Fie că mergeți la mare, la munte sau stați acasă în balansoar, vă recomand aceste cărți pentru momentele de relaxare. Sunt titluri care se citesc ușor, dar care vă aduc totuși unele învățături. Am inclus titluri din mai multe categorii, astfel încât să fie pe placul tuturor. Sunt sigură că de unele ați auzit, poate că le-ați și citit. Vă aștept și recomandările voastre și vă urez o vară (sau ce a mai rămas din ea) minunată și plină de lecturi faine!

Dinți de lapte

Dinți de lapte este romanul care a prins un val uimitor pe rețelele de socializare din momentul lansării acestuia. Zoje Stage vine cu o idee nouă de carte, cel puțin pentru mine. Astfel am intrat și eu în cercul persoanelor care și-au dorit mult să citească despre monstrulețul care încearcă să își omoare mama. Dacă nu ești obișnuit cu povești care amintesc de filmele horror, probabil nu va fi o lectură confortabilă. Dacă îți plac însă thrillerele mai dure și nu ai probleme cu subiectele ciudate și, pe alocuri, înfricoșătoare, atunci s-ar putea să te bucuri de o carte unică. Citește toată recenzia aici.

 

Portocala sângerie

Portocala sângerie este o nouă apariție de care m-am bucurat într-o singură zi. Am descoperit că Harriet Tyce are darul de a scrie într-un ritm alert, presărat cu momente de suspans și tensiune. Nu pot spune că m-a luat prin surprindere finalul, așa cum se întâmplă în alte cazuri, dar m-am bucurat de poveste și de modul în care a aranjat lucrurile. Portocala sângerie propune subiecte despre lipsa devotamentului în căsnicie, despre impulsuri nestăpânite, despre violența domestică și pierderea respectului de sine. Citește toată recenzia aici.

 

Oameni anxioși

Fredrik Backman a reuşit să mă impresioneze din nou. Ţinând cont de cărţile citite de la acest autor până în momentul de faţă, nici nu se putea altfel. Rar descopăr cărţi care să îmbine comedia cu drama atât de subtil. Oameni anxioşi este o lectură cu de toate, chiar şi cu elemente care ar putea fi folosite în cărţile bune de dezvoltare personală. Toate aceste lucruri îmi demonstrează încă o dată că Backman este un maestru al cuvintelor, dar şi al subiectelor. Nu caută niciodată ceva complicat de care să se lege, prinde ideile cele mai simple din vieţile oamenilor şi le redă pe hârtie într-un stil original. Citește toată recenzia aici.

 

Acolo unde cântă racii

Acolo unde cântă racii vei găsi liniştea pe care o cauţi atât de des, acolo este locul în care poţi fi protejat de cei care nu îţi inspiră încredere. Un astfel de loc a construit Delia Owens pentru personajul principal din cartea de faţă. Termenul exotic cred că este cel mai potrivit pentru descrierea decorului în care îşi desfăşoară activitatea personajul -Fata Mlaştinii – Kya. Citește toată recenzia aici.

 

Primăvară în Toscana

Primăvară în Toscana m-a surprins într-un mod plăcut. Cu peisaje de vis, personaje ale căror relații sunt complicate și cu o poveste încântătoare, cartea are o prospețime aparte. Aceasta reuşeşte cu succes să îți inducă o stare de bine cu fiecare pagină parcursă. Am descoperit o lectură care mi-a oferit o mulțime de sentimente. Abordează o așa varietate de întâmplări, încât nu te poți abține de la un zâmbet sau chiar un hohot de râs. Citește toată recenzia aici.

 

Fata dinainte

În general oamenii tind să facă schimbări majore în momentul în care trec printr-un eveniment traumatizant, dar modul în care aleg să o facă rămâne la latitudinea lor. Unii aleg să schimbe ceva nesemnificativ, însă alții fac direct un pas mare, până la alegerea unei noi locuințe. Fata dinainte și fata de acum au avut norocul sau neșansa să aleagă casa visurilor oricărei persoane iubitoare de tehnologie. One Folgate Street este locul în care J.P. Delaney a ales să dea peste cap viața personajelor iar nouă, cititorilor, să ne întindă nervii la maxim. Citește toată recenzia aici.

