Secretul din pădure de Kate Alice Marshall este cartea tradusă și publicată într-un moment foarte potrivit. Odată cu venirea frigului și schimbarea culorilor din jur, parcă te simți mult mai pregătit pentru lecturi care îți provoacă fiori. Eu una mi-am dorit o astfel de poveste și nu am fost dezamăgită de alegere. A venit cu doza potrivită de mister, acțiune și un strop de dragoste care să intensifice și mai mult tensiunea situației.

Imaginația poate deveni coșmarul oricărui copil

Ținta acestui roman este imaginația copiilor. Am fost acolo la un moment dat, toți știm cât de departe poate merge și cât de ușor se poate amesteca cu realitatea. Este o linie fină între lumile în care trăiesc cei mici, iar dacă sunt lăsați prea mult să se stea acolo, s-ar putea să nu se mai întoarcă. Pe o astfel de muchie sunt și cele trei copile care deschid povestea cărții. Au o întreagă pădure la dispoziție, loc în care stau ascunși atât monștrii imaginari, cât și cei reali. Ar fi putut face ușor diferența între ei, dar nu au vrut. Era vara lor, ultima vară în care simțeau că se mai pot juca. Și s-au jucat, doar că rezultatul le-a urmărit toată viața.

 

Sub bolta de ramuri învelite în mușchi, ne-am împreunat mâinile și ne-am legat cu făgăduială unele de altele pentru veșnicie – acea veșnicie care înflăcărează doar inimile celor prea tineri ca să știe mersul lucrurilor. Veșnicia s-a sfârșit odată cu vara. S-a sfârșit odată cu un țipăt, cu căldura șocantă a sângelui și cu două fete împleticindu-se spre șosea.

 

Naomi a fost înjunghiată de șaptesprezece ori, Cassidy și Olivia au privit. Toate au supraviețuit, dar urmările au fost dezastruase pentru fiecare în parte. S-au spus adevăruri și minciuni. Misiunea este să le separi. Erau mici, erau fete și fetele mici au ceva sălbatic în ele. Au spus ce au crezut că s-a întâmplat, dar dacă una dintre ele a mințit și asta le-a schimbat parcursul vieții? Aceasta este întrebarea pe care Naomi și-o pune în momentul în care simte că trebuie să afle mai mult.

Secretul din pădure – lectură pentru sezonul rece

Cartea urmează drumul spre adevăr, doar că până în acel punct se întâmplă multe și afli o varietate de detalii. Nu ai timp să bați pasul pe loc, acțiunea curge într-un ritm alert și autoarea știe cum să îți lase momeli astfel încât să îți păstreze atenția vie. Este un thriller care nu are cum să nu te prindă în misterele și ghicitorile lui. Are și scăpări de detalii sau treceri rapide peste momente care din punctul meu de vedere ar fi necesitat o mai mare atenție, dar pentru o lectură antrenată care are ca scop detașarea de cotidian, a fost suficient. Vă recomand pentru serile întunecate Secretul din pădure și aștept cu interes impresiile voastre. 

Găsiți cartea Secretul din pădure pe Libris, Cartepedia, Cărturești, Storia

Aici găsești alte recenzii pentru cărțile apărute la editura Storia

• Titlu: Secretul din pădure
• Autor: Kate Alice Marshall
• Editura: Storia Books
• An apariție: 2023
• Număr de pagini: 408

Cuplul de la nr. 9 apărută în colecția Buzz Books promite o doză de mister, un sentiment de teroare, dar și o poveste emoționantă. Claire Douglas ne propune o lectură care jonglează între perspectivele a trei femei – bunică, mamă, fiică, plus un bărbat. Are un început bun fiindcă nu pierde vremea și te introduce direct în punctul în care viețile acestora sunt date peste cap. În grădina noii locuințe a lui Saffron nu vor ieși la iveală doar două cadavre, ci și un bagaj de secrete greu de atribuit unei persoane anume.

