din jur, dar și pe ei. Nu cred că se consideră spoiler dacă vă spun că este destul de previzibilă continuarea.

M-a deranjat că din lipsă de idei s-au repetat destul de mult situațiile. Chiar și pe o singură pagină scria același lucru în trei feluri diferite sau chiar în același mod, ceea ce era obositor. O femeie de 26+ ani care se află la doctorat în științe se comportă totuși mult prea pueril. Nu cred că e valabilă discrepanța aceasta între a încerca să rezolve o problemă canceroasă și acțiunile sale în relația cu prietenii.

Olive descoperă că singurul lucru mai complicat decât o ipoteză despre iubire este să-și pună propria inimă sub microscop.

 

Părerea este pur subiectivă, iar asta nu ar trebui să vă împiedice să vă faceți o opinie proprie despre carte. Dar pentru cei care rezonează cu gusturile mele de obicei, poate fi de ajutor avertismentul, cred eu. Nu o recomand persoanelor sub 16 ani, dar o recomand celor care caută povești de dragoste jucăușe sau o carte care poate fi citită rapid.

Ipoteza iubirii este disponibilă Litera, Libris sau Cărturești.

• Titlu: Ipoteza iubirii
• Autor: Ali Hazelwood
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 336

Zboruri frânte de Christy Lefteri vine cu o poveste pe măsură după Apicultorul din Alep. Îmi place drumul pe care autoarea s-a hotărât să îl urmerze, căci modul în care abordează aceste subiecte este potrivit pentru a atrage atenția asupra oamenilor care luptă pentru o viață decentă. De data aceasta se află în centru lucrătorii migranți. Mai exact o femeie care a ajuns în Cipru în calitate de menajeră. Nu a plecat pentru a-și satisface ei nevoile, ci pe cele ale familiei. Viața a pus-o în poziția în care trebuie să aibă grijă de un copil al altei femei, pentru a reuși să și-l hrănească pe al ei. Dar se pare că prețul pentru această decizie a fost mult prea mare.

Riscuri asumate

Nu povestea te marchează inițial la această carte, ci imaginile pe care le creează. Până să intri cum trebuie în subiect și să te atașezi de personaje, autoarea vine cu o avalanșă de descrieri care te fură instant. Atmosfera pe care o propune este una delicată, urmând să pregătească locul pentru sentimente precum dorul, regretul, rușinea, speranța.

Într-o bună zi, Nisha a dispărut și s-a transformat în aur. S-a transformat în aur în ochii ființei care stătea în fața mea. S-a transformat în aur în cerul senin al dimineții și în cântecele păsărilor. Apoi, în chipurile și vocile tuturor servitoarelor care au luat cu asalt străzile ca un râu învolburat de furie, cerând să fie băgate în seamă și ascultate. În toate aceste locuri și ființe, Nisha continuă să existe. Dar să ne întoarcem în timp. Trebuie să ne întoarcem în timp.

Destine frânte

Dacă stăpânele și-ar fi văzut ajutoarele în postura de om, și nu doar de servitoare, poate că lucrurile ar fi stat altfel. Tot așa, dacă poliția nu ar fi fost plină de rasism, poate că ar fi ascultat. Dar în Cipru, în cazul de față, nu s-a putut altfel, nu se poate altfel. Nisha a dispărut într-un mod misterios, lăsând în urmă o mulțime de întrebări. A fugit sau a fost atacată? A preferat să lase în urmă oamenii dragi sau a fost prinsă într-un vârtej? Atât Yiannis, bărbatul care a văzut frumusețea din ea, cât și femeia pe care a slujit-o cu toată dăruirea de care a fost în stare, își pun toate aceste întrebări.

Zboruri frânte propune o călătorie prin pădurile pline de păsări călătoare care au ghinionul să asculte chemarea din zorii zilei. O asemănare propice cu destinele celor care de voie, de nevoie zboară pentru a-și salva puii. Vă propun această lectură care pe mine m-a emoționat. Vă aștept cu interes părerile legate de subiect, dar și de modul în care autoarea te prinde între pagini.

Zboruri frânte este disponibilă Litera, Bookzone sau Libris.