 

Fecioarele

Fecioarele este cel mai nou roman al autorului Alex Michaelides. După succesul avut cu Pacienta tăcută, care în opinia lui A.J. Finn este thrillerul perfect, Alex revine în fața cititorilor cu o altă enigmă. Ne prezintă o serie de crime, un mister care strigă după o rezolvare imediată și un individ pus pe rele. Recunosc că am pornit cu așteptări mari de la această carte, titlul și coperta sunt foarte bine alese și mi-am dorit mult să fiu printre acele persoane care îi acordă notă maximă. Din păcate nu a fost cazul și o să prezint fără amănunte care să vă strice plăcerea lecturii, atât părțile bune, cât și cele care m-au dezamăgit. Citește toată recenzia aici.

 

Ultimul oaspete

Ultimul oaspete este un thriller pe care l-am citit foarte repede. Vă mărturisesc că mi-a luat ceva timp să decid dacă mi-a plăcut sau dacă doar l-am considerat okay. Pe de o parte, cartea are un ritm satisfăcător, întâmplările curg una după alta şi eşti introdus în acţiune destul de uşor. Pe de altă parte, autoarea pare că te ademeneşte şi promite ceva spectaculos, lucru pe care eu nu l-am descoperit. M-a ţinut în suspans, dar în mijlocul acţiunii a apărut o mare bubă din punctul meu de vedere. Cred că înţelegeţi această nehotărâre a mea, sigur aţi păţit şi voi. Însă momentan vreau să vă povestesc despre acţiune. Citește toată recenzia aici.

 

Cele patru vânturi

Cele patru vânturi de Kristin Hannah mi-a reamintit motivul pentru care citesc. Eram la ultimele pagini și emoțiile mele o luaseră razna. Cei care mă cunosc știu cât de mult îmi place această autoare pentru subiectele abordate, pentru felul în care scrie, dar mai ales pentru ceea ce reușește să te facă să simți. Nu s-a îndepărtat nici de data aceasta de elementul ei de suflet – relația dintre două femei. În cazul de față ne referim la cuplul mamă-fiică, în jurul căruia s-a construit o minunată și, în același timp, tristă poveste de viață. Citește toată recenzia aici.

Britt-Marie a fost aici este ultima carte a lui Fredrik Backman care îmi rămăsese de citit. Am parcurs-o cu plăcere și speranța unor noi traduceri ale acestui autor. Cei care mă cunosc știu deja că iubesc tot ceea ce a scris Backman. Este foarte posibil să mă repet, dar este o plăcere să spun acest lucru de fiecare dată când am ocazia. Cartea de față cu siguranță a fost o surpriză total așteptată, plină de umor, de momente în care lacrimile se adunau la colțurile ochiului, de oameni care știu să aprecieze viața și de o femeie care pare a fi soră cu bătrânul nostru Ove.

O schimbare bruscă

Cu cât îți pasă mai puțin pe lumea asta, cu atât ai mai mult de câștigat, a constatat Britt-Marie. În felul acesta se desfășoară începutul noii vieți a personajului. Cum a ajuns aici aflăm din Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău. Vă recomand să citiți mai întâi acel roman și abia apoi pe acesta, fiindcă așa veți înțelege mult mai bine contextul și veți putea avea o altfel de conexiune cu Britt. Britt – o femeie trecută de prima tinerețe care printr-un eveniment nefericit, dar oarecum așteptat, a ajuns singură pe un drum pustiu după mulți ani de căsnicie. Este greu să ai zilnic un ritual bine pus la punct, iar într-o zi să descoperi că a venit vremea să îi pui capăt. Britt a trecut prin asta și, cu toate că pentru cei din jur pare perfect în regulă, în singurătate își ia prosopul și plânge până este nevoită să se oprească. Nu de alta, dar nu vrea să își păteze hainele.

Poate că v-a mirat coperta cărții dacă nu îl cunoașteți pe Backman. Dacă însă îi sunteți fideli, atunci știți că un șobolan, o minge murdară și o geantă plină cu obiecte de curățat suprafete ne face să sperăm la o salvare a personajului. Toate aceste elemente, împreună cu oamenii peste care a dat Britt, vor contribui la schimbarea vieții pe care nu și-a dorit-o decât în subconștient. Așadar personajul principal ajunge printr-o întâmplare în orașul Borg, un capăt de lume cum i-ar spune unii. Pentru oamenii din oraș, singurul lucru imporant de spus despre Borg este faptul că se găsește situat la stradă. Pentru locuitorii Borgului este fix opusul, un oraș plin de oameni cu inima mare, din întâmplare situat la marginea străzii.