Un nou început ratat

Saffron Cuttler este noua locatară a căsuței de pe Skelton Place numărul 9. Împreună cu iubitul ei speră să creeze un cămin confortabil în așteptarea viitorului membru al familiei lor micuțe. Surpriza vine în momentul în care toate planurile le sunt date peste cap de apariția a două cadavre în locul în care sperau să fie destinat relaxării. Sună ca începutul unui film de groază, nu? Fantomele însă își vor face simțită prezența sub altă formă, și anume în destăinuiri directe sau așezate pe foi ascunse cu decenii în urmă. 

 

Când termină, strânge foile la piept și se uită la luna care se reflectă în apele golfului, cu lacrimi grele scurgându-i-se pe obraji. În sfârșit a înțeles totul.

 

Vor exista întâmplări din mai multe perioade de timp cu ajutorul cărora se pun cap la cap evenimentele. Ne dăm seama încă din primele amintiri ale bunicii Rose că aceasta a avut o viață grea, plină de regrete și acțiuni greșite. Regrete vor fi și din partea Lornei, fiica acesteia care nu a reușit să fie întotdeauna alături de familie. Descoperirea trecutului va ajuta cumva să se creeze o nouă legătură între toate cele trei femei. Vor veni răspunsuri, chiar dacă nu vor fi prea plăcute. Și chiar dacă vor exista momente în care își vor dori să nu meargă mai departe, curiozitatea le va împinge către adevărul cu care le era menit să stea față în față.

Cuplul de la nr. 9 – o semirecomandare

Pentru mine nu a fost cel mai bun thriller citit, a fost o carte plăcută, dar fără să îmi aducă nimic special sau mai mult decât am primt deja din alte lecturi. M-am prins repede de situație și finalul nu a mai venit cu nicio surpriză. M-a deranjat modul în care termina perspectivele, genul acela de frază de final care vrea să te cutremure sau să te țină în suspans, a cam abuzat de ea. Personajele mi-au fost antipatice de la primul până la ultimul, dar relația dintre ele a fost construită frumos. Plusuri și minusuri care speram să balanseze altfel. Cu toate acestea, sunt sigură că pentru cineva care nu citește des astfel de cărți va fi o surpriză plăcută. 

Recomad Cuplul de la nr. 9 pentru momentele în care vă doriți un thriller ușurel sau pentru cei care sunt noi în această zonă de lectură. 

Găsiți cartea pe Litera, Bookzone sau Libris.

Aici găsești alte recenzii pentru cărțile apărute la editura

• Titlu: Cuplul de la nr. 9
• Autor: Claire Douglas
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 432

Piatră, hârtie, foarfecă de Alice Feeney este surpriza anului fiindcă vine de la o editură care abia a pășit pe tărâmul thrillerului. După o astfel de afirmație cred că v-ați dat seama că mi-a plăcut. Am ales să o citesc într-un moment bun, în care căutam acțiune, suspans, răsturnări de situație, o carte care să ceară să fie citită dintr-o răsuflare.

Sunt mare fană a cărților care nu respectă o structură clasică și care sunt construite variat. În cazul de față avem mai multe perspective, printre care sunt presărate scrisori care nu vor fi citite niciodată de destinatar. Sunt gânduri ale unei soții care se simte trădată de soțul care se simte mințit. Este o lectură care te pune în dificultatea de a alege între cei doi soți, chiar dacă uneori pare că niciunul nu merită credit. Sunt multe sentimente puse în jocul acestui mariaj ajuns în pragul saturației. În fiecare pagină se simte tensiunea și ghicești ușor că ceva rău este pe cale să se întâmple. Nu există scăpare, cel puțin pentru unul dintre ei.

Un mariaj pe muchie de cuțit

 

Dacă la mijlocul unui roman constați că nu-ți mai place, te poți opri și găsi altceva de citit. La fel și în cazul filmelor sau serialelor de televiziune. Nu implică judecată, vinovăție, nu trebuie să știe nimeni asta dacă nu alegi tu să le spui. Dar în cazul oamenilor ai tendința să reziști până la final și, din păcate, nimeni nu trăiește fericit până la adânci bătrâneți.