• Titlu: Zboruri frânte
• Autor: Christy Lefteri
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 336

Casa de sticlă de Eve Chase este una dintre lecturile care te pot calma într-o zi agitată sau pot avea efect contrar, în funcție de cum o abordezi. Este destul de alertă și povestea este plăcută, așa că se citește ușor. Urmează rețeta clasică pe care o regăsim în multe titluri de la Editura Litera: un pic de dragoste, un pic de dramă, dar preponderent mister. Am primit-o ca recomandare de la multe persoane din lista mea și am ridicat-o mai sus în lista de lecturi. Cu toate acestea, mi-a plăcut mai puțin decât am sperat. Nu am reușit să creez conexiunea cu ea decât spre final, când era prea târziu.

O familie condamnată

Întorcându-ne la primele pagini, ajungem în momentul în care familia Harrington trece printr-o perioadă dificilă din viața lor agitată. Nu primim prea multe indicii despre ce se întâmplă în interiorul acesteia, doar frânturi pe care le vom strânge pe tot parcursul cărții pentru a desluși misterul care o învăluie. Vom reuși să o analizăm prin ochii bonei care are sentimente amestecate pentru situația în care a ajuns. Pe de o parte iubește copiii pe care și-ar dori să îi poată considera ai ei, iar pe de altă parte ar prefera să se distanțeze cât mai curând de pericolul care planează asupra celor doi soți.

Șocul imaginii mi-a golit creierul, apoi stomacul. Și nu mi-a mai revenit în minte. Mă chinui, și mă chinui, dar, pur și simplu, nu-mi amintesc: ceea ce am văzut e cumva blurat, ca o față dintr-o fotografie. Tata spune că e mai bine așa. Trebuie să uit orice am văzut în noaptea aceea și să-mi amintesc că întotdeauna am avut o imaginație bogată. Și să nu mai pomenesc de asta în vecii vecilor.

Din păcate nu am înțeles foarte bine rădăcinile acestor probleme, căci par să fi început cu mult înaintea momentului din care preferă autoarea să ne pună la curent. Toți au ceva de spus, dar nu li se oferă suficinet loc în pagini pentru a-și vărsa oful. Din acest punct de vedere mi s-a părut foarte dezordonată cartea. Mă făcea să vreau să aflu mai multe fix despre lucrurile care au fost lăsate deoparte. Dacă nu îți place să îți pui prea multe întrebări, atunci este foarte posibil ca ție să îți fie de ajuns ceea ce oferă. O poveste despre pierderi, despre puterea relației mamă-copil și limitele acesteia.

Casa de sticlă – o lectură decentă

Mi-a plăcut faptul că autoarea a abordat o gamă largă de subiecte, însă m-au dezamăgit găurile din poveste. Nu știu dacă au fost intenționate pentru a spori misterul sau pur și simplu s-au uitat amănuntele pe parcurs. Toate aceste elemente m-au deconcentrat și am ajuns să mă axez mai mult pe ele decât pe poveste în sine. Da, a fost plăcută în ansamblu, dar luată la puricat nu mi s-a părut prea în regulă. Să vă mai spun un secret? Misterul pe care s-a bazat mi s-a părut slab. Eu încă speram să mai fie ceva după ce l-am aflat.

Nu este una dintre cele mai bune cărți citite, dar am parcurs anul acesta pagini mult mai slabe, așa că nu spun că este de lepădat. Este decentă și atât. Nu intrați foarte mult în amănunte, țineți firul poveștii recomandat de autoare și o să fie totul bine.

Casa de sticlă este disponibilă Litera, Bookzone sau Libris.

• Titlu: Casa de sticlă
• Autor: Eve Chase
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 368

Ariadna este una dintre personalitățile din mitologia greacă. Cu toate că a jucat un rol important în confruntarea dintre Tezeu și Minotaur, nu i-am acordat suficientă atenție astfel încât să îmi rămână în memorie. Mare greșeală am făcut. Cartea de față adună diverse variante ale legendelor în care a fost implicată și formează o poveste care mai mult ca sigur îți va stârni interesul pentru zeitățile grecești.