 

Greu de spus când îmbobocește iubirea, dar, într-o bună zi, te trezești că deja a înflorit.

 

O lecție de viață 

Încercam să îmi dau seama de motivul pentru care în nicio carte de-a lui Backman nu găsesc personaje care să îmi fie antipatice. Motivul mi-a venit abia acum, târziu: personajele acestui autor nu sunt false, nu încearcă să se facă iubite de nimeni, nu încearcă să pară ceea ce nu sunt. Avem de-a face cu oameni țâfnoși, oameni care înfruntă viața cu greu și care nu au parte de întâmplări miraculoase venite din basme. Sunt oameni ca și noi, simpli și complecși în același timp. Britt-Marie a fost aici este o lectură perfectă pentru cei sătuli de prefăcătorie. Nu deschizi doar o carte, ci un întreg univers cât se poate de asemănător cu cel în care trăiești.

 

Toată pasiunea e copilărească. Banală și naivă. Nu se învață, e instinctivă. Ne inundă. Ne răstoarnă. Ne duce în larg. Toate celelalte emoții aparțin terestrului, dar pasiunea își are locul în spațiul cosmic. Pasiunea are valoare nu pentru ceea ce ne oferă, ci pentru ceea ce ne cere să riscăm – demnitatea noastră, clătinările condescendente din cap ale celor care nu ne înțeleg.

 

Britt-Marie a fost aici este o carte pentru oameni care au ajuns la vârsta la care se întreabă cum să își trăiască viața. Poate să fie o lectură care se potrivește cu stilul tău de viață sau una care să te îndemne la acțiune. Nu ești prea tânăr sau prea bătrân pentru a încerca lucruri noi. Aceste etichete nu există în realitate, tot noi le punem și eliminăm în funcție de curajul și determinarea fiecăruia. Și chiar dacă nu ajungem în punctul în care să o urmăm pe Britt-Marie, asta nu înseamnă că nu putem măcar să plantăm în gând emoțiile și ideile unei zile de mâine mai bune decât cea de azi. Vă las cu acest gând și cu recomandarea acestei cărți.

Britt-Marie a fost aici poate fi găsită aici sau aici.

• Titlu: Britt-Marie a fost aici
• Autor: Fredrik Backman
• An apariție: 2021
• Editura: Art
• Număr de pagini: 472

În iarna care a trecut am citit 25 de cărți. Unele au fost o dezamăgire pentru mine, dar din fericire cele mai multe au fost surprize plăcute. Am descoperit autori noi, iar pe alții i-am recitit. Pentru anumite cărți am scris și recenzii. Uneori am blocaje la cărțile care mi-au plăcut mult prea mult și care au adus ceva nou pentru mine (cazul cărții Inimi cicatrizate), așa că am scris mai greu despre ele sau chiar deloc. În continuare vă prezint lista lecturilor mele din ultimele trei luni, dar și un top cu cele care mi-au plăcut cel mai mult.

Luna decembrie

Suflete captive – Dama de Treflă

Patrioții – S. Krasikov

Socoteala diavolului – J. Yolen

Obiecte ascuțite – G. Flynn

Împărăteasa – J.B. Schwartz

Doar un alt miracol – Dama de Treflă

Luna ianuarie

Îngeri rătăciți – M.A. Neguț

Moarte subită – J.K. Rowling

Vizuina luminată – M. Blecher

Inimi cicatrizate – M. Blecher

Cazul Magheru – M. Drumeș

Sărutul pictat – E. Hickey

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău – F. Backman

Vălul pictat – W.S. Maugham

Ceruri încătușate – C. Leunens

Sectetul soțului – L. Moriarty

Inocența Păcatului – M.A. Neguț

Luna februarie

În mintea comisarului – T. Matei

Râul care ne desparte – N. wa Thiong’o

Dragă Edward – A. Napolitano

Violoncelistul din Sarajevo – S. Galloway

Zorba Grecul – N. Kazantzakis

Cartea de vrăji – C. Neață

Oamenii-șobolani: în subteranele interzise ale Chinei – P.S. Paul

Mofturi și dulcegării – I. Trif

 

Top 5

Inimi cicatrizate – M. Blecher

Zorba Grecul – N. Kazantzakis

Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău – F. Backman

Îngeri rătăciți – M.A. Neguț

Inocența Păcatului – M.A. Neguț

 

Voi ce lecturi care v-au impresionat ați avut?