 

Dacă ai câștiga un weekend într-o fostă capelă, oricât de frumos ar fi peisajul din jur, ai accepta? Eu nu știu ce să zic, dar domnul și doamna Wright exact asta fac. Nu cred că exista o locație mai bună decât aceasta pentru ceea ce urmează să se întâmple. Fiindcă uneori ai nevoie de fantomele trecutului pentru a înțelege prezentul. Trebuie să simți fiorii realității pentru a vedea și a lua decizia care îți va salva viața.

Care pe care

Sună radical, dar așa sunt și deciziile personajelor care nu se mai recunosc. Unul nu poate deosebi fețele umane din cauza unei condiții medicale, iar celălalt simte că orice ar face nu este suficient de bun. Au trădat, au mințit, inițial au fost doi împotriva celorlalți, dar acum au ajuns unul contra altuia. Speră ca în aceste două zile să salveze tot ce au pierdut în toți anii avuți la dispoziție. E greu de ghicit dacă vor reuși, dar poate că nu va fi remiză și hârtia va acoperi piatra.

Spunea o prietenă că această carte se citește singură și îi dau dreptate. Nu a fost desăvârșită, dar a fost suficientă. Vă recomand Piatră, hârtie, foarfecă și vă aștept cu interes părerile.

Piatră, hârtie, foarfecă se găsește pe Bookzone, Cartepedia, Libris, Cărturești.

 

• Titlu: Piatră, hârtie, foarfecă
• Autor: Alice Feeney
• Editura: STORIA
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 316

Casa de sticlă de Eve Chase este una dintre lecturile care te pot calma într-o zi agitată sau pot avea efect contrar, în funcție de cum o abordezi. Este destul de alertă și povestea este plăcută, așa că se citește ușor. Urmează rețeta clasică pe care o regăsim în multe titluri de la Editura Litera: un pic de dragoste, un pic de dramă, dar preponderent mister. Am primit-o ca recomandare de la multe persoane din lista mea și am ridicat-o mai sus în lista de lecturi. Cu toate acestea, mi-a plăcut mai puțin decât am sperat. Nu am reușit să creez conexiunea cu ea decât spre final, când era prea târziu.

O familie condamnată

Întorcându-ne la primele pagini, ajungem în momentul în care familia Harrington trece printr-o perioadă dificilă din viața lor agitată. Nu primim prea multe indicii despre ce se întâmplă în interiorul acesteia, doar frânturi pe care le vom strânge pe tot parcursul cărții pentru a desluși misterul care o învăluie. Vom reuși să o analizăm prin ochii bonei care are sentimente amestecate pentru situația în care a ajuns. Pe de o parte iubește copiii pe care și-ar dori să îi poată considera ai ei, iar pe de altă parte ar prefera să se distanțeze cât mai curând de pericolul care planează asupra celor doi soți.

 

Șocul imaginii mi-a golit creierul, apoi stomacul. Și nu mi-a mai revenit în minte. Mă chinui, și mă chinui, dar, pur și simplu, nu-mi amintesc: ceea ce am văzut e cumva blurat, ca o față dintr-o fotografie. Tata spune că e mai bine așa. Trebuie să uit orice am văzut în noaptea aceea și să-mi amintesc că întotdeauna am avut o imaginație bogată. Și să nu mai pomenesc de asta în vecii vecilor.

 

Din păcate nu am înțeles foarte bine rădăcinile acestor probleme, căci par să fi început cu mult înaintea momentului din care preferă autoarea să ne pună la curent. Toți au ceva de spus, dar nu li se oferă suficinet loc în pagini pentru a-și vărsa oful. Din acest punct de vedere mi s-a părut foarte dezordonată cartea. Mă făcea să vreau să aflu mai multe fix despre lucrurile care au fost lăsate deoparte. Dacă nu îți place să îți pui prea multe întrebări, atunci este foarte posibil ca ție să îți fie de ajuns ceea ce oferă. O poveste despre pierderi, despre puterea relației mamă-copil și limitele acesteia.