Se menționează pe copertă că fanii romanului Circe de Madeline Miller vor savura această repovestire fidelă și sunt perfect de acord. Pe lângă faptul că îți aduce foarte multe informații din mitologie, autoarea își propune să aducă în prim-plan personajul feminin fără de care toate aceste întâmplări nu ar fi avut loc. Deci putem spune că Ariadna este despre puterea, perseverența, dorința și influența femeilor care au jucat dintotdeauna un rol important în isprăvile bărbaților.

Ariadna din Creta

Fiică a regelui Minos și a Pasiphaei, Ariadna trăiește pe insula Creta sub valul de bârfe și șoapte rele ațintite asupra rudelor sale. Nu prea putem să îi învinovățim pe cei care o fac, fiindcă faptele acestei familii sunt ieșite din comun, chiar înfiorătoare. Un gest din partea regelui a dus la cuplarea reginei cu un taur, creatura născută va deveni un monstru însetat de sânge de care regele va profita la maxim. În aceste condiții, cum să nu se vorbească? Cum să nu spere Minos la două nunți profitabile pentru fiicele sale? Însă acestea erau doar planurile lui, nu și ale copilelor care au fost fermecate aproape în același timp de o pereche de ochi verzi.

Romanul fascinant al lui Saint îl proiectează pe cititor direct în centrul mitologiei Greciei antice, cu această minunată repunere în scenă a legendei Ariadnei. The Independent

Nu prea aș vrea să vă dau multe amănunte din restul cărții fiindcă dacă nu sunteți documentați pe acest subiect, o să fie o surpriză frumoasă. Au loc o mulțime de întâmplări în toate zonele în care Ariadna are legături. Fedra, care îi este soră, are de asemenea o poveste interesantă care se împletește cu a ei. O să citiți numele lui Dedal și Icar, faimosul sculptor din același cerc al personajelor care a avut curajul să își ia zborul. O să aflați despre Zeul vinului și comportamentul lui Zeus față de el. O mulțime de amănunte la care nu v-ați fi așteptat.

O reinterpretare accesibilă

Mai are rost să menționez că mi-a plăcut cartea? În același timp mi-a stârnit dorința pentru a citi Legendele Olimpului, carte care am auzit că nu ar trebui să lipsească din biblioteca nimănui. Ariadna are un stil accesibil, care captează atenția. Nu este alertă constant, dar dacă ești atras de subiect cu siguranță nu va fi un amănunt care să te deranjeze. Ce nu mi-a plăcut a fost faptul că uneori mi s-a părut lungită inutil, prea multe detalii care nu mi s-au părut relevante pentru poveste, ci doar adăugate ca să lungească momentul prezentat.

Sper să îndrăzniți să intrați în această lume extraordinară și să vă lăsați purtați prin labirintul complex al tuturor întâmplărilor. Vă aștept cu mare interes părerile despre carte în caz că ați citit-o.

Ariadna poate fi găsită pe Litera, Librex sau Cărturești.

• Titlu: Ariadna
• Autor: Jennifer Saint
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 432

Am aflat de Abdulrazak Gurnah în 2021, atunci când a câștigat premiului Nobel pentru Literatură. Am știut de atunci că trebuie să citesc minim o carte scrisă de el pentru a înțelege locul pe care l-a ocupat. Am ales Paradis, cu toate că mulți dintre voi ați început cu Abandon. Unii mi-ați spus că ar avea un stil plictisitor, în timp ce alte persoane l-au super lăudat. Unde mă situez eu? Mai mult în zona lăudată. A fost o experiență unică, cu toate că am avut și o neplăcere pe care o voi dezvolta mai jos.

O monedă de schimb

Paradis mi-a oferit o extraordinară călătorie prin variatul ținut al Africii. Odată cu zonele geografice care s-au tot schimbat de-a lungul cărții, am asistat la maturizarea individului provenit dintr-o familie normală. Yusuf duce o viață liniștită, fără evenimente ieșite din comun cu excepția vizitelor misterioase ale unchiului Aziz. Acesta din urmă va avea un rol important în poveste, fiind situat la capătul opus față de bărbații din satul pe care îl vizitează constant.

Paradis este o tapiserie complexă în care se întrețes mituri, vise și tradițiile biblică și coranică, povestea maturizării unui băiat într-o Africă măcinată de colonialism și violență.