 

Bunica mi-a zis să-ţi spun că-i pare rău este un alt titlu care a ajuns pe lista cărţilor mele preferate. Am menţionat atunci când am început lectura că Fredrik Backman nu are cum să mă dezamăgească şi am avut dreptate. Mai mult decât atât, am ales-o foarte bine pentru această perioadă. De foarte multe ori în luna ianuarie strecurăm printre gânduri şi acele ţinte pe care ni le propunem pentru noul an. Unii dintre noi îşi doresc să fie mai buni, mai înţelegători şi răbdători. Această carte scrisă în stilul clasic şi inconfundabil al lui Backman îţi pune în faţă motive şi modalităţi de a-ţi schimba mentalitatea în legătură cu cei din jurul tău.

Cartea poate face parte dintr-o mulţime de genuri, căci este un amestec de idei şi poveşti care nu ar avea cum să funcţioneze împreună într-o scriere normală. Dar aici nu este nimic normal, nimic care să urmeze o rută clasică, căci aici totul este fantastic şi în acelaşi timp izbitor de adevărat. Avem parte de fetiţe de aproape opt ani, de dragoni, bunici care ar face orice pentru nepoţi, un regat de apărat şi o jumătate care încă nu a ajuns pe lume. V-am cam băgat în ceaţă, nu?

Orice lucru are o explicaţie

Aceasta este o poveste despre Elsa şi prietenii ei. Nu prieteni normali, căci ar fi anormal pentru poveste apoi. Dar chiar şi aşa, tot prieteni se numesc şi orşii, monştrii şi vecinii din bloc. Elsa este la vârsta la care orice copil începe să vadă lumea prin anumiţi ochi. Este un copil norocos din punctul meu de vedere, căci Bunica este un personaj cu multă experienţă de viaţă. Aceasta este persoana care îşi va lua angajamentul de a fi ochii prin care Elsa face cunoştinţă cu lumea. Este o femeie care a văzut războiul, durerea din oameni abandonaţi sau persoane care nu au reuşit să se ridice la suprafaţa durerii. Bunica a fost personajul care m-a marcat şi mi-a oferit sfaturile de care aveam nevoie pentru un întreg an.

 

Superputerea morţii nu-i că-i face pe oameni să moară, ci că-i face pe cei rămaşi în viaţă să nu mai vrea să trăiască.

 

Dacă l-aţi mai citit pe Backman ştiţi că gluma e glumă, dar nu ţine prea mult. Te amăgeşte până în punctul în care realizezi că brusc ai ajuns la lucruri serioase şi cumva râsul devine unul amar. Căci aşa este şi viaţa – te face să râzi pentru ca mai apoi să dai în plâns şi invers. Autorul se joacă foarte bine cu sentimentele tale şi nu îţi oferă prea mult timp între aceste schimbări.

O lectură sensibilă

Bunica mi-a zis să-ţi spun că-i pare rău este o carte pentru oameni care simt nevoia unui zâmbet. Este voluminoasă atât în conţinut, cât şi în ceea ce doreşte să transmită. Are sensibilitatea de care ai nevoie în anumite puncte ale vieţii când totul în jurul tău pare că se destramă. Te ajută să găseşti acele elemente de care ai nevoie pentru a trece peste răutatea oamenilor. Vă recomand cartea pentru a descoperi o comedie tragică, potrivită pentru oricine.

Cartea poate fi găsită aici, aici sau aici.

Am scris pe site şi despre Scandalul, Noi contra voastră şi Oameni anxioşi.