Casa de sticlă – o lectură decentă

Mi-a plăcut faptul că autoarea a abordat o gamă largă de subiecte, însă m-au dezamăgit găurile din poveste. Nu știu dacă au fost intenționate pentru a spori misterul sau pur și simplu s-au uitat amănuntele pe parcurs. Toate aceste elemente m-au deconcentrat și am ajuns să mă axez mai mult pe ele decât pe poveste în sine. Da, a fost plăcută în ansamblu, dar luată la puricat nu mi s-a părut prea în regulă. Să vă mai spun un secret? Misterul pe care s-a bazat mi s-a părut slab. Eu încă speram să mai fie ceva după ce l-am aflat.

Nu este una dintre cele mai bune cărți citite, dar am parcurs anul acesta pagini mult mai slabe, așa că nu spun că este de lepădat. Este decentă și atât. Nu intrați foarte mult în amănunte, țineți firul poveștii recomandat de autoare și o să fie totul bine.

Casa de sticlă este disponibilă Litera, Bookzone sau Libris.

 

• Titlu: Casa de sticlă
• Autor: Eve Chase
• Editura: Litera
• An apariție: 2022
• Număr de pagini: 368

Supraviețuitoarea a fost o lectură atipică pentru mine. Alexandra Oliva a scris o carte care te face să te simți ca în fața ecranului într-o seară de vineri. Un reality-show, un premiu, doisprezece concurenți, o luptă pentru spraviețuire, o catastrofă. Acesta ar fi rezumatul și la o prima impresie pare a fi o lectură banală. Eu însă am săpat mai mult în cele citite și am descoperit un suspans psihologic frumos gândit, niște tipare și obiceiuri actuale care îți pun în față natura umană.

Cartea are o structură care îți permite să observi amănuntele experienței din toate colțurile. Formatul acesta mi-a plăcut fiindcă a scos la lumină atât trăirile personajelor care iau parte la provocare, acțiunile producătorilor care aleg ce și cum să expună publicului, dar și impresiile telespectatorilor. Aș vrea să vorbesc pe rând despre ele, însă înainte de asta trebuie să știți un amănunt. Pe parcursul desfășurării acestui reality-show în lumea din afara camerelor de filmat are loc o catastrofă despre care concurenții nu știu nimic.

O supraviețuire la nivel fizic și psihic

În secvențele în care urmărim concurenții cum intră în concurs și parcurg provocările, ne sunt prezentate sentimentele prin care trec. Motivul care i-a adus în acest concurs le va marca comportamentul față de situațiile în care sunt puși, dar și relațiile cu oponenții. Unii dintre ei sunt acolo pentru bani, alții au venit pentru a-și depăși limitele sau pur și simplu pentru a fugi de responsabilitățile de acasă. Sunt străini, sunt unici și atitudinea acestora față de împrejurări este mai mult sau mai puțin sinceră. Pentru producători oricum nu contează ce își doresc concurenții să transmită pentru cei de acasă, aceștia vor manevra fiecare situație și vorbă astfel încât să creeze propria poveste.

Telespectatorii sunt destinatarii manevrelor celor din mass-media. Nu îi interesează dacă ceea ce înghit sunt minciuni sau adevăr. Sunt gata să judece, să își aleagă favoriții încă din primele imagini. Sunt pe poziții pentru a arunca cu ură, cu vorbe și impresii bazate pe afinități și pe informațiile livrate de ecrane. Publicul acela suntem noi și cei din jurul nostru. Este expusă o situație extrem de actuală și, chiar dacă am știut mereu că asta se întâmplă în spatele tututor emisiunilor de acest gen, a fost interesant să aprofundez subiectul.

Joc sau realitate?

 

Indiferent ce va urma, voi continua. Voi trece linia lor de sosire, oriunde s-ar afla, și voi lua cu mine acest manechin viu al lor pentru ca toți să îmi poată vedea victoria.