Ce vei deveni când o să fii mare? Yusuf nu a avut timp să își pună o astfel de întrebare, fiindcă au răspuns alții în locul lui. O monedă de schimb. O viață furată și modelată după plăcerea stăpânului. Un sacrificiu impus pentru libertatea părintelui. În acest cadru se desfășoară evenimentele cheie din viața personajului. Va afla ce este ura, tristețea, bucuria, violența, iubirea. Va înțelege cine este unchiul și care sunt opțiunile pe care le are. Va asculta poveștile altora și va învăța să le spună pe cele proprii.

Paradis – o lectură care se simte

Mi-au plăcut mult călătoriile, descrierile peisajelor și ale culturii africane. Cartea de față nu este alertă, nu se bazează pe acțiune, ci pe stilul de viață al acestui popor. Consider că trebuie să pleci cu răbdare și înțelegere, iar dacă ești deschis la aceste elemente, atunci va fi o lectură intensă. Vă spuneam la început că m-a deranjat un aspect. Mi s-a părut ca de la un anumit punct, autorul a tăiat cartea în două, chiar dacă toate evenimentele sunt contectate prin diverse detalii. A introdus spre final o poveste care mi-a tăiat din entuziasmul produs de călătoriile personajului. Mi s-a părut că a insitat cam prea mult pe acea întâmplare și a fost plasată în tablou destul de brusc și ciudat.

Recomand cartea iubitorilor de peisaje, de culturi, celor care doresc să afle cum îi vedeau africanii pe cei de dincolo de continent. Nu a fost o carte perfectă de la început până la final pentru mine, dar mi-a oferit suficient astfel încât să îmi doresc să mai aleg și alte cărți ale autorului. Vă aștept cu interes părerile despre carte în cazul în care ați citit-o.

Paradis este disponibilă pe Litera, Libris sau Cartepedia

• Titlu: Paradis
• Autor: Abdulrazak Gurnah
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 336

Așa de greu îmi este să vorbesc despre Zborul albinelor…nu că nu mi-ar fi plăcut, dar nici nu m-a impresionat. Sunt undeva la mijloc, indecisă. Uneori mi se întâmplă să îmi doresc foarte tare o carte fiindcă e coperta superbă, la fel ca în cazul de față. Tocmai din acest motiv, necitind nimic despre ea, m-a luat cumva prin surprindere construcția acesteia.

Zborul albinelor – o poveste atipică

Eram într-o perioadă în care citeam o carte pe zi, iar atunci când am intrat în această poveste ritmul mi-a încetinit instantaneu.  Zborul albinelor de Sofia Segovia este o carte care are nevoie de răbdare și înțelegere. Are o poveste lungă, plină de detalii mai mult sau puțin importante. Uneori cam prea puțin importante, ceea ce m-a și deranjat. În prima jumătate a cărții deja mă întrebam ce citesc și unde vrea să ajungă. După acest punct am început să mă obișnuiesc cu personajele și povestea, iar la final am putut spune că mi-a plăcut. Parcă uitasem “munca” depusă ca să ajung acolo.

Nimeni nu știa de cât timp fusese abandonat copilașul sub pod, gol și înfometat. Nimeni nu își putea explica cum de supraviețuise forțelor naturii fără să sângereze până la moarte…cu toții se întrebau cum de fusese găsit de Nana Reja, acoperit de o pătură vie de albine.

La scară largă este vorba despre o familie din Mexic care găsește un bebeluș abandonat, dar protejat în totalitate de albine. Copilul este diferit, are unele abilități speciale și povestea se va baza pe relația lui cu familia, dar și cu albinele sale. Acțiunea este plasată în timpul Revoluției mexicane și a Gripei spaniole. Acest lucru cred că este important de ținut minte fiindcă am citit undeva că ar fi o carte rasistă, însă trebuie ținut cont de context.

Autoarea scrie o ficțiune istorică care a fost comparată ca stil cu unul dintre marii scriitori de realism magic – Gabriel Garcia Marquez. Și mie mi se pare la fel, parcă are ceva din Un veac de singurătate. Dacă sunteți fani ai titlului menționat, s-ar putea să vă surprindă această lectură.  Dacă sunteți interesați de carte o găsiți pe Litera, Libris sau Librex.

• Titlu: Zborul albinelor
• Autor: Sofia Segovia
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 560