 

• Titlu: Bunica mi-a zis să-ţi spun că-i pare rău
• Autor: Fredrik Backman
• An apariție: 2017
• Editura: Art
• Număr de pagini: 496

Fredrik Backman a reuşit să mă impresioneze din nou. Ţinând cont de cărţile citite de la acest autor până în momentul de faţă, nici nu se putea altfel. Rar descopăr cărţi care să îmbine comedia cu drama atât de subtil. Oameni anxioşi este o lectură cu de toate, chiar şi cu elemente care ar putea fi folosite în cărţile bune de dezvoltare personală. Toate aceste lucruri îmi demonstrează încă o dată că Backman este un maestru al cuvintelor, dar şi al subiectelor. Nu caută niciodată ceva complicat de care să se lege, prinde ideile cele mai simple din vieţile oamenilor şi le redă pe hârtie într-un stil original.

După cum ni se spune şi în carte, Oameni anxioşi are o poveste despre un pod, despre idioţi, despre o luare de ostatici şi o vizionare de apartament. Lucruri în aparenţă banale, care poate nici nu au vreo logică atunci când auziţi despre ele în acelaşi loc, dar care vă garantez că au fost gândite cu mare atenţie. Povestea este unică, amuzantă şi tristă în aceeaşi măsură. Aşa, pur şi simplu, toate la un loc.

O poveste despre idioţi

Un om se hotărăşte într-o zi să „spargă” o bancă, o bancă fără bani gheaţă, cu o angajată plictisită total de situaţie. Cu siguranţă că lucrurile ar fi putut merge mai bine. În schimb, acestea se înrăutăţesc la fiecare pas. Fără să aibă acest lucru în plan, omul reuşeşte să ia ostatici într-un loc în care avea loc o vizionare de apartament. Aceasta este pe scurt povestea unui jaf ratat. Dar aceasta este şi povestea unor oameni simpli cu probleme mai mult sau mai puţin simple. Acolo puteam fi oricare dintre noi, căci viaţa lor este viaţa noastră şi cred că fiecare ne-am regăsit în ceva din lumea personajelor.

Subiectul îl avem, învelişul mai exact. Backman îl expune si uşor-uşor lucrurile încep să prindă formă. Cu fiecare pagină parcursă apar la suprafaţă amănunte care ne ajută să facem conexiuni, să empatizăm cu personajele şi să le captăm o parte din greutăţi. Cred că undeva în sufletul nostru fiecare suferim de ceva; fie pentru că ne deranjează lumina care pătrunde prin perdelele de la geam, fie pentru că am fost concediaţi în această dimineaţă. Două exemple cam ciudate poate, care nu ar trebui să aibă un termen de comparaţie. Vă spun că pentru Backman nu ar fi ciudat, căci reuşeşte să trateze orice problemă cu acelaşi grad de interes, indiferent de intensitatea gravităţii pe care o acordăm noi acestora.

 

Adevărul? Adevărul nu e aproape niciodată pe cât de complicat credem noi că este. Dar sperăm să fie complicat, pentru că astfel ne simţim mai deştepţi când înţelegem cum stau lucrurile.

 

O carte de păstrat în bibliotecă

Cuvinte mari într-un spaţiu restrâns. Aş citi pagini întregi scrise de autor, i-aş asculta sfaturile şi aş căuta încontinuu să îi înţeleg ideile. Cine nu are un Backman, să îşi cumpere. Serios vorbesc. Ai un moment în care simţi că nu mai poţi citi nimic? Ia-l pe Backman. Te simţi trist sau singur? Ia-l pe Backman. Şi nu exagerez, căci pentru orice problemă, Backman este ideal. Puţini sunt cei care nu rezonează cu el şi aici poate că este vina reclamei mari care i se face. Dar o merită cu vârf şi îndesat. Din punctul meu de vedere acesta nu este doar un autor supraapreciat, ci un autor lăudat pe merit. Vă recomand cu drag cartea şi vă aştept părerile!

De la acest autor eu am mai recomandat aici pe pagină şi Scandalul şi Noi contra voastră. Puteţi găsi recenzia acestora aici.

Dacă doriţi să achiziţionaţi Oameni anxioşi o găsiţi aici sau aici.