 

Despre momentul în care Zoo luptă pentru supraviețuire nu voi spune prea multe. Aici cartea are multă informație de oferit și poate deveni obositoare în unele momente. Merită însă pentru idee și mai ales pentru gândurile personajului orbit de foame, de boală și de lipsa realității. Toate aceste amănunte adunate fac din cartea de față un thriller psihologic. Monștrii peste care veți da vor fi doar cei din capul oamenilor. Veți descoperi similarități cu mediul vostru înconjurător și va fi o experință care, zic eu, merită. Nu vă așteptați la o capodoperă, ci la o lectură care dorește să transmită ceva. Aștept cu interes părerile voastre, în cazul în care ați citit cartea.

Supraviețuitoarea este disponibilă Cartepedia, Litera sau Cărturești.

• Titlu: Supraviețuitoarea
• Autor: Alexandra Oliva
• Editura: Litera
• An apariție: 2017
• Număr de pagini:336

Îndoiala este o lectură alertă în care Ashley Audrain ne pune față în față cu relațiile toxice ale lui Blythe. Este o lectură brutală, fix așa cum am început și eu prezentarea cărții. Face parte din acea categorie de cărți ciudate, dar nu neapărat într-un sens rău. Relatarea întâmplărilor este făcută de protagonistă care, pe tot parcursul cărții, i se adresează bărbatului care a făcut parte din viața sa. Este o poveste spusă din perspectiva ei, deci trebuie să o credem pe cuvânt sau să lăsăm loc îndoielii, noi alegem. Ne spune povestea vieții lor din momentul în care au făcut cunoștință, până în momentul în care se privesc din postura unor străini.

Răul curge în sânge

Am avut o problemă personală cu această carte încă de la început. Dacă nu aș mai fi întâlnit acest subiect în alte cărți în ultimele 3 luni sunt sigură că m-ar fi impresionat. Problema este că am avut senzația că citesc o bună parte din Dinți de lapte. Au semănat atât de multe elemente încât mi-a provocat repulsie autoarea, dar și subiectul. Acțiunea a luat la un moment dat o altă rută așa că până la final am reușit să mă bucur de câte ceva. Ce vreau să spun este că dacă doriți să le citiți pe amândouă, lăsați să se scurgă câteva luni pentru a evita o eventuală dispută interioară.

Există ceva putred în linia genetică a familiei protagonistei, în principal a femeilor. Bunică, mamă, fiică, nepoată – un lung șir de dezamăgiri care nu pare să se poată întrerupe. Ideea cărții mi-a plăcut, am înțeles că fiecare femeie din familie ajungea în punctul unei relații toxice cu mama ei. Ce nu am înțeles însă este neputința sau lipsa de dorință față de schimbare. Nu sunt mamă și nu am dreptul să judec, dar pot comenta din exterior ceea ce am văzut în această carte. O femeie părăsită de mamă care își urăște copilul. Un copil care la rândul lui își urăște mama. A cui este vina?

 

Deseori se spune că primul sunet pe care îl auzim din pântec este cel al bătăilor inimii mamei. De fapt, primul sunet care vibrează în aparatul nostru auditiv, recent dezvoltat, este pulsația sângelui mamei  prin venele și arterele ei. Vibrăm în acel ritm primordial chiar și înainte să avem urechi pentru a auzi. (…) Vibrăm la ritmurile sângelui matern de dinainte ca ea însăși să se fi născut.

 

Un thriller și o dramă psihologică

Cartea de față este o dramă psihologică, iar cu fiecare pagină parcursă lucrurile merg din rău în mai rău. Asiști la o încercare de salvare a relației conjugale, a relației cu copilul și a oricărei legături. Se parcurge ușor întreaga poveste și dă dependență. Nu o vei lăsa din mână și, chiar dacă uneori situația depășește limitele puterii noastre de înțelegere și acceptare, o să continui să cauți semnele unei luminițe de speranță. Mie una îmi este greu de înțeles de fiecare dată când descopăr fiice care își urăsc mamele cu atâta putere și mame care ar prefera să le dispară copilul decât să se trezească cu el în casă. Cam așa se prezintă situația în care vă recomand să vă băgați. Lectura este interesantă și la finalizarea ei cred că veți avea tendința să căutați informații extra pentru a vă convinge că există și astfel de cazuri.

Îndoiala se găsește aici sau aici.

• Titlu: Îndoiala
• Autor: Ashley Audrain
• Editura: Litera
• An apariție: 2021
• Număr de pagini: 352

Omul de castane a venit în forță și mi-a schimbat topul celor mai bune cărți citite în acest an. Soren Sveistrup a scris un roman mult lăudat, iar eu nu fac altceva decât să susțin părerile celor care au rezonat cu această carte. Omul de castane face parte din acea categorie de thrillere violente, macabre și, din ceea ce am citit eu, am mai întâlnit această tensiune la Ragdoll de Daniel Cole. Nu există doar o crimă care apare la începutul cărții, ci avem de-a face cu un lanț de evenimente înfricoșătoare. Nu îți lasă prea multe momente de relaxare, căci este foarte alertă pe fiecare plan în care ne sunt prezentate întâmplările.

Personajele sunt multe și la început poate fi cam greu de înțeles situația, dar pe parcurs lucrurile devin clare și poți ține pasul ușor cu toate evenimentele. Mi s-a părut o carte complexă, căci aproape fiecare personaj are ceva de spus. Modul în care s-au intersectat unele cu altele a fost bine gândit și, cel puțin eu, nu am găsit găuri în expunerea și corelarea acestora.

Omul de castane îți dă fiori

 

Omulețule de castane, haide, vino înăuntru. Omulețule de castane, haide vino înăuntru.

 

Thulin și Hess sunt detectivii principali care vor ancheta seria de crime, cel din urmă fiind acceptat cu reticență în sediul poliției din Copenhaga. Hess este un personaj interesant, mi-a plăcut de el încă din primele pagini. Este retras, dar se vede că își cunoaște meseria, lucru pe care nu au putut să îl treacă cu vederea nici noii lui colegi. A fost detașat pentru o perioadă de timp în acest oraș și tot ce își dorește este să primească undă verde pentru a pleca din acel loc care îi trezește amintiri amare. Încearcă să fie scurt și la obiect cu tot ce se întâmplă, însă lucrurile sunt de așa natură încât spiritul de detectiv nu îl lasă să rămână indiferent. Este personajul care a ajuns să se implice cel mai mult și astfel a avut ocazia să fie un element cheie.

 

Unul dintre cele mai bune thrillere citite de mine

 

…întinde mâna sub grindă și descâlcește șnurul, care începe să se legene liber înainte și înapoi. Cele două castane maro-închis sunt așezate una peste cealaltă. Cea din partea de sus este mică, cea de jos este mai mare. În castana de deasupra, cele două găuri sunt scobite în loc de ochi. Cea de dedesubt are chibrituri înfipte în loc de mâini și picioare. Este o figurină simplă, alcătuită din două bile și patru bețișoare, nimic ieșit din comun; însă, pentru o fracțiune de secundă, lui Thulin îi stă inima în loc, fără să poată explica de ce.

 

Omul de castane este obiectul aparent inofensiv, dar care pe parcurs ajunge coșmarul tuturor. Poate că ar fi fost ocolit dacă pe suprafața acestuia nu s-ar fi găsit amprentele unei fetițe răpite și ucise cu un an în urmă. Acest detaliu va oferi anchetei o cu totul altă lumină, însă va declanșa și certuri între cei care știau cât de bine au rezolvat acel caz și cei sceptici.

M-a ținut cu sufletul la gură, mi-a dat fiori și m-a impresionat. Este o carte violentă, cu o poveste bine pusă la punct. Autorul a știut cum să mențină tensiunea constant iar finalul a fost pe măsură. A fost acea carte care m-a ținut trează ore bune în noapte pentru a o termina. Dacă sunteți fani thriller sunt sigură că nu veți fi dezamăgiți de această carte. O recomand cu drag și vă aștept cu interes părerile!

Omul de castane se găsește aici sau aici.