• Titlu: Oameni anxioşi
• Autor: Fredrik Backman
• An apariție: 2020
• Editura: Art
• Număr de pagini: 464

Scandalul şi Noi contra voastră sunt cărţile despre care am simţit că nu pot vorbi separat. Fiecare frază mi-a declanşat o multitudine de emoţii iar temele abordate au fost variate şi inteligent alese. Fredrick Backman are un stil inconfundabil şi îţi demonstrează la fiecare pagină cât suflet pune în ceea ce scrie. Pentru aceste două cărţi a ales un subiect simplu cu ajutorul căruia a construit ceva imens. Pleacă de la un simplu joc şi ajunge la o poveste de viaţă plină de principii şi prejudecăţi ale unui oraş întreg.

Björnstad este oraşul din inima pădurii pentru care jocul de hochei înseamnă totul. Poate că la un moment dat a fost măreţ, însă în momentul în care facem cunoştinţă cu el este considerat mort. Economia este la pământ şi singurul element care ar reuşi să ducă totul către o direcţie mai bună este clubul de hochei; mai exact echipa de jucători a acestuia. Uşor de zis, greu de făcut. Şansele de reuşită sunt mici sau mari în funcţie de unghiul din care priveşti situaţia. Din exterior poţi fi uşor de păcălit că totul merge conform planului, însă în momentul în care pătrunzi printre rândurile celor care duc greul descoperi problemele, fricile şi greutăţile de pe umerii celor de la care se aşteaptă totul. Lucrurile încep să nu mai fie atât de simple, teama îţi ajunge în suflet şi aştepţi inevitabilul.

Un joc al vieţii

La cărţile lui Backaman nu au contribuit doar câteva personaje, ci două oraşe întregi. O mulţime de personaje care au ceva de spus te iau pe sus încă de la început. Este greu să ţii sub control atâtea lucruri, însă autorul reuşeşte să le manevreze într-un ritm perfect. Citim despre trecut, despre vieţile pe care le-au avut şi pe care şi-ar dori să le aibă şi, odată cu aceste lucruri, vieţile pe care le au la momentul respectiv şi dezordinea în care se defăşoară. 

De multe ori am avut impresia că absolut toţi locuitorii sunt de fapt participanţii la meciul adevărat şi principal. O echipă dezorganizată fără un antrenor care să îi coordoneze şi să îi pună la locurile lor pe gheaţă. Victoria şi-o doresc cu toţii dar nu ca un tot, ci individual. Ce poate ieşi atunci când lumea nu joacă pentru toţi şi cu toţi? Un dezastru pe care l-am simţit constant, pe care l-am aşteptat şi care a reuşit să mă lovească din plin, fix atunci când lăsasem garda jos.

O lume plină de ură

Dacă până în momentul impactului personajele reuşeau cumva să îşi ţină în suflet ura şi toată frustrarea acumulată de-a lungul timpului, atunci când o scânteie a sărit de la locul ei totul a explodat. A ieşit ceea ce era mai rău din toţi, s-a trezit la viaţă ursul din sufletul lor şi a atacat cu cea mai mare putere. Familii, prieteni şi vecini şi-au spus lucruri grele, cuvinte care, odată aruncate, nu s-au mai putut întoarce în gurile lor păcătoase. Meciul a fost întrerupt şi fiecare a ridicat crosa asupra celuilalt.

 

Solidaritate înseamnă că ne străduim s-atingem toţi acelaşi ţel. Valori înseamnă încrederea pe care o avem unii în alţii şi iubirea unul pentru celălalt…cultură înseamnă, în aceeaşi măsură, ceea ce încurajăm şi ceea ce permitem.

 

Au fost imagini grele, cu subiecte actuale dar, din fericire, şi cu existenţa unor soluţii. Backman le oferă; unele sunt ascultate, altele nu. Pare că personajele au atâta putere încât iau singure deciziile. Vor fi alegeri bune şi rele, momente de lacrimi şi speranţă. Nu ai cum să nu recunoşti puterea cuvintelor din spatele imaginilor oferite. Va fi o experienţă unică aşa că vă recomand cu drag cele două volume.

Dacă doriţi să achiziţionaţi cărţile, puteţi să le găsiţi aici sau aici.

• Titlu: Scandalul, Noi contra voastră
• Autor: Fredrik Backman
• An apariție: 2018, 2019
• Editura: Art
• Număr de pagini: 528, 560