• Titlu: Omul de castane
• Autor: Soren Sveistrup
• Editura: Trei
• An apariție: 2020
• Număr de pagini: 624

Străinul este a doua carte pe care o citesc de la Stephen King. Țin să menționez acest aspect pentru a arăta faptul că nu am o experiență vastă cu titlurile sale, dar și pentru a face o comparație cu prima carte citită de la el – Frumoasele adormite. Am văzut o mulțime de filme ecranizate după cărțile lui și la fel de multe au fost și părerile altor cititori. Știu ce poate scoate omul acesta, ce imaginație are și ce întorsături interesante capătă poveștile lui. Privită din ansamblu, cartea este plină de acea lume străină care se intersectează cu realul în care trăim, însă atunci când citești simți altfel lucrurile. Pentru mine Străinul a fost un thriller pe cinste, cu o crimă inteligentă și mult gândită. Faptul că am avut parte de elemente supranaturale atunci când realitatea fierbea și nu mai putea fi ținută în limitele normale, nu m-a deranjat căci până la urmă acesta este King.

O poveste stranie

Nu există loc mai bun pentru a spune o poveste horror decât un orășel în care toată lumea cunoaște pe toată lumea. Flint este locul în care se petrece una dintre cele mai violente crime pe care le-a văzut detectivul Ralph Anderson. Detaliile sunt înfiorătoare, însă cel mai mult șochează vârsta victimei – un băiețel de 11 ani. Un copil care nu ar fi avut niciun motiv să se teamă într-un loc aparent sigur, cu locuitori simpatici care își vedeau de treaba lor. Și totuși, dacă totul indica siguranța, cum si cine a putut comite o astfel de crimă?

Prima parte a cărții este foarte alertă, sunt pagini care te aleargă printre declarațiile locuitorilor, prin numeroase dovezi care indică mâna criminalului. Încă din primele rânduri se știe cine a comis crima, sau oamenii legii cred că știu. Toate mișcările, amprentele și vorbele locuitorilor se îndreaptă către un singur om. Antrenorul Terry Maitland apare ca fiind unicul și cel mai sigur vinovat. Dovezile par incontestabile și toți au pe buze sentința pe care o merită – moartea. Cu toate acestea, pe parcurs apar amănunte care nu se potrivesc cu ce are în dosar detectivul Anderson. Lucrurile se contrazic, probele se bat cap în cap și situația se complică atât de mult, încât totul pare o glumă proastă.

Un altfel de adevăr

S-a pus mult accentul pe sentimentele personajelor, pe trăirile membrilor de familie ai celor implicați în proces. Scriitorul te face să empatizezi cu toți, să le vezi disperarea din ochi, să simți durerea pierderii și să fii de acord că pentru unii dintre ei singura soluție a mai rămas doar ștreangul. Există un adevăr în toată această situație care nu poate fi trecut cu vederea, acela că natura umană are ceva putred în ea.

 

Sunt multe umbre de supranatural în romanul lui King, dar cele mai tulburătoare, cele care te vor împiedica să lași cartea din mână sunt dovezile că natura umană este monstruoasă. – USA Today

 

Străinul este o carte despre adevăr și minciună, despre suflete pierdute și natura umană. Horror nu este elementul imaginar la care apelează King, ci acțiunile oamenilor și impresia noastră că suntem buni. Eu așa am văzut lucrurile și cred că fiecare poate avea o viziune diferită asupra situației creată în carte. Există monstruleți mult mai reali decât cei descriși de autor și ei se găsesc mai aproape decât am crede, chiar în capul nostru. Depinde de fiecare cum gestionează situația și cum îi ține sub control. Eu am ales să trag aceste concluzii din toată povestea și să văd puțin mai mult decât o situație fantasy. Și mi-a plăcut. Vă recomand cartea și vă aștept părerile cu interes.

Străinul se găsește aici sau aici.

• Titlu: Străinul
• Autor: Stephen King
• Editura: Nemira
• Număr de pagini: 704

Prieten imaginar este un roman horror, o categorie pe care eu nu prea o abordez. Am văzut însă câteva persoane care l-au lăudat pe Stephen Chbosky și i-am acordat o șansă. Nefiind fană a acestor cărți, părerea mea este cât se poate de subiectivă fiindcă nu prea am alte titluri la care să mă raportez. Experiența a fost una reușită, am avut parte de o mulțime de stări și povestea mi-a captat atenția de la început până la final. Chiar dacă nu citesc astfel de cărți, la filme tot mă uit, așa că pe tot parcursul lecturii m-am gândit la Stranger Things, pentru cei care cunosc serialul. Mi-a lăsat această impresie fiindcă protagoniștii acțiunii sunt copii, în rest povestea este diferită.

O poveste cu fantome mai mult sau mai puțin reale

Cum să nu simți misterul din moment ce acțiunea are loc într-un orășel izolat, care are în el o pădure și în care cu cincizeci de ani în urmă a avut loc dispariția unui copil? Cadrul este perfect, mai rămân personajele. Christopher este un băiețel nu tocmai obișnuit fiindcă viața pe care a avut-o nu i-a dat ocazia să simtă acel confort al copilăriei. Nu are tată, dar are o mamă care ar face orice pentru el. Kate Reese alege o noapte tulburătoare pentru a fugi împreună cu fiul ei departe de abuzul iubitului. Destinația bănuiți care este. Locul în care ajunge va fi salvarea sau prăbușirea lor, în funcție de cum vedeți lucrurile. Dacă nu ar fi oprit mașina în acel loc, totul ar fi stat altfel. Doar că a oprit, așa că a fost odată ca niciodată un baiat care locuia lângă pădurea Mill Grove…

Șase zile dispare Chris în adâncurile pădurii, șase zile care fac o schimbare iremediabilă în viețile tuturor. Nu am aflat decât spre final motivul, ceea ce însemnă că acela este punctul de plecare în toată acea nebunie. Și nu exagerez când spun nebunie, căci la un moment dat toate lucrurile o iau razna și curiozitatea despre modul în care se va încheia este la fel de intensă ca desfășurarea acțiunii. Am avut un moment în care nu am reușit să mă opresc din citit, atunci am decis că nu îmi pare rău de alegerea acestei lecturi.

Lupta dintre bine și rău

Nu mi s-a părut foarte înfricoșătoare, în sensul că am putut dormi liniștită și cu lumina stinsă, însă mi se pare o alegere bună pentru cei care sunt la început de drum cu acest tip de roman, așa ca mine. Fără să dau prea multe indicii, avem de-a face cu elemente supranaturale și cu idei din Biblie reinterpretate. De aceea nu recomand cartea celor care nu doresc să citească ceva ce ține de ultimul amănunt menționat anterior. Îl avem pe omul cel amabil, doamna șuierătoare, oameni căsuțe poștale și foarte mulți cerbi. Vă imaginați deci ce poate ieși de aici.

 

Se întoarse către ușă. Își lipi de ea urechea. La început, doar tăcere. Apoi auzi o voce, pe atât de limpede, pe cât de murdari de noroi erau prietenii lui.

christopher. psst. încoace.

Christopher simți că îi bubuie inima în piept. Se apropie de fereastră. Întinse gâtul ca să vadă mai bine, însă nu era nimic de văzut.

cioC.cioC.cioC.

 

Poveste avem, suspans avem, acțiune cât cuprinde. Ce nu mi-a plăcut însă la carte a fost partea de final. Cred că ar fi putut să încheie romanul mult mai repede. Uneori aveam impresia că și autorul este în carte și că ratează mereu ieșirea potrivită. Alt element neplăcut ar fi repetarea unor descrieri de mult prea multe ori. Probabil voia să accentueze unele lucruri, însă mie mi s-a părut deranjant. Nu m-a impresionat toată partea negativă a deznodământului, adică motivele și explicațiile antagoniștilor, însă au existat și idei demne de ținut minte. Ca o concluzie, cartea a fost interesantă și mă bucur că mi-am făcut curajul să o citesc. O recomand celor care doresc să încerce acest gen și nu vă speriați de dimensiunile cărții fiindcă se citește foarte ușor. Până atunci vă urez lecturi plăcute și vă aștept părerile!

Prieten imaginar se găsește aici sau aici.

• Titlu: Prieten imaginar
• Autor: Stephen Chbosky
• Editura: Trei
• Număr de pagini: